O specie rară de rechin, care poate trăi până la 500 de ani, ar putea deține secretele anti-îmbătrânirii, prelungind speranța de viață a oamenilor.
Caracteristicile și comportamentul rechinului Groenlandez
Rechinul Groenlandez (Somniosus microcephalus) este o creatură curioasă, atât prin aspectul său, cât și prin comportament. A fost descris în New Yorker drept una dintre „cele mai puțin elegante invenții ale naturii”.
„Cu înotătoare pectorale stângace pe care le folosesc pentru a înota încet în apele reci și întunecate ale Arcticii, au boturi tocite și guri căscate, care le conferă un aspect nefericit”, continuă descrierea.
„Mulți trăiesc cu paraziți asemănători viermilor care atârnă respingător de corneele lor”.
Deși aceste caracteristici sunt dezgustătoare, rechinii Groenlandezi trăiesc în jur de 270 de ani – dacă nu chiar mai mult – ceea ce sugerează că sunt adevărații câștigători.
Descoperiri noi despre longevitatea rechinului Groenlandez
Cercetări recente au arătat că activitatea metabolică din mușchii lor poate fi un factor important în longevitatea incredibilă a rechinului Groenlandez, cea mai longevivă specie de vertebrate din lume. Descoperirile pot avea aplicații pentru conservarea speciei vulnerabile împotriva schimbărilor climatice – sau chiar pentru sănătatea cardiovasculară umană, spun oamenii de știință.
Ewan Camplisson, cercetător principal, a declarat: „Vrem să înțelegem ce adaptări au care le permit să trăiască atât de mult”.
Anterior se credea că durata lor lungă de viață se datorează mediului rece și mișcării minime. Dar factorii din spatele longevității extreme a speciei par a fi mult mai complexi, determinând cercetătorii să investigheze teorii alternative.
Camplisson, doctorand la Universitatea din Manchester, a explicat: „Cele mai multe specii arată variații în metabolism pe măsură ce îmbătrânesc. Am vrut să determinăm dacă rechinii Groenlandezi arată și ei acest semn tradițional al îmbătrânirii sau dacă metabolismul lor rămâne neschimbat în timp”.
Testarea metabolismului rechinilor
Pentru a măsura metabolismul rechinilor, Camplisson și echipa sa au efectuat teste enzimatice pe mostre de țesut muscular conservat de la rechinii Groenlandezi. Au măsurat activitatea metabolică a enzimelor cu un spectrofotometru la mai multe vârste ale rechinilor și temperaturi de mediu.
Echipa a constatat că nu există variații semnificative în activitatea metabolică a mușchilor pe parcursul diferitelor vârste, sugerând că metabolismul nu pare să scadă în timp și poate juca un rol cheie în longevitatea lor.
„Aceasta este destul de diferită de majoritatea animalelor, care tind să arate o variație a activității enzimatice metabolice pe măsură ce îmbătrânesc”, a spus Camplisson.
„Rezultatele susțin ipoteza noastră că rechinul Groenlandez nu arată aceleași semne tradiționale de îmbătrânire ca alte animale”.
Implicații pentru conservare și sănătatea umană
Rezultatele arată, de asemenea, că enzimele metabolice ale rechinului Groenlandez erau „semnificativ” mai active la temperaturi mai ridicate.
„Aceasta ar sugera că metabolismul mușchilor roșii ai rechinului nu este special adaptat pentru mediul polar, altfel ne-am fi așteptat să vedem o diferență mai mică legată de temperatură în activitate”, a spus Camplisson.
Cercetătorii avertizează că, într-o lume cu un climat în schimbare rapidă, speciile longevive, care sunt mai puțin capabile să se adapteze, ar putea fi cele mai expuse riscului de dispariție.
„O femelă rechin Groenlandez ar putea să nu devină matură sexual până la vârsta de 150 de ani, iar cu un timp de generație atât de lung, specia va avea mult mai puține șanse să se adapteze la schimbările antropogene din mediul lor”, a spus Camplisson.
Acum, el intenționează să testeze mai multe enzime și tipuri de țesuturi pentru a obține o înțelegere și mai profundă a activității metabolice a rechinului.
„Scopul meu final este să protejez specia, iar cel mai bun mod de a face acest lucru este să îi înțelegem mai bine”, a spus el.
Studierea rechinului Groenlandez și a inimii acestuia ar putea oferi, de asemenea, perspective importante pentru înțelegerea bolilor cardiovasculare umane.
