Răzvan Ioan Boanchiș, trei întâmplări povestite cu lux de amănunte din cariera de jurnalist! „Am văzut mulți farisei”

La Euro 2000, am trecut de faza grupelor cu Hagi și Adrian Ilie sau Mutu și Chivu (foarte tineri atunci) în echipă. Acum vom ajunge în optimi fără niciun fotbalist de valoarea acestora. Din fericire, sunt câțiva care pot deja să-i privească în ochi pe cei patru de mai sus.

E un mare succes al lui Edi Iordănescu, obținut cu niște jucători în care foarte puțini au crezut. Nu mă număr printre aceia. Dar trebuie să subliniez asta, pentru că deja sunt prea mulți care uită tot ce au scris sau au spus. Aceste escamotări ale memoriei generează, însă, și momente amuzante de impostură absolută. Povestesc trei întâmplări din categoria asta.

Răzvan Ioan Boanchiș: „I-a plonjat cu limba-n ureche: ‘Mircea, ai fost înălțător!’”

Prima. Însoțind echipele de fotbal, am văzut mulți farisei. Se încheia meciul. Câștigau românii. Plecăm la cârciumă. După două ore apărea și echipa. În acel moment de apoteoză și Pinot Grigio, sarea de la masă indispensabilul chibiț implicat. Îl lua în brațe, îl sufocă, îl îmbăloșea pe vârful de atac sau pe antrenorul pe care-l înjurase – cu martori aflați și în tribună, și la masă – în timpul meciului.

Asta n-ar fi nimic. Trecea și la intimități nejustificate de vreo mare prietenie cu omul zilei, dar menite să demonstreze comesenilor (stupefiați) ce intim e el cu triumfătorul de pe teren. „Al naibii să fii tu, ce mi-ai făcut, prin ce emoții am trecut din cauza ta!”

A două. În urmă cu niște ani, s-a prăpădit un mare fotbalist român, unul dintre primii zece ai tuturor timpurilor. Un politician a spus la televizor că „Marele dribleur a fost cel mai bun prieten al meu. De fiecare dată când venea în țară, mă sună din aeroport”.

Un ziarist, prieten autentic cu gloria decedată, știa că minte. Și după vreo șase luni i-a zis politicianului „Ce va mai iubea X! Mereu îmi vorbea despre dumneavoastră!” Politrucul a schimbat vorba, stânjenit.

A treia. Conferință de presă în Giuleșți. În 1997. Mircea Lucescu – deștept că întotdeauna. După ce a terminat Lucescu de vorbit, un ziarist din garda (stră)veche, care-l atacase cu doar două zile înainte pe Lucescu într-un cotidian generalist, i-a plonjat cu limba-n ureche. „Mircea, ai fost înălțător!” La care Rică Răducanu, din spate: „Ți-a venit să plângi, mânca-ți-aș!”

Românii stabiliți în străinătate, dar și la Oradea sau Iași, care s-au înghesuit câte patru-cinci într-o mașină și au străbătut sute sau chiar mii de kilometri că să vadă echipa națională în Germania au tot dreptul să se bucure de calificare. Și băieții ajunși în anturajul echipei au acest drept, dar să nu se mai facă părtași la victorie.