Mark Rutte preia conducerea NATO. Principalele provocări cu care se va confrunta șeful celei mai puternice alianțe militare

Mark Rutte preia, marți, funcția de secretar general al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), succedându-i norvegianului Jens Stoltenberg. Această tranziție marchează prima schimbare la conducerea NATO din ultimul deceniu. Numirea lui Rutte are loc într-un moment crucial pentru Alianță, cu ai săi 32 de membri, care se confruntă cu războiul în curs din Ucraina, cu îngrijorările legate de acțiunile viitoare ale Rusiei, cu ascensiunea Chinei și cu posibile schimbări politice în Statele Unite, reprezentând tot atâtea provocări pentru noul secretar general.

Spectrul întoarcerii lui Donald Trump

Perspectiva întoarcerii lui Donald Trump la Casa Albă bântuie pe coridoarele NATO de luni de zile. Declarațiile sale agresive împotriva țărilor europene din Alianță, vinovate în ochii săi de subfinanțarea apărării lor, sunt încă proaspete în mintea tuturor.

Veteran al politicii europene, Mark Rutte îl cunoaște bine pe fostul președinte american. El a reușit să se facă auzit și respectat de miliardarul american dându-i dreptate cu privire la lipsa de angajament a europenilor față de propria apărare. Dar va putea el să îl canalizeze pe imprevizibilul fost președinte american dacă acesta se întoarce la Casa Albă după alegerile din noiembrie, se întreabă Sud Ouest.

O victorie a democratei Kamala Harris ar fi întâmpinată cu ușurare la sediul NATO. Dar, potrivit experților și diplomaților, aceasta nu va pune fundamental sub semnul întrebării schimbarea politicii SUA dinspre Europa către Asia.

Sprijinirea Ucrainei cu orice preț

Posibila revenire la putere a lui Donald Trump la Washington face, de asemenea, ca sprijinul american pentru Ucraina să devină mai nesigur. NATO a încercat să remedieze această situație protejându-și sprijinul militar pentru Kiev de toate incertitudinile politice. La summitul de la Washington din iulie, aliații s-au angajat să sprijine Ucraina cu cel puțin 40 de miliarde de euro pe an, atâta timp cât va fi necesar.

În același spirit, coordonarea acestui ajutor militar occidental, asigurată până acum de Statele Unite, va fi asigurată de acum înainte de NATO. Dar sprijinul tuturor celor 32 de țări NATO, mai puțin Ungaria, pentru acest angajament financiar multianual este încă departe de a fi sigur. Italia, de exemplu, a avertizat deja că acest lucru iese din discuție.

Noul secretar general va trebui, de asemenea, să facă față frustrărilor Ucrainei, care a decis să se alăture într-o bună zi Alianței Atlantice, în fața reticențelor puternice ale unor țări precum Statele Unite și Germania.

Războiul cu Vladimir Putin

Misiunea NATO este de a se pregăti pentru orice eventualitate, începând pentru un război cu Rusia. Invazia ordonată de Vladimir Putin în Ucraina, în februarie 2022, a accelerat aceste pregătiri. Alianța a adoptat planuri de apărare la summitul său de la Vilnius din 2023, dar acestea au fost puse în aplicare doar parțial până în prezent.

Potrivit diplomaților de la Bruxelles, este imperios necesar ca NATO să își dezvolte producția de sisteme de apărare aeriană, rachete și obuze de artilerie. Viitorul secretar general va trebui să se asigure că Alianța este bine pregătită pentru luptă.

Banii, motorul războiului

Pregătirea pentru război necesită investiții mari, iar în urmă cu zece ani, după anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia, țările NATO s-au angajat să aloce cel puțin 2% din produsul lor intern brut (PIB) pentru cheltuieli militare. 23 de membri din  32 și-au respectat acest angajament.

Olanda, țara de baștină a lui Mark Rutte, a reușit să realizeze acest lucru doar în acest an și va depinde de noul secretar general să se asigure, cel puțin, că efortul este menținut într-un moment în care unele țări, precum statele baltice și Polonia, solicită resurse mult mai mari.

Aceasta este o adevărată provocare pentru fostul prim-ministru al unei țări adepte a rigorilor bugetare. Împărțirea poverii între europeni și americani, care împreună reprezintă mai mult de jumătate din cheltuieli, va fi, de asemenea, crucială pentru capacitatea Alianței de a-și menține coeziunea.

Amenințarea din partea Chinei

NATO este limitată geografic la zona euro-atlantică. Dar Statele Unite au cerut în mod repetat Alianței Atlantice să răspundă puterii în creștere a Chinei. Sprijinul acordat de Beijing Rusiei a sporit și mai mult aceste temeri, iar Alianța se va concentra în viitor mai mult pe Asia, potrivit experților.

Însă noul șef al NATO va trebui să se confrunte și cu reticența anumitor țări, inclusiv Franța, putere nucleară, de a vedea Alianța Atlantică îndepărtându-se de zona sa tradițională de interes.

Se așteaptă să continue linia Stoltenberg

Oficialii și diplomații NATO se așteaptă ca Rutte să continue prioritățile lui Stoltenberg, care includ mobilizarea sprijinului pentru Kiev, încurajarea țărilor NATO să își mărească cheltuielile de apărare și menținerea implicării SUA în problemele de securitate europene.

Mark Rutte este cunoscut pentru stilul său dinamic de conducere și pentru capacitatea sa de a transmite mesaje ferme cu amabilitate. Abordarea sa față de leadership, descrisă ca fiind practică, ar putea aduce o nouă dinamică în structura ierarhică a NATO.

Membrii NATO din Europa de Est fac presiuni pentru a primi mai multe trupe și sisteme avansate de apărare, cum ar fi apărarea aeriană, dincolo de actuala desfășurare de aproximativ 10 000 de soldați în regiune de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Alianța funcționează pe bază de consens, iar influența Secretarului General constă în propunerea de politici pe care țările membre le pot sprijini.

Olandezul frugal și cerințele apărării

Abordarea lui Rutte față de politica fiscală ar putea necesita, de asemenea, ajustări. Acesta a arătat anterior o preferință puternică pentru frugalitatea fiscală, o poziție, cum spuneam, care poate fi în contradicție cu nevoile NATO.

La summitul UE din 15.6.2024, Rutte și cancelarul german Olaf Scholz s-au opus împrumuturilor comune pentru cheltuielile de apărare, o poziție pusă la îndoială de alți lideri în lumina viitorului său rol în NATO.

În calitate de secretar general, provocarea lui Rutte va fi să convingă statele membre să investească mai rapid în capacitățile lor de apărare, care sunt esențiale pentru consolidarea unității militare și politice a alianței în fața provocărilor globale de securitate actuale.

Poate face Rutte schimbări radicale?

Fostul prim-ministru olandez Mark Rutte preia marți conducerea NATO, însă șeful celei mai puternice alianțe militare din lume are puține puteri pentru a schimba radical jocul. La NATO, „totul, absolut totul, de la cel mai banal la cel mai strategic, este decis prin consens”, rezumă Ian Lesser de la German Marshall Fund, un think-tank din Bruxelles.

„Posibilitatea secretarilor generali de a face schimbări fundamentale în ceea ce face NATO este, prin urmare, evident foarte limitată”, adaugă el, scrie RTBF. „Secgen”, cum este cunoscut la Bruxelles, lucrează „în culise” pentru a aduce decizii, care trebuie apoi aprobate de cele 32 de țări membre.

„În calitate de secretar general al NATO, aveți puterea de a stabili agenda, sunteți cel care prezidează Consiliul Atlanticului de Nord”, organismul de decizie politică al NATO, a explicat pentru AFP Jamie Shea, fost purtător de cuvânt al Alianței și cercetător la think tank-ul britanic Chatam House.

Dar secretarul general al NATO nu decide singur dacă să intre în război, cu atât mai puțin să apese butonul nuclear. Numai statele membre, și în special Statele Unite, au această putere. Dar șeful Alianței Atlantice nu este lipsit de influență. Fostul secretar general Lord Robertson a jucat un rol important în declanșarea articolului 5 după atacurile din 11 septembrie 2001, reamintește Ian Lesser.

Articolul 5, un pilon al Alianței, obligă toți membrii săi să vină în ajutorul unei țări NATO în cazul unui atac. Acesta a fost declanșat simbolic în favoarea Statelor Unite pentru prima și singura dată în istoria Alianței.

Un management mai „incluziv”

Personalitatea noului secretar general va juca, de asemenea, un rol, iar Mark Rutte, după zece ani de mandat pentru fostul prim-ministru norvegian Jens Stoltenberg, este așteptat cu nerăbdare și curiozitate. Va dori el să își lase amprenta imediat ce va sosi sau va aștepta un eventual al doilea mandat?

„Într-o situație geopolitică atât de dificilă, menținerea continuității și a aceleiași direcții în politica externă și de securitate este foarte importantă”, susține un diplomat NATO, vorbind sub rezerva anonimatului.

Cu toate acestea, pe coridoarele uriașei clădiri a NATO de la Bruxelles, se așteaptă ca înlocuitorul lui Stoltenberg să aibă un nou stil de management, „puțin mai incluziv”, după un deceniu de administrație „norvegiană”, mai degrabă verticală, potrivit unui alt diplomat al Alianței.

Coeziunea aliaților, cea mai importantă sarcină

Mark Rutte nu este străin de coridoarele NATO și UE, după ce a petrecut 14 ani în fruntea guvernului olandez. Prin urmare, el este deosebit de dornic să discute despre coordonarea dintre NATO și Uniunea Europeană, într-un moment în care aceasta din urmă se implică din ce în ce mai mult în probleme de securitate. Acest subiect rămâne în suspensie din cauza divergențelor dintre Turcia, membră a NATO, dar nu și a UE, și Grecia, cu privire la chestiunea cipriotă.

Iar dacă Donald Trump revine la Casa Albă, aliații europeni contează mai ales pe abilitățile sale de negociere pentru a menține unitatea Alianței. Jens Stoltenberg a refuzat public să îi dea vreun sfat, spunând doar că ar fi „excelent” pentru a-i fi succesor. Dar el a rezumat într-o singură formulă ceea ce se așteaptă cel mai mult de la un șef NATO: „cea mai importantă sarcină a sa va fi, desigur, să-i mențină împreună toți cei 32 de aliați”.

Please follow and like us: