Oreste Teodorescu și prețul celebrității: “O prostie

Oreste Teodorescu, celebrul jurnalist, recunoaște că s-a retras din lumina reflectoarelor altora, pentru că își continuă cariera în online. Ne spune că, de fiecare dată când a fost dezamăgit de ceva în televiziune, s-a retras imediat din acel proiect.

Oreste Teodorescu vorbește despre depresie profesionala

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Oreste Teodorescu ne spune că rolul de bunic îl face un ‘tată’ care știe mult mai bine ce are de făcut. Aflăm despre depresia profesională prin care a trecut și recunoaște că gustul celebrității l-a costat destul de mult. Oreste Teodorescu recunoaște că, după 32 de căsnicie, doar iubirea poate să treacă peste greșelile făcute în cuplu. Celebrul jurnalist ne spune că nu crede că ar mai accepta, azi, vreun format de emisiune și aflăm în ce clasă a câștigat primii bani.

“M-am retras din lumina reflectoarelor altora”

Te-ai retras de mult din lumina reflectoarelor. Care a fost motivul real?

-M-am retras din lumina reflectoarelor altora, dar nu și din cea pusă de propriile mele reflectoare. Am decis ca, după 30 de ani în solda unora și altora, să-mi iau cu adevărat destinul profesional în propriile mâini. Am deschis propriul meu canal Youtube, unde realizez săptămânal două formate.

News Podcast alături de jurnalistul Sorin Manea, o agendă geopolitică și Poveste cu Oreste, un fel de Codul lui Oreste 2.0. Printre motivele renunțării la media main stream a fost și acela ca on line-ul evoluează mult mai dinamic și modern. Este mult mai compatibil și cu tinerele generații cu care vreau să fiu în contact.

Astăzi, dacă ți-ar mai propune cineva un format de emisiune, cum ar trebui sa fie ca să accepți?

-Nu cred ca aș mai accepta vreun format de televiziune. Nu cred că mai pot fi compatibil cu o anumită “înghețare în proiect”, destul de specifică din păcate multora dintre ele.

“Nu mi-a plăcut niciodată să fiu prins pe picior greșit”

Ai fost unul dintre cei mai asumați moderatori tv. De unde ai avut mereu naturalețea asta?

-Naturalețea de care vorbești și asumarea, cred au venit din pasiunea cu care am abordat subiectele și pregătirea din spatele proiectelor. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu prins pe picior greșit sau să nu stăpânesc tema.

Oreste Teodorescu își amintește: “Am făcut o depresie profesională”

A existat vreun moment când ai fost foarte dezamăgit de tot ce înseamnă, la data aceea, televiziunea?

-De fiecare dată când am fost dezamăgit, am și renunțat. Au existat câteva perioade de pauză între proiectele pe care le-am avut în televiziune. O singură dată am făcut compromisul de a rămâne într-un loc care nu-mi plăcea deloc. Am făcut o depresie profesională pe care mi-am promis să nu o mai repet.

Oreste Teodorescu, prețul celebritatii: “O prostie care m-a costat destul de mult”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat’ a cap?

-Sigur, primul meu contact cu celebritatea a coincis cu o teribilă îngroșare a obrazului. Cu aroganța și iluzia unei puteri supra umane. O prostie care m-a costat destul de mult.

“Am fost, mai degrabă, un golănaș simpatic”

Cum era băiețelul Oreste? Ce trăznăi făceai când erai mic?

-Am fost un copil crescut să prețuiască, dar să și fie responsabil cu libertatea primită. Am fost, mai degrabă, un golănaș simpatic decât un bine crescut. Ai mei se comportau foarte frumos cu mine când greșeam, dar mă lăsau să-mi plătesc erorile. Asta m-a ajutat mult, când am devenit adult.

Ce-ți mai amintești din liceu? Rebelul sau timidul?

– În liceu eram rebelul. Nici nu a fost greu, eram o mână de băieți într-o armată de fete la Zoia Kosmodemianskaia, redevenita Școala Centrală după 1989. Profil socio-uman, profesori nu prea rigizi și o perioadă de adolescență definită de efervescența ieșirii din ceaușism. Nu era atât greu să fi obraznic pe atunci.

Ai copiat vreodata la vreun examen?

-Nu am copiat la examene, de aceea luam și note proaste. Eu abia la bacalaureat am reușit să scot o medie peste nota 8, până într-a douăsprezecea am fost un elev submediocru.

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-Prima dată m-am îndrăgostit la grădiniță de o fată pe care o chema Silvia. Cred ca aveam vreo 5 ani…

Oreste Teodorescu își amintește de primii bani: “Îmi plăcea să joc rolul nababului”

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Primii bani serioși i-am câștigat în clasa a IX-a. Cumpăram mobilă și obiecte de artă și le vindeam unor consignații care abia se deschideau după 1990. Eram asociat cu un băiat din clasa a XI-a, Rareș care stabilea contactele.

Era tare chestia întrucât banii îi luăm de la patron, cumpăram lucrurile, rețineam comisionul și iată cum am reușit să facem câteva zeci de mii de lei într-un an. Asta fără să investim vreun leu al nostru. I-am cheltuit pe toți cu colegii, pe distracții, excursii și mese extravagante în oraș. Îmi plăcea să joc rolul nababului.

“Iubirea poate trece peste toate micile și marile porcării pe care doi oameni și le pot face reciproc”

După 32 de ani de căsătorie te întreb: ce conteaza, cu adevărat, ca să dureze? Ce trebuie să faci și ce nu, într-o căsnicie?

-Singurul lucru care contează într-o relație este iubirea. Ea poate trece peste toate micile și marile porcării pe care doi oameni și le pot face reciproc. Eu am avut marele noroc să iubesc și să fiu iubit fără măsură.

Îți mai aduci aminte cum ai cunoscut-o pe Liliana? Care a fost primul gând care ți-a venit în minte atunci când ai văzut-o?

-Pe Lili am întâlnit-o în 1992 la mare. Mi-a plăcut atunci, dar abia în toamnă am avut curajul să o invit la Concert la Michael Jackson. Evident ca nu aveam bilet, dar știam un loc pe unde puteam să ne cățărăm pe gardul stadionului. Ne-au dat jos jandarmii, așa ca ne-am mulțumit să bem un vin la o terasă în Amzei. De atunci am rămas împreună.

Cum reușiti să aplanați conflictele? Cine cedează primul?

-La început nu cedam nici unul însă, pe măsură ce s-a maturizat relația noastră, am început să cedăm sincron. La noi, de foarte mulți ani, o ceartă serioasă nu durează mai mult de câteva ore.

“Mi-era foarte frică să nu greșesc cumva în relația cu Sabina”

Cum este tăticul Oreste? Când era Sabina mică erai genul relaxat sau panicat?

-Am fost un tată tânăr și destul de neliniștit, mi-era foarte frică să nu greșesc cumva în relația cu Sabina. Însă era și momentul meu de “glorie” în televiziune, ceea ce m-a făcut de foarte multe ori, să pierd momente importante din evoluția ei.

Oreste Teodorescu în rolul de bunic: “Sunt un ‘tată’ care știe mult mai bine ce are de făcut”

Dar bunicul Oreste? Face Bebone din tine ce vrea, sau reușesti să te mai și impui cateodata?

-Ca bunic însă, sunt un “tată” care știe mult mai bine ce are de făcut! Bebone este cel mai bun prieten al meu. Relația este de respect reciproc, ca între doi tovarăși de joacă de aceeași vârstă.

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-De la un timp mă las cuprins de micile plăceri burgheze. Îmi place să gătesc, să beau un vin bun, să mă plimb, să călătoresc. Toate acestea vin la pachet cu aceeași bucurie cu care și Lili îmbrățișează aspectele cochete ale vieții.

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Au fost câteva momente grele în viața mea, atunci când au murit ai mei și câțiva prieteni de aceeași vârstă cu mine. M-a ajutat de fiecare dată certitudinea că viața nu încetează decât în trup și continuă etern în duh!

“Toate bunele și relele m-au făcut cel ce sunt astăzi”

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-N-aș șterge nimic din trecutul meu. Toate bunele și relele m-au făcut cel ce sunt astăzi și sunt mulțumit de rezultat.

Daca te-ai întâlni acum cu Oreste cel mic, ce sfat i-ai da?

-Sfatul pe care i l-aș da lui Oreste mic ar fi să îndrăznească, să iubească, să ierte și în rest să facă tot ce vrea.