Povestea a trei puști români premiați cu argint de NASA și NSS. La doar 13 ani, au făcut proiectul unei așezări umane în spațiu

Povestea a trei puști români premiați cu argint de NASA și NSS. La doar 13 ani, au făcut proiectul unei așezări umane în spațiu

Trei elevi români au fost premiați cu argint la unul dintre cele mai prestigioase concursuri internaționale. Este vorba de Gerard K. O’Neill Space Settlement Contest, concurs cu o vechime pe peste 30 de ani, organizat de National Space Society (NSS) și susținut de NASA. Anul acesta, au participat peste 29.000 de elevi, din 28 de țări diferite, cu aproape 5.500 de proiecte.

Cine sunt cei trei elevi români premiați de NASA și NSS

FANATIK a realizat un interviu cu acești copii geniali a căror pasiune atipică s-a concretizat într-un premiu extrem de important.

– Ați luat un premiu extraordinar de important. Cum ați reacționat când ați auzit că ați câștigat?

Sebi: Păi, când am văzut că am câștigat, când am văzut că am luat argint la NASA, am fost foarte bucuros.

Mihnea: Și eu la fel! Am fost foarte fericit. Adică mă așteptam să luam un premiu, pentru că știam că avem un proiect bun, dar tot m-am bucurat foarte tare când am primit vestea.

Ianu: Și eu m-am bucurat, deși eu, în general, tind să nu fiu foarte fericit de rezultatele mele.

Cum ați ajuns să participați la acest concurs? De ce ați ales să faceți proiectul unei așezări umane în spațiu?

Mihnea: Eu m-am gândit că ar fi interesant acest proiect. Eu sunt pasionat de astronomie și, atunci când am aflat că există un curs care ne-ar putea ajuta să realizăm o astfel de așezare, am hotărât – eu, Sebi și Ianu – să mergem împreună acolo, să facem o echipă și să facem proiectul.

Ianu: Ne-am gândit să facem proiectul unei așezări în spațiu pentru că ne va ajuta cu siguranță în viitor. E bine să ai mereu un plan de rezervă în cazul în care se întâmplă ceva rău pe Pământ.

Mihnea: Și ne-am gândit că ar fi interesați și alții de proiectul nostru.

– E o pasiune a voastră?

Mihnea: Da, iar proiectul chiar l-am făcut cu multă pasiune.

Sebi: Mai ales a lui Mihnea! Și noi suntem pasionați, dar nu la fel de mult ca Mihnea.

Toți trei: Da.

– V-ați gândit ce o să  faceți când vă faceți mari?

Ianu: Eu nu m-am hotărât încă, dar aș vrea să am un job foarte flexibil, unde să câștig foarte bine și să nu îmi fac griji pentru ziua de mâine. Dacă ar fi să îmi aleg un domeniu în care mi-ar plăcea să lucrez, ar fi în IT.

Mihnea: Aș vrea să fiu astronom. Mie îmi place să studiez spațiul, corpurile cerești, fenomenele cosmice, ca să înțeleg cât mai bine Universul. Îmi place și să experimentez chestii. Aș putea ajunge chiar să și proiectez sau să construiesc cu alți oameni instrumente astronomice noi, adică să fiu un fel de inginer. Iar cu ajutorul lor să și descopăr lucruri noi.

Sebi: Păi, în viitor, ce aș vrea eu cel mai mult e să mă fac actor, pentru că este pasiunea mea, e o pasiune foarte mare de-a mea, dar, dacă nu merge cu actoria și nu o să fac foarte mulți bani și n-o să reușesc să ajung foarte mare, mi-ar plăcea poate să mă fac și inginer, pentru că mie îmi place foarte mult și matematica, și fizica. Este așa ca un plan B.

“Sebi și Mihnea sunt doi copii deosebiți, pe care îi remarci imediat în timpul orelor. Cu greu îmi găsesc cuvintele care să descriere seriozitatea, inteligența, preocuparea și interesul acestor ”mici genii” pentru a dobândi tot mai multe cunoștințe în domenii cât mai diverse. În relația cu domnii profesori au manifestat mereu mult respect, bun simț, dar mai ales curiozitate pentru disciplinele predate. Au relații foarte bune și cu ceilalți colegi ai lor, sunt sociabili, au inițiative și se implică responsabil în toate activitățile clasei. Chiar sunt doi elevi pe care nu ai cum să nu îi apreciezi pentru ceea ce sunt”, spune Victoria Dumitrașcu, profesor de fizică și de chimie.

Citește continuarea.