Românca pe care Michael Jackson a insistat să o întâlnească, de când a venit prima oră în România. Cum l-a cucerit Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino pe “rege”

În toamna anului 1992, Michael Jackson, supranumit “regele muzicii pop”, a vizitat România în cadrul turneului său mondial “Dangerous World Tour”. Pe lângă concertul său electrizant care a atras 70.000 de oameni pe Stadionul Național din București, un alt moment a rămas înscris în istorie: întâlnirea sa cu Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino.

Întâlnirea dintre Michael Jackson și Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino

Prințesa Ecaterina, născută în 1893, a avut o viață demnă de un roman. Crescută în Anglia și Franța, la vârsta de trei ani a fost răpită de tatăl ei și dusă într-un orfelinat din Marea Britanie sub o altă identitate. În 1908, a fost găsită și adusă înapoi în România. Anii au trecut, iar Prințesa a evadat din regimul comunist cu ajutorul unui vas petrolier, traversând Dunărea și trăind 40 de ani în America. După 1989, s-a întors în București1.

În America, Prințesa Ecaterina a fost renumită pentru actele sale de caritate și, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a ascuns în beciul conacului său mai mulți aviatori americani, fapt pentru care a fost numită “Îngerul de la Ploiești”. Această poveste impresionantă a ajuns și la urechile lui Michael Jackson, care a ținut neapărat să o viziteze la azil înainte de concertul său.

Întâlnirea dintre Michael Jackson și Prințesa Ecaterina a fost una privată, petrecând câteva zeci de minute împreună. În timp ce Ion Iliescu, președintele României de la acea vreme, aștepta în fața clădirii, Michael Jackson a avut ocazia să cunoască o femeie care a trăit istoria și a influențat viețile multor oameni prin generozitatea și curajul său.

Această întâlnire reflectă nu doar interesul lui Michael Jackson pentru figuri istorice și culturale, dar și recunoașterea internațională a contribuțiilor Prințesei Ecaterina la umanitate. Vizita sa la azil nu a fost doar un gest de respect, ci și o punte între două lumi: lumea strălucitoare a celebrității și lumea mai puțin vizibilă a celor care au schimbat cursul istoriei prin faptele lor.

Povestea inedită a Prințesei Ecaterina

Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino a decedat în 1993, la un an după vizita lui Michael Jackson, lăsând în urmă o moștenire de compasiune și curaj. Întâlnirea lor rămâne un exemplu de cum arta și istoria se pot întâlni în cele mai neașteptate moduri, creând momente memorabile care transcend timpul și granițele.

Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino, cunoscută și sub numele de Ecaterina Olimpia Crețulescu, a fost o figură emblematică a aristocrației și filantropiei românești. Născută pe 28 ianuarie 1893 în București, viața ei a fost plină de evenimente dramatice și întorsături de soartă.

Ecaterina a crescut în Anglia și Franța, unde a primit o educație aleasă. La vârsta de trei ani, a fost răpită de tatăl ei și dusă într-un orfelinat din Marea Britanie sub o altă identitate. A fost găsită de o mătușă în 1908 și adusă înapoi în România, unde a fost crescută de familia Cantacuzino.

Exilul și viața în America

În 1952, a reușit să scape de regimul comunist din România, traversând Dunărea într-o barcă spre Iugoslavia și stabilindu-se ulterior în Statele Unite ale Americii. A locuit în comitatul Hill din statul Texas pentru mai mult de 35 de ani, unde a continuat să se implice în activități filantropice.

Contribuția în Al Doilea Război Mondial: Prințesa Ecaterina a fost cunoscută ca “Îngerul de la Ploiești” pentru că a salvat sute de aviatori aliați americani și britanici care au devenit prizonieri de război în România. I-a tratat și îngrijit pe acești “oameni ai aerului” atât pe proprietatea sa, cât și în spitalele din Ploiești.

Pentru munca sa umanitară și filantropică, a fost recompensată cu Medalia de onoare George Washington de către Freedoms Foundation at Valley Forge. În 2021, a fost decorată post-mortem cu medalia Virtus et Fraternitas de către președintele Poloniei, Andrzej Duda, pentru ajutorul oferit refugiaților polonezi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Prințesa Ecaterina a avut două fiice, Irène Mathilde Catherine și Marie Constance Lucie. După aproape un secol de viață și peripeții, a ales să se întoarcă în România, unde a decedat ca centenară pe 26 mai 1993. Viața Prințesei Ecaterina Caradja Cantacuzino este o poveste de curaj, supraviețuire și compasiune, care a lăsat o amprentă profundă în istoria României și a lumii. Moștenirea ei continuă să inspire și să fie un exemplu de altruism și umanitate