Mircea Lucescu? Nici Guardiola nu poate face ca România să domine pe careva, dar e perfect așa!

Cum joacă România cu Mircea Lucescu pe bancă? La fel cum juca și cu Edi Iordănescu, doar că mai curat. Totul pare să rezulte dintr-un plan, nimic nu e întâmplător. Schimbările se văd clar în momentele în care tricolorii au mingea. E drept că o au rar. Stilul, voit sau nevoit, rămâne același, cu apărare și cu contraatac. Il Luce și-a propus să creeze o formație tehnică, una capabilă să domine, numai că planurile în fotbal sunt indestructibile câtă vreme pe teren nu apare și adversarul.

România nu mai bubuie mingea, cu Mircea Lucescu încearcă să joace fotbal

Orice și-ar propune, naționala noastră, de la Gheorghe Hagi până astăzi, e dominată și trebuie să speculeze ocaziile în care prinde mingea și-și poate surprinde oponenta. La Priștina a profitat magistral de clipele în care a avut balonul. A marcat Man, apoi Mihăilă a lovit bara într-o fază în care românii au plimbat mingea ca niște pisici prea abile ca să fie deposedate.

Dominare, tiki-taka ale noastre nu au existat, însă fie că e un ADN pe care l-a îmbunătățit participarea la Campionatul European, fie Lucescu a izbutit să-și facă efectul în puținele zile în care a avut fotbaliștii sub comandă. Ceva s-a întâmplat de România nu mai arată ca un outsider speriat.

E o echipă matură, sigură pe ea, una care acceptă cu calm să fie dominată, chinuită chiar în unele ,momente. Iar când are mingea se văd mai clar semne ale stilului pe care și-a propus nea Mircea să-l impună. Rar mai există degajări, mingi trimise la întâmplare. Nimeni nu mai are voie să bubuie mingea dacă nu este absolut obligatoriu să iasă în felul acesta din vreo încurcătură.

Să dominăm nu ne poate învăța nici Guardiola. Apărarea, cu Radu Drăgușin șef, a fost formidabilă în Kosovo!

În Kosovo, România a insistat să paseze cu fundașii și cu mijlocașul defensiv Marius Marin inclusiv în situațiile în care adversarii urcau în presing cu câte patru, cinci oameni. Fiindcă nu au găsit soluții suficiente pentru continuarea fazelor, tricolorii au ajuns des să fie dominați. Și au rezistat.

Kosovo a presat mai ales cu Zhegrova, un fel de Luțu albanez, un mijlocaș extrem de tehnic, dar mai preocupat să distreze tribunele ca la circ decât să creeze ocazii concrete. El l-a torturat pe Bancu în unele faze, dar nu a rezultat nimic cu adevărat bun pentru gazde. Trupa lui Lucescu s-a priceput mai bine să puncteze.

Man a obținut și un penalty după ce marcase, o lovitură de pedeapsă pe care a transformat-o Răzvan Marin. Mihăilă a mai trimis o dată mingea în bară și a înscris și Drăguș. Avantajul a mai liniștit echipa lui Il Luce, care a înmulțit clipele în care a pasat cu lejeritate. Ne-am lăudat de-a lungul a zeci de ani că noi, românii, suntem tehnici, brazilieni ai Europei.

Putem visa, Mircea Lucescu e atât de bun încât el nu are vârstă!

După care am ajuns la concluzia că talentul nu mai exista, nu mai eram tehnici. Poate că e devreme să extragem concluzii în urma unui singur meci, însă Lucescu deja ne dă indicii că tricolorii chiar sunt capabili să paseze, să păstreze balonul. Nu neapărat să dribleze, să domine, să atace pozițional.

”Câtă vreme mingea e la noi n-au cum să ne dea gol!” e principiul defensiv pe care Lucescu l-a prezentat fotbaliștilor în zilele dinaintea meciului de la Priștina. Sună simplu și logic, numai că n-am fi crezut să fie posibil. Ca să vedem că este posibil a fost nevoie să apară pe bancă, la 79 de ani, un nume pe care toți românii l-au invocat în ultimii 35 de ani. Mircea Lucescu e genial indiferent de vârstă!

Please follow and like us: