Liberalii Siegfrid Mureșan și Virgil Popescu și-au făcut un debut triumfal în noul Parlament European, semnând o rezoluție care stabilește, între altele, ca România să aloce anual încă 0,25% din PIB, adică 800.000.000 euro, pentru cheltuielile militare ale Ucrainei.
Cei doi vajnici europarlamentari au considerat că nu e suficient doar să voteze rezoluția, ci trebuie musai să-i vadă și lumea cât de europeni sunt ei.
Noua cotizație de 0,25% din PIB-ul fiecărei țări ar trebui virată anual în conturile Ucrainei de fiecare stat membru – asta au stabilit autorii anonimi ai textului.
Este un cost suplimentar, peste acel 2,5% din PIB destinat înarmării NATO la care s-a angajat Iohannis. Ar fi încă o cocoașă pe spinarea bugetului, care și-așa este împovărat de un deficit de 7%.
Mulți – între care și acest Siegfrid Mureșan – se arată foarte preocupați de deficitul bugetar, considerat inacceptabil, dar toți merg pe burtă când e vorba de a recunoaște și cauzele care-l provoacă. Ministrul Mihai Boloș s-a scăpat o dată, spunând că deficitul este provocat mai ales de cheltuielile pentru înarmare neprevăzute și efectuate sub diverse forme – de la achizițiile imense pentru armata proprie (și pentru care avem deocamdată doar chitanțele) până la sumele alocate susținerii Ucrainei (cereale, energie, armament, găzduirea refugiaților etc). Numai pentru avioane am dat vreo 10 miliarde euro. Și alte 10 pentru cele 7 sisteme PATRIOT în curs de instalare. Și câte și mai câte…
Astfel de cheltuieli intempestive și în continuă creștere după cum vrea basca lui Iohannis, au fost impuse ulterior votării bugetului, astfel încât au aruncat în aer deficitul stabilit prin lege. Și să nu ne mai mirăm că nu sunt bani de pensii. Sau de ce trebuie majorate taxele și impozitele.
Bruxelismul – ideologia lipsei de ideologie
Rezoluția despre Ucraina a fost primul ou de aur al noului Parlament European. A fost votată în prima ședință cu 495 de voturi pentru, 137 împotrivă și 47 de abțineri.
Voturile „pentru” au venit de la cei care au înscăunat-o și pe Ursula van der Leynen, și anume coaliția patrulaterului format din: PPE (din care fac parte PNL și UDMR), S&D (din care face parte PSD), Renew (din care fac parte USR și PMP) și grupul balama al Verzilor (din care face parte independentul Nicu Ștefănuță).
Fără 43 de voturi de la grupul Verzilor, Ursula von der Leynen n-ar fi fost aleasă.
În cazul unei coaliții de patru grupuri parlamentare care, la rândul lor, totalizează reprezentați de la peste 20 de partide din statele membre, nu se mai poate vorbi de vreo ideologie anume, de stânga sau de dreapta. „Ideologia” dominantă a Comisiei Europene este lipsa oricărei ideologii. Măsurile și directivele transmise de Comisie statelor membre nu vor fi „de stânga” sau „de dreapta”, ci așa cum se vor naște din mintea celor peste 32.000 de funcționari ai birocrației bruxeleze, copaci pe rotile care se mișcă prin palatele UE după cum bate vântul, apatrizi și apolitici, aflați la comanda „Împărătesei Ursula”. Ideologia absenței oricărei ideologii din proiectele CE este tocmai acest „bruxelism” pe care-l impune o birocrație fără chip și fără nume, care dictează asupra statelor suverane, provocând revolte, crize, frustrări, sărăcie pentru care nu răspunde nimeni.
Majoritatea voturilor contra rezoluției au venit de la grupurile nou constituite, „Patrioții pentru Europa” și Europa Națiunilor Suverane (ESN), care este dominat de „Alternativa for Germany (AfD).
Grupul „Patrioţi pentru Europa” a fost creat la iniţiativa premierului ungar Viktor Orban şi, având 84 eurodeputaţi, este deja a treia forţă politică din Parlamentul European. Președintele grupului, francezul Jordan Bardella, a spus că textul rezoluției este „problematic” pentru susținerea unei asistențe militare mai mari, iar aderarea Ucrainei la UE va „afecta grav” subvențiile din cadrul Politicii Agricole Comune, în cadrul căreia Franța este destinatar major.
Bardella a contestat și criticile aduse vizitei lui Orbán în Rusia. „Nu putem acuza Ungaria, un partener cheie în alianța transatlantică, că încearcă să mențină canalele de comunicații deschise”, a spus el.
René Aust, copreședintele ESN, a lăudat, de asemenea, inițiativa liderului ungar și a îndemnat începerea discuțiilor de pace „chiar dacă acest lucru este foarte dificil și necesită timp”.
Reprezentanții partidului TISZA al lui Peter Magyar, de opoziție în Ungaria, s-au abținut, deși sunt afiliați PPE. TISZA „nu a putut sprijini o rezoluție care amenință Ungaria cu consecințe dăunătoare și care solicită tuturor statelor membre să continue războiul până la victoria finală și să livreze arme”, a scris Magyar pe contul său de Facebook.
Magyar a oferit și o lecție despre ce înseamnă apărarea intereselor țării proprii. Deși este adversar ireductibil al lui Viktor Orban, liderul TISZA a spus că nu este de acord cu cordonul sanitar pe care PPE, S&D și liberalii l-au impus Patrioților și ESN, împiedicând partide precum Fidesz-ul lui Viktor Orbán să obțină posturi administrative la nivel înalt în Parlament. „Votul fiecărui alegător maghiar este egal, indiferent dacă îl acordă pentru un reprezentant al guvernului sau al opoziției”, a spus Magyar.
Printre cele 137 voturi împotrivă, se află cei doi europarlamentari S.O.S, și 5 europarlamentari AUR (al șaselea, Christian Terheș, a votat pentru). În rest, toți liberalii, toți social-democrații lui Ciolacu, udemeriștii și cine mai e pe-acolo au votat aliniați frumos la directiva venită de la Ursula.
„Cordonul sanitar” – spre un putinism european?
Profesorul Gheorghe Piperea a explicat pe social media motivația votului său împotriva acestei rezoluții pe care o consideră luată „în stare de orbire fariseică și entuziasm irațional”. Piperea arată că o alocare anuală de 0,25% din PIB pentru înarmarea Ucrainei împovărează și mai mult situația economică a țării. „Ucraina trebuie ajutată, dar până la un punct – și anume până la picajul României în recesiune”, afirmă profesorul Piperea. El menționează că valoarea ajutorului acordat până acum Ucrainei de țara noastră se ridică la 1,6 miliarde euro, fără a socoti donația recentă a sistemului PATRIOT și nici ajutoarele economice în natură.
Rezoluția exprimă un angajament de susținere a unui „război perpetuu”, prin „majorarea și intensificarea ajutorului până la asigurarea victoriei Ucrainei”. În acest context, documentul „salută rezoluția G7 de a acorda Ucrainei un împrumut de 50 miliarde euro, garantat cu active ale statului rus aflate în străinătate și sechestrate în vederea confiscării”. „Acest mecanism de garantare cu averea altuia este de o absurditate juridică fără precedent”, subliniază profesorul.
Un alt reproș adus documentului este acela că despre pace nu pronunță niciun cuvânt. „Dimpotrivă, prin această rezoluție, Uniunea Europeană și statele membre se autoinvită la război. Iar despre cei care suferă nemijlocit din cauza războiului, ca și despre sărăcia cruntă provocată de război, rezoluția nu spune nimic”, adaugă profesorul Piperea.
Indiferent de valabilitatea argumentelor invocate, gestul său de a-și motiva public votul împotriva acestei rezoluții este de apreciat. A pășit cu dreptul în mandat.
Rezoluția aruncată pe piață de PPE în chiar prima zi de lucru a noului Parlament European a vrut să testeze poziționarea noilor europarlamentari și să marcheze teritoriul pe care se poate baza Ursula von der Leynen pentru adoptarea ideilor sale.
Sprijinul pentru Ucraina a fost confirmat într-o manieră deșănțată, probabil că mulți dintre votanții „pentru” nici n-au citit textul. Dar poziționarea forțelor suveraniste și argumentația formulată de acestea reprezintă un semnal de alarmă care nu va putea fi ignorat de cei care, deocamdată, alcătuiesc majoritatea „continuității și stabilității”.
Dacă, însă, Ursula van der Leynen va continua cu ideile sale nebunești din primul mandat, nu este exclus ca actuala configurație să sufere modificări radicale. Chiar dacă – sau cu atât mai mult cu cât – într-un spirit profund antidemocratic și antieuropean, camarila Împărătesei de Bruxelles intenționează să construiască un zid despărțitor, un „cordon sanitar” care să izoleze opozanții, blocându-le accesul la orice fel de funcție din care ar putea să aibă vreo influență asupra dosarelor legislative.
Metoda ni se pare cunoscută. La Bruxelles pare că este pe cale de a se naște, prin mijloace democratice, desigur, un fel de „putinism european”, prin care tot ce dictează grupul obedient șefei Comisiei devine obligatoriu pentru toți, fără ca opoziția din parlament ori din statele membre să mai crâcnească.
The post Oul de aur al noului PE appeared first on Cotidianul RO.
