Martor la a doua orbire într-o campanie electorală care

„Și trecând Iisus, a văzut pe un orb din naștere. Și ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învățătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” *

La începutul acestei săptămâni, am ascultat din întâmplare o parte din emisiunea „Alegeri locale 2024. Dezbateri electorale”, transmisă de Radio România Actualități (RRA), imediat după Radiojurnalul orei 13.00. Tema propusă de moderatoare a fost traficul urban. Au fost invitați un candidat din partea Dreapta Unită (USR) la Primăria Sector 3, unul din partea PNL la Primăria Sector 2 și un candidat la Primăria Craiovei. Toți trei și-au dat cu părerea despre cum se poate fluidiza traficul în București, respectiv în Craiova. Candidatul Dreptei Unite l-a lăudat pe actualul primar general Nicușor Dan pentru că a fost primul șef al administrației care a decis benzile unice pentru autobuze și troleibuze, a introdus autobuze electrice și s-a gândit serios la descongestionarea traficului bucureștean. Laudele au fost la granița indecenței. Candidatul de la PNL l-a contrazis, spunând că viceprimarul general din partea PNL a avut meritul implementării benzilor unice. S-a pornit o polemică, dar moderatoare de la RRA a strunit-o cu diplomație. Candidatul PNL s-a apucat să-l laude pe colegul său Sebastian Burduja pentru că, în cartea sa (nu știam că Burduja are o carte!), arată că o modalitate de rezolvare a traficului este construirea de pasaje subterane. Bună carte! – mi-am zis, dar moderatoarea i-a atras atenția că astfel de lucrări durează mulți ani și i-a amintit cât a durat construcția unei stații de metrou. Bună moderatoare! Candidatul la Primăria Craiovei, inginer software, a spus că Inteligența Artificială poate contribui decisiv la fluidizarea traficului din orașele aglomerate și a intrat în chestiuni tehnice care mi-au pus răbdarea la încercare și m-au pierdut… Am închis radioul.

„… A scuipat jos și a făcut tină din scuipat, și a uns cu tină ochii orbului. Și i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Deci s-a dus și s-a spălat și a venit văzând”. *

N-am văzut și n-am auzit lucruri importante în această campanie electorală. Nici la televizor, nici în social media, nici la radio. Nimic memorabil. Nimic care să-mi stârnească interesul: un discurs, un mesaj electoral, un slogan, o propunere de rezolvare, de exemplu, a traficului urban. Măcar un spot electoral deștept. (Dar se mai fac reclame deștepte în aceste vremuri, când creativitatea în publicitate se limitează la ofertele supermarketurilor și la cremele împotriva hemoroizilor?) Parcă toată această campanie a fost făcută, intenționat, numai ca să fie uitată, cât mai repede, atât pentru locale, cât și pentru europarlamentare, și să nu figureze în nicio istorie.

Mă gândesc dacă nu cumva eu sunt vinovatul, dacă nu cumva sunt atât de obosit, plictisit, blazat, spălat pe creier, încât să nu fiu în stare să înțeleg, să pătrund, să reacționez la mesajele candidaților, la planurile lor și la promisiunile de campanie. Mă întreb dacă nu cumva am „orbit”. Sunt un orb, de aceea nimic nu m-a atins, n-am rămas cu nicio speranță, nicio lumină, sunt un orbete! Totuși, cu ce-am rămas din această campanie? Cu un nume de medic, Cătălin Cârstoiu, care a produs o agitație mediatică vreo două săptămâni, apoi a fost concediat și înlocuit de Gabriela Firea, o „damă bună”, dar să mă scutească! Cu o droaie de sondaje electorale, făcute pe bandă rulantă de harnicele institute de sondaje, care s-au năpustit seară de seară asupra televiziunilor de știri, ca niște drone rusești, pârjolindu-mi mintea de telespectator binevoitor, dornic să afle ceva, altceva decât niște comentarii anoste ale liderilor de opinie. Sondajele au fost „vedetele” acestei campanii, bucuria televiziunilor de știri, care au avut o pâine albă de mâncat în prime-time. Cu atât am rămas: multe sondaje, bune de sucit mințile, dar nu mi-au folosit la nimic. Păcat, mare păcat! Candidații nu cunosc „arta conversației”. Pentru că fiecare ține să-și spună povestea sa de candidat. Singur, fără să se confrunte cu un contracandidat. Iar noi, alegătorii, am uitat să conversăm, pentru că ținem să ne povestim chinul vieții de zi cu zi: inflație, cozi la medici și bani puțini. Două șiruri paralele de povești. Cine poartă păcatul: candidații care nu intră în povestea alegătorilor sau alegătorii care nu ascultă poveștile de doi bani ale candidaților?

„Și a zis: Spre judecată am venit în lumea asta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi”. *

Caut să văd de ce s-a prăbușit sistemul de „cerere-ofertă” în campania asta electorală. Cererea mea n-a existat, pentru că sunt un orb? După atâtea campanii pe care le-am văzut în ultimii 30 de ani, am ajuns să nu mai văd, pentru că am suferit destule dezamăgiri și frustrări. Ori oferta de candidați a fost lamentabilă, penibilă, mediocră, demnă de ignorat? Merge și-așa: alegătorii sunt blazați, candidații sunt sub orice critică. Noi știm ce ne așteaptă, ei știu unde vor ajunge.

Mă uit în calendarul de perete și văd că, slavă Domnului că văd!, ziua alegerilor cumulate cade într-o duminică în care Biserica Ortodoxă sărbătorește „Duminica a 6-a după Paști – Vindecarea orbului din naștere”. După 34 de ani, de când Ion Iliescu a fost ales președintele României și FSN a ieșit partidul conducător, voi trăi din nou „Duminica orbului”? Ce întâmplare, ce coincidență, ce minune! Mă întorc la amintirea acelei duminici cu vechea mea orbire, parcă n-am înțeles nimic din ce-am trăit de-atunci încoace, și îmi îndrept spaima către 9 iunie 2024. A doua orbire?

„Iisus le-a zis: „Dacă ați fi orbi n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră”. *

* Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 9, „Vindecarea orbului din naștere”.