Paradoxul lui Fermi, care se referă la aparenta contradicție dintre mărimea imensă a Universului și lipsa dovezilor privind existența altor civilizații inteligente, continuă să stârnească dezbateri în rândul oamenilor de știință. Însă, conform unui nou studiu realizat de Vojin Rakic, cercetător la Universitatea din Belgrad, soluția la acest paradox ar putea fi cu totul neașteptată. În loc să căutăm dovezi tradiționale despre existența extratereștrilor, Rakic sugerează că aceștia ar putea fi deja printre noi, dar nu îi putem percepe din cauza limitărilor epistemologice umane.
Acest studiu, publicat în revista International Journal of Astrobiology, propune că oamenii de știință au abordat problema dintr-o perspectivă antropocentrică, ceea ce înseamnă că au presupus că inteligențele extraterestre ar funcționa și s-ar manifesta în moduri similare cu cele ale oamenilor. Însă Rakic susține că acest tip de gândire limitează capacitatea noastră de a detecta forme de viață care ar putea exista în dimensiuni sau realități pe care noi nu le putem percepe.
Antropocentrismul: o capcană în înțelegerea inteligenței extraterestre
Antropocentrismul, un concept care plasează omul în centrul universului și al modului în care înțelegem fenomenele, își are originile în filosofia greacă antică. Protagoras, un sofist renumit, a fost cel care a spus că „omul este măsura tuturor lucrurilor”, o idee care a persistat de-a lungul timpului. În acest context, Rakic explică faptul că oamenii au căzut în capcana de a presupune că orice civilizație extraterestră ar trebui să funcționeze conform acelorași principii ca și noi.
De exemplu, chiar și atunci când se discută despre civilizații extraterestre avansate care s-ar putea ascunde cu ajutorul unor tehnologii superioare, această ipoteză este, de fapt, încă bazată pe limitările umane de observație. În realitate, susține Rakic, este imposibil să evaluăm alte forme de inteligență prin prisma experienței umane, care rămâne, inevitabil, limitată.
Astfel, este foarte probabil ca inteligențele extraterestre să nu fie nici măcar detectabile pentru simțurile noastre sau pentru tehnologia noastră actuală. Rakic propune că aceste forme de viață ar putea exista în dimensiuni sau în realități complet diferite, pe care oamenii nu le pot concepe sau accesa, așa cum un vierme nu poate percepe lumea oamenilor.
Dimensiuni invizibile și limitele percepției umane
Una dintre ideile centrale ale soluției propuse de Rakic este aceea că extratereștrii ar putea locui în dimensiuni suplimentare, invizibile pentru noi. Oamenii percep realitatea în trei dimensiuni spațiale și una temporală, însă, în teorie, ar putea exista mult mai multe dimensiuni în care alte forme de viață ar putea trăi. La fel cum un vierme care percepe doar una sau două dimensiuni nu ar putea înțelege complexitatea lumii tridimensionale, oamenii ar putea fi incapabili să perceapă existența entităților din dimensiuni superioare.
Această idee se extinde și la percepția timpului. Oamenii experimentează timpul ca pe o linie dreaptă, cu trecutul în spate și viitorul necunoscut în față. Cu toate acestea, Rakic sugerează că ar putea exista dimensiuni ale timpului pe care oamenii nu le pot înțelege, ceea ce ar face ca extratereștrii să existe chiar acum, într-un univers paralel pe care nu îl putem observa.
Pe scurt, paradoxul lui Fermi devine un paradox doar dacă îl privim dintr-o perspectivă limitată de înțelegerea umană. Soluția oferită de Vojin Rakic sugerează că extratereștrii ar putea fi deja aici, doar că noi nu avem capacitatea de a-i percepe.
