”Încercați să publicați o carte anticomunistă în China sau o critică a teocrației în Iran. Instituțiile liberale sunt cele care permit publicarea viziunilor și care îți permit să ai o carieră. Valorile și practicile liberale le permit celor mai fervenți critici să ducă o viață despre care cred că, prin magie, ar putea fi reconstituită și «după liberalism». Nu va fi așa”, scrie eseistul Adam Gopnik, pentru The New Yorker, primind imediat o replica de la Panagiotis Theodoracopulos, în publicația conservatoare Takimag.
”Nu arată bine, însă scrie elegant, cu viziuni de stânga. Recent, i-a taxat pe creștini pentru că ar crede, el fiind evreu, într-un rabin crucificat. Adam Gopnik este nunele lui, iar referirea sa la Isus Hristos, ca și cum se bătuse pe burtă cu Mesia, a fost făcută într-un eseu despre liberalism. Gopnik greșește, pentru că America de astăzi nu diferă mult de China sau Iran. În China, partidul este sacrosanct, iar teocrația este sancrosanctă în Iran. În Statele Unite este sacrosanctă corectitudinea politică. Încercați să publicați o carte anti#MeToo și veți vedea câte de mulți editori or să vă bată la ușă. În trecut, instituțiile liberale din Europa și din America au asigurat libertatea de exprimare. Acum, Hollywoodul și editurile sunt supuse unor constrângeri similare cu cele din China și Iran. În filmele americane, băieții răi sunt albii cu viziuni de dreapta, iar același lucru este valabil și pentru cărțile publicate – albii sunt răi, rasiști, violatori și orice mai inventează scriitorii de azi. Prin urmare, liberalismul nu este mort doar în China și în Iran. Este mort de-a binelea și în America. În Orașul Interzis te împușcă, în Persia te închid pe viață, iar în Statele Unite te interzic. Pentru un scriitor, asta înseamnă condamnare la moarte. Asta dacă nu gândești ca Gopnik.
America îmi amintește de o femeie din tinerețea mea. Era cunoscută mai mult pentru promiscuitatea ei decât pentru frumusețe. Cu America lucrurile stau invers. Este cunoscută mai mult pentru libertățile ei decât pentru restricțiile ei. Abe Lincoln a restrâns libertățile civile, le-a permis generalilor să aresteze rivalii politici fără judecată și fără acuzații, a epurat guvernul de elementele care refuzau să-i jure loialitate. Le-a ordonat spionilor să citească corespondența cetățenilor. Criticii l-au acuzat pe Lincoln că se îndreptă către o dictatura neconstituțională.
Însă Abe Lincoln este un idol în America. Eroul meu este Robert E. Lee, însă el nu este menționat nicăieri. Iar faptul că Lincoln se pregătea să-i repatrieze pe negri în Africa nu este deloc subiect de discuție în zilele noastre. Iar apoi îl avem si pe Woodrow Wilson, care îi arunca în închisoare pe toți cei care se opuneau intervenției americane în Europa, în Primul Război Mondial. Iar Franklin Delano Roosevelt a închis 150.000 de japonezi născuți aici în America, le-a confiscat afacerile și i-a trimis în lagăre pentru că aveau o altă formă a ochilor. Din nou, nici asta nu mai contează.
Liberalismul nu mai are nicio semnificație în America, pentru că școlile îi învață pe copii să-și urască țara. Iar mai puțin de jumătate dintre americani pot să spună care sunt cele trei puteri în stat, iar mulți absolvenți ai universităților îi încurcă pe judecătorii din show-urile TV cu magistrații de la Curtea Supremă. Știați că jumătate dintre americanii care au sub 30 de ani cred că părinții fondatori ai republicii erau niște tâlhari? De fapt, albii din America de azi se simt alienați și vinovați. Oamenii nu mai cred în această țară și în instituțiile ei, iar cei responsabili pentru asta au mare succes. Este cazul The New York Times, un ziar ai cărui primi proprietari au fost evrei refugiați în această țară, care au muncit din greu și si-a valorificat inteligenta aici. Ce fac însă descendenții lor? Ei au inventat o istorie falsă, precum 1619Project, în încercarea de a rescrie trecutul Americii.
Comentatorii de la The New York Times sunt plini de satisfacție când văd că țara se scindează și că Trump este declarat vinovat într-un proces precum cele de la Moscova din 1935. După Trump, următoarea țintă este Curtea Supremă, unde sunt inventați experți care îl cercetează pe judecătorul Samuel Alito pentru că ar fi pro-Trup. Descendenții lui Sulzberger de la New York Times și acoliții lor știu bine că defăimarea unui judecător de la Curtea Supremă poate submina America. Când un alt judecător a aruncat cu lături în Donald Trump, New York Times a tăcut mâlc. Când soția lui Samuel Alito arborează drapelul SUA răsturnat, după ce a fost hărțuită de vecini, ziarul cere recuzarea lui. Dar când a fost amenințată viața unu alt judecător, New York Pravda nu scris nimic.
Da, țara este într-o mare mizerie, iar stânga câștigă mereu. De vină sunt presa și indivizii respingători care nu au curajul să spună lucrurilor pe nume. Societatea americană este bolnavă de neîncredere, dușmănie, izolare, dezinformare premeditată din partea presei de mainstream și de răutate. Nu mai este țara pe al cărei drapel am depus jurământ și este mare păcat.”
The post Liberalismul este mort în China, în Iran, dar și în SUA appeared first on Cotidianul RO.
