„Joker: Folie à Deux”, o continuare dezamăgitoare a unei capodopere

Recenzia va fi fără spoilere, deci poți să citești liniștit.

După ce am fost profund impresionată de primul film Joker, care l-a adus pe Joaquin Phoenix într-o lumină de neuitat și care a devenit pentru mine o adevărată capodoperă cinematografică, am avut mari așteptări de la continuarea Joker: Folie à Deux. Cu toate acestea, după ce am văzut avanpremiera, am simțit că mă uit la Lion King cu depresie.

O alegere riscantă: musicalul

Una dintre cele mai mari surprize – și dezamăgiri – a fost alegerea de a transforma filmul într-un musical. Înțeleg o scenă-două în care karaokele tronează, dar știam că filmul trebuie să apară pe Max, nu pe Disney+… Dacă primul Joker a fost o explorare psihologică profundă a minții lui Arthur Fleck, această continuare a îmbrățișat un stil complet diferit.

Scenele muzicale au fost, pentru mine, prea multe și uneori de prisos, deturnând atenția de la tensiunea și dramatismul care au făcut primul film atât de captivant. Deși înțeleg dorința de a inova, această schimbare a fost prea bruscă și nu s-a potrivit cu tonul sumbru și realist cu care ne-am obișnuit.

Joaquin Phoenix, un salvator al filmului

În ciuda problemelor pe care le-am avut cu direcția artistică a filmului, nu pot nega faptul că Joaquin Phoenix și-a păstrat performanța impecabilă. Interpretarea sa continuă să fie de un nivel excepțional, capturând perfect nebunia și vulnerabilitatea personajului său. Chiar dacă povestea nu m-a atins la fel de profund ca prima dată, Phoenix rămâne un actor incredibil, capabil să redea emoții complexe chiar și într-un context care, în opinia mea, nu i-a oferit la fel de mult spațiu pentru a străluci.

Joker din 2019 a reușit să mă impresioneze până la lacrimi, fiind o poveste viscerală, provocatoare, care a explorat tematici precum izolarea și bolile mintale într-un mod brutal de sincer. În schimb, Folie à Deux nu a reușit să aibă același impact emoțional asupra mea. Am simțit că tonul ușor suprarealist, alimentat de secvențele muzicale, a diminuat din gravitatea poveștii și a creat o distanță între mine și personajele de pe ecran. Această alegere stilistică poate fi apreciată de unii, dar pentru mine a fost o abatere de la ceea ce am iubit la primul film.

O poveste cu potențial neexplorat

Cu toate acestea, Joker: Folie à Deux are și părți bune, în special în explorarea relației dintre Joker și Lee Quinzel, interpretată de Lady Gaga. Cu toate că și ea oferă o performanță solidă, dinamica dintre cei doi nu a reușit să salveze filmul de la senzația generală că a deviat prea mult de la original. Tonul artistic, schimbarea stilului narativ și accentul pus pe muzicalitate au făcut ca filmul să nu aibă același impact și aceeași tensiune ca prima parte.

În concluzie, dacă ai iubit primul Joker pentru realismul său întunecat și analiza psihologică profundă, s-ar putea să fii dezamăgit de această continuare. Joker: Folie à Deux este un experiment îndrăzneț, dar pentru mine, nu a reușit să atingă aceleași culmi emoționale ca predecesorul său.

Voiam mai mult dialog între cei doi nebuni, voiam mai multă acțiune și mai puțin cântat, voiam să-mi fie din nou greu să stau în sala de cinema, ca la primul, din cauza tensiunii, voiam să plâng, voiam să am fiori. N-am avut nimic din toate astea. Singurul spoiler pe care-l dau e că la finalul filmului (dur și superb, de altfel), Joker îi spune iubitei lui să se oprească din cântat, că nu mai vrea să cânte – am vocalizat de pe scaun, în cinema: „DA! NICI EU!”.

Joker: Folie à Deux este distribuit în România de Vertical Entertainment și poate fi văzut in cinema din 4 octombrie.

Please follow and like us: