Ovidiu Ionescu e gata să spargă dominaţia chinezilor la

Episodul 22 din seria “Olimpicii României” îl are în prim plan pe Ovidiu Ionescu. Jucătorul de tenis de masă participă pentru a treia oară la Jocurile Olimpice, acolo unde a pus o ochii şi pe o medalie, în proba de dublu mixt, alături de Bernadette Szocs.

Ovidiu Ionescu e gata să spargă dominaţia chinezilor la Paris: “La dublu mixt avem o şansă de medalie!”

Într-un interviu acordat pentru FANATIK, Ovidiu Popescu a vorbit despre obiectivele de la Paris, motivele pentru care chinezii domină acest sport, dar şi moda controversată a unor ţări europene de a naturaliza jucători asiatici:

Ovidiu, ce înseamnă pentru tine participarea la Jocurile Olimpice?

– Este competiţia cea mai mare de pe mapamond. Înseamnă enorm pentru mine, mai ales că am participat deja la alte două ediţii. Dar de această dată îmi doresc să fac şi pasul următor, să mă lupt pentru medalii. Prima ediţie nu este neapărat de acomodare, dar până îţi dai seama unde ai ajuns şi ce faci, durează. Acum am ajuns la o maturitate şi cred că în proba de dublu mixt există o şansă de medalie.

Parteneriat solid cu Berni Szocs: “Jucăm deja de 13-14 ani împreună”

Povesteşte-mi puţin despre parteneriatul pe care îl ai cu Bernadette Szocs. Îl aveţi de ceva ani, aveţi rezultate foarte bune, acum jucaţi împreună şi la Jocurile Olimpice…

– Ne înţelegem foarte bine, dovadă şi rezultatele pe care le-am avut de-a lungul anilor. Jucăm deja de 13-14 ani împreună. Acest lucru ne ajută foarte mult, mai ales în momentele critice dintr-un meci. Înţelegem când unul dintre noi nu se simte bine şi atunci eu sau Berni ştim când trebuie să intervenim şi ce să facem. Ştim să ne încurajăm şi ce să ne spunem ca să fim din nou bine la masă. De-a lungul anilor au fost foarte multe medalii, dar doar la Europene. În ultimele 12 luni am învins numărul 2 şi 3 mondial. Ne oferă multă încredere, ştim că putem. Trebuie să ne pregătim cum trebuie şi contează să avem o tragere la sorţi favorabilă. Teoretic, vom fi între favoriţii 5-8. Avem încredere în noi, am dovedit că ne batem cu cei mai buni din lume.

Cât apucaţi să vă antrenaţi împreună?

– Fiecare are programe diferite, dar când avem o portiţă încercăm să ne antrenăm. Tot timpul, când suntem la concursuri împreună, încercăm să antrenăm dublu-mixt. Avem o lună de cantonament în care punem la punct multe detalii. Jucând de atât de mult timp împreună, ne cunoaştem foarte bine şi ştim cum să abordăm majoritatea situaţiilor. Cu siguranţă, înainte de Paris ne vom antrena mult împreună ca să obţinem automatisme cât mai multe şi pentru a avea diferite tactici. Fiecare pereche este diferită şi toate meciurile trebuie abordate diferit.

“Când păşeşti în ţarc şi vezi doar sigla olimpică este un sentiment de nedescris”

Ce ai simţit la celelalte ediţii de Jocuri Olimpice în comparaţie cu Campionatele Mondiale sau Europene?

– Jocurile Olimpice nu se compară cu absolut nimic. Nici cu Mondiale, nici cu Europenele. Când păşeşti în ţarc şi vezi doar sigla olimpică este un sentiment de nedescris. O mândrie şi o bucurie. Trebuie trăită pe propria piele pentru că e greu să exprimi. Din păcate, la Tokyo a fost o ediţie diferită, din cauza pandemiei. Dar în satul olimpic m-am putut bucura de tot ceea ce înseamnă Jocuri Olimpice. Legi prietenii, vezi cum se antrenează alţi atleţi, ce mănâncă. Este tot ceea ce îşi poate dori un sportiv. Să aibă şi posibilitatea să se bată la medalii este o mândrie şi mai mare.

Referitor la medalii, care este atuul asiaticilor, care domină Mondialele şi Jocurile Olimpice de atâţia ani?

– Asiaticii au un avantaj în faţa noastră. Nu ştiu dacă doar antrenându-se mai mult, dar ei joacă cu locul 1 mondial şi la masculin şi la feminin. Au deja o calitate superioară celor din Europa. În proba de dublu se pot întâmpla mai multe surprize decât la individual. Poţi lovi mingea doar o dată, pe rând. Şi atunci, cel care poate specula slăbiciunile adversarului, poate avea un avantaj mai mare. În proba individuală tu controlezi absolut tot. La dublu sau dublu mixt, nu e chiar aşa. Ştii unde îţi vine serva, sunt diferite scheme, dar clar la dublu asiaticii sunt mai vulnerabili. Încă domină, dar sunt mai slabi ca în proba individuală.

Motivele pentru dominaţia chineză: “Antrenamentele de când sunt mici, tehnica şi aria mare de selecţie”

Sunt diferenţe de pregătire între europeni şi asiatici, care sunt liderii mondiali şi domină?

– Trebuie să începem de la bază. Aria de selecţie este mult mai mare. Aria de selecţie a Chinei este cât a întregii Europe. Apoi, felul în care se antrenează de mici copii. Au alt sistem de pus la punct. Se antrenează 4-5 ore pe zi de când sunt mici. Iar la cât de mulţi sunt, e clar că unul sau doi ies din comun. Au o tehnică a mişcării la masă pe care nimeni din Europa nu o posedă. Ce facem noi în trei paşi ei reuşesc în doi şi asta le oferă clar un avantaj. Părerea mea este că avantajul Europei împotriva lor este tăria psihică.

Înţeleg. Au o mai mare presiune, nu?

– Exact, joacă sub o mare presiune. Orice înfrângere în China înseamnă retrogradare. Poţi fi afară din lot. Şi asta se simte în jocul lor. Trebuie să te ţii foarte aproape de ei şi să nu îi laşi să ia un avantaj mare. Dacă poţi lua un set sau două, poţi să pui presiune pe ei. Dacă îi laşi liberi, este un drum fără întoarcere. Antrenamentele de când sunt mici, tehnica şi aria mare de selecţie, acestea sunt atuurile lor.

“Noi, ca români, am arătat că suntem o ţară care am arătat că ne putem bate cu asiaticele. Aici vorbesc de fetele noastre”

S-a vorbit mult în spaţiul public despre faptul că e frustrant să vezi jucători asiatici în echipele europene, România fiind excepţia. Voi cum simţiţi acest lucru?

– Clar, dar la masculin nu sunt atât de multe exemple. La feminin este mult mai mult. Au mai înăsprit regulamentele, nu mai este chiar atât de uşor. Şi la noi, regulamentele sunt foarte complexe şi ciudate. Unii, naturalizaţi de curând pot juca Jocurile Olimpice, dar nu pot juca la Mondiale şi Europene. Este puţin ciudat. Cred că lucrul acesta mă deranjează mai mult. Dacă s-ar alinia toate regulile… Noi, ca români, am arătat că suntem o ţară care am arătat că ne putem bate cu asiaticele. Aici vorbesc de fetele noastre. Cât de multe chinezoaice ar exista, fetele noaste tot au câştigat. Nu este plăcut, dar luăm situaţia aşa cum e.

Te antrenezi de mulţi ani în Germania. Cum este să te pregăteşti într-o ţară cu o mare tradiţie în acest sport?

– În Germania, cultura sportului este la un alt nivel. Trebuie să vă imaginaţi că există 15 ligi în Germania la tenis de masă. Nu vorbim de alte sporturi. Oriunde mergi, sunt terenuri de fotbal, de atletism. Este o altă structură, este altfel gândită ca în România. Şi noi ne dezvoltăm încet şi sigur. Inclusiv în ceea ce priveşte sportul pentru copilaşi. Dar încă nu ne putem compara cu Germania. Există club de tenis de masă în fiecare sătuc. Sunt foarte mulţi care joacă. Centrul naţional al Germaniei poate fi comparat cu cele din Asia. Este o forţă în Europa şi la nivel mondial. O să fie în tenisul de masă.

“Nu ştiu dacă va fi ultima ediţie la care particip şi de aceea voi încerca să scot maximum din acest turneu”

Ce ar însemna pentru tine să intri în lupta pentru medalii la Jocurile Olimpice?

– Un vis devenit realitate. La prima ediţie mergi să simţi spiritul olimpic, dar acum, având victoriile la dublu mixt, cu Berni, numărul 9 mondial, sunt foarte norocos. Este o responsabilitate mare pentru mine, dar o să fie de vis să putem lupta pentru medalii. Nu ştiu dacă va fi ultima ediţie la care particip şi de aceea voi încerca să scot maximum din acest turneu. Nu ştii ce îţi rezervă viitorul. Dacă nu te duci să savurezi şi să te bucuri, poţi uita partea de rezultate. Faci parte din elita asta, după proces greu de patru ani prin care tu ai reuşit să îl treci. Dacă mai obţii şi o medalie, ar fi un mare bonus. Dar mai întâi, trebuie să te bucuri.

35 de ani are Ovidiu Ionescu
3 este numărul de ediţii de JO la care participă Ionescu