România este a treia țară în UE la rata sărăciei relative.
Conform datelor recente ale Institutului Naţional de Statistică (INS), România ocupă locul al treilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata sărăciei relative. În 2023, rata sărăciei relative (AROP) în România a fost de 21,1%, bazată pe veniturile totale disponibile, excluzând consumul din resurse proprii ale gospodăriei.
România, țară săracă
Deși a avut loc o ușoară scădere de 0,1 puncte procentuale față de anul anterior, numărul persoanelor considerate sărace a ajuns la 3,97 milioane, în scădere cu 59.000 față de 2022.
La nivelul Uniunii Europene, media ratei sărăciei relative a fost de 16,2% în 2023. Estonia a înregistrat cea mai mare rată a sărăciei relative, de 22,5%, urmată de Letonia și România, ambele cu valori ridicate. La polul opus, Cehia a avut cea mai mică rată a sărăciei relative, de 9,8%, urmată de Danemarca cu 11,8% și Irlanda cu 12%.
Sărăcia rămâne una dintre provocările majore cu care se confruntă România în secolul XXI. Desigur, țara a făcut progrese semnificative în ultimele decenii, dar disparitățile economice și sociale persistă adânc în rândul populației. Conform datelor statistice recente, un procent semnificativ al populației trăiește în condiții de sărăcie sau în imediata apropiere a acesteia.
Cauzele acestei probleme sunt multiple și complexe. În primul rând, sistemul de redistribuire a resurselor și politicile sociale nu au reușit întotdeauna să ajute în mod eficient pe cei mai vulnerabili. O mare parte din populație este afectată de lipsa accesului la educație de calitate, servicii medicale adecvate și locuințe decente. Aceste deficiențe contribuie la perpetuarea ciclului sărăciei, în special în rândul comunităților marginalizate și a familiilor numeroase.
O realitate dureroasă
De asemenea, piața muncii prezintă provocări semnificative. Șomajul în rândul tinerilor și lipsa locurilor de muncă bine plătite sunt probleme cronice care agravează situația economică a multor români. Mulți dintre cei afectați de sărăcie trăiesc în mediul rural, unde accesul la oportunități de dezvoltare și la servicii este adesea limitat.
În ciuda eforturilor guvernamentale și ale organizațiilor neguvernamentale de a combate sărăcia, există încă mult de făcut. Este necesară o abordare integrată și coordonată, care să includă politici sociale eficiente, investiții în infrastructură și dezvoltare regională, educație și formare profesională adecvată pentru a sprijini o tranziție către un nivel de trai mai bun pentru toți cetățenii. Astfel, sărăcia în România nu trebuie să fie doar o statistică rece, ci o problemă socială urgentă care necesită soluții durabile și angajament pe termen lung din partea tuturor actorilor implicati.
