Pățania unei jurnaliste germane care a venit pentru prima dată în București. Ce părere are despre capitală

O jurnalistă de la Der Spiegel a venit pentru câteva zile în București, capitala despre care în Occident nu se cunosc prea multe lucruri. În cadrul vizitei, aceasta a vorbit cu un arhitect român, Tudor Vlăsceanu, care a proiectat pavilionul României pentru Bienala de Arhitectură de la Veneția din 2010.

„Bucureștiul nu are niciun sens”, a spus ea.

Ce spune jurnalista germană despre București

„Orașul este ca un computer care are Apple într-o zi, Windows în următoarea și o mulțime de spam între timp. Este un haos absolut”, a adăugat aceasta.

Alături de Vlăsceanu, jurnalista a fost la Obor, unde a remarcat în ce ar putea sta frumusețea capitalei.

„De la relicve ortodoxe la țesături de bumbac înflorate și cartofi de mărimea unui craniu, întreaga țară este împachetată în două hale de piață. Poate că trebuie să privești Bucureștiul ca pe piața Obor”.

Ajunși la Obor, cei doi nu au putut rezista tentației, așa că au încercat și micii.

„Folosim două scobitori pe post de furculiță pentru a înmuia mici în cantități uriașe de muștar și bem bere. Pe un panou scrie: „Nu, nu: „Veni, vedi, mici”, ceea ce mă face să râd din nou (…). Tocmai pentru că Bucureștiul nu reprezintă nimic, nu și-a construit un clișeu și nu este cunoscut pentru nimic clasic de frumos, poți fi totuși surprins de orașul eclectic”, a mai spus jurnalista, potrivit HotNews.

Jurnalista din Germania s-a trezit cu poliția la cazare

Când a ajuns la apartamentul la care se cazase, jurnalista a avut parte de un șoc atunci când a văzut poliția.

„În timp ce mă grăbesc să mă întorc la apartamentul meu pe furtună, frica se strecoară în mine. De ce este poliția acolo? Am fost jefuită? Am lăsat robinetul deschis? Un caz de crimă? Mă grăbesc să trec pe lângă fațada clădirii cu reclama la Fanta pe mai multe etaje, introduc codul numeric pentru ușa de la intrare și iau liftull care zumzăie până la etajul patru. Acolo văd doi polițiști, proprietarul și un vecin în vârstă în halat matlasat, în fața camerei mele, cu ușa larg deschisă. Nimeni nu știe de ce.

„Lipsește ceva?” Întreb și toți ridică din umeri. După câteva replici, mi se permite în sfârșit să intru – apartamentul este intact, iar lucrurile mele sunt neatinse. „Când am văzut ușa atât de deschisă, am vrut doar să știu dacă nu s-a întâmplat nimic cu oaspetele”, spune doamna în halat. Ea sunase la poliție. Trebuie să râd din nou – cu ușurare. Poate că Bucureștiul nu este frumos în sensul clasic, dar este plin de surprize. Și asta e destul de frumos”, a mai adăugat aceasta.