Câmpul Pâinii, acest „Maraton” al transilvănenilor, s-a transformat într-un loc de pelerinaj, într-un ținut de legendă care nu doar a născut eroi, ci i-a și întreținut. Şi nu orice fel de eroi. Numărul celor căzuți este între 5.000-6.000 de partea turcilor și în jur de 3.000 de căzuți de partea armatei transilvănene.
Victoria armatelor creștine a rărit și redus din intensitate incursiunile turcești în spațiul intracarpatic.
În a doua jumătate a secolului al XV-lea, conflictele dintre Imperiul Otoman și Țările Române devin tot mai violente. Aria operațiunilor militare se va extinde după anul 1463, o dată cu asediul cetății Jajce din Bosnia, în lupte fiind implicat și regele Ungariei Mathia Corvin. Prin participarea acestuia s-a născut ideea necesității creării unui front comun anti turcesc al țărilor dunărene. Îmbunătățirea relațiilor dintre Mathia Corvin și Stefan cel Mare, readucerea lui Vlad Țepeș pe tronul Tării Românești ca și numirea lui Pavel Chinezul în funcția de comite al Timișoarei și comandant suprem al forțelor armate din. ținutul de sud al regatului maghiar (1478), contribuie la confirmarea acestor strădanii.
În contextul disputelor armate, Transilvania va juca un rol strategic major.
Incursiunea turcească din anul 1479, concretizată prin marea bătălie de la Câmpul Pâinii, nu a fost decât un episod dintr-un lung șir de astfel de năvăliri începute din 1390 și continuate aproape anual, cu o intensitate mai mare în anii 1420, 1436, 1438, 1441. Momentele culminare ale acestor invazii au fost atinse în 1468, 1474 și 1479.
Poate mai mult decât oricare exemplu medieval transilvănean, lupta de pe Câmpul Pâinii, petrecută pe 13 octombrie 1479, a oferit și oferă modelul unității creştinilor împotriva pericolului turcesc, tăria unor caractere, sacrificiul în luptă și eroismul unor elite. „Actorii” săi au fost nume sonore, unele cu aură de legendă: István Báthory voievodul Transilvaniei, Paul Kinizsi (Pavel Chinezu), comite de Timișoara și comandantul părților de sud ale regatului maghiar, Laiotă Basarab, fost domn al Țării Românești, refugiat în Transilvania la Brașov, Basarab al IV-lea cel Tânăr (Ţepeluș), domnitorul Ţării Românești, despotul sârb Demeter Jaksic, celebrul Isa-bei, sfetnic al sultanului Mohamed II și alții. În plan strict istorico-politic, deznodământul luptei a însemnat, pe fondul victoriei coaliției antiotomane, un moment de respiro pentru lumea creștină.
(foto: Pavel Chinezu Șibot)
Despre lupta în sine au fost scrise multe cărți și articole. Astăzi o să vă opresc atenția asupra urmărilor luptei și onorarea celor căzuți, învinși sau învingători.
Un manuscris interesant se constituie cel închinat monumentului de la Câmpul Pâinii. Textul este de fapt comunicarea lui Leopold Nagy pe care o făcuse la sesiunea Muzeului Ardelean din 29 ianuarie 1862 de la Cluj. Cu toate că a oferit materialul spre publicare revistei muzeului, consiliul ştiinţific al secției de istorie întrunit ia 17 decembrie 1862 cu scopul de a aproba studiile publicabile; a respins oferta, dar nu din cauza lipsei valorii sale istorice.
Partea cea mai importantă a manuscrisului este consacrată desfășurării luptei de pe Câmpul Pâinii. Cu toate că ocupă spațiul cel mai important din lucrare, descrierea ostilităţilor- nu constituie elementul istoric esențial pentru noi azi, ci finalul acesteia unde Leopold Nagy tratează problema monumentului ridicat în cinstea victoriei armatelor creștine asupra turcilor.
Din datele de care dispunem azi, putem afirma că pentru comemorarea strălucitei izbânzi, din dispoziția regelui Mathia Corvin a fost construită din banii’ visteriei o capelă pe locul unde au fost înhumați eroii transilvăneni. Anual aici se oficiau slujbe din dispoziția aceluiași rege, iar de întreținerea edificiului se îngrijea magistratul Orăştiei, care aloca în flecare an suma de 100 de florini. Cu toate acestea, starea capelei în veacul al XVII-lea se degrada continuu. La 9 mai 1696, tezaurarul Apor Istvan se adresa printr-o scrisoare, conducerii Orăştiei, ocărând în termeni imperativi restaurarea monumentului.
Manuscrisul aduce anumite completări la datele deja cunoscute, cu unele aspecte inedite referitoare la destinul ei. Aflăm astfel că edificiul a fost refăcut și a supraviețuit încă un veac. în anul 1780, clădirea, ajungând din nou în ruină, Eperjesi Gergely, judele regal al Orăştiei, a dispus demolarea acesteia. Din materialele rezultate a fost ridicat podul de peste apa Șibotului. Din strădania unor intelectuali locali, în anul 1818, pe locul vechii capele s-a construit un monument din piatră de proporții modeste, cu următoarea inscripție „Locul cladis Stephani Bathori et Pauli Kinisi turcis datae”. În partea de jos a inscripției au fost gravate numele împăratului Francisc I și a guvernatorului Transilvaniei Gh. Banffy II, precum și anul 1819. Autorul reproduce in extenso și corespondența legată de înălțarea monumentului. Din conținutul acesteia aflăm că inițiatorul a fost preotul reformat Alexandru Nagy, care Ia 6 februarie 1818 s-a adresat guvernului transilvănean pentru a solicita aprobările de rigoare. Prin scrisoarea din 12 martie, același ani, guvernatorul Banffy aprobă inițiativa pastorului, asigurându-l de tot sprijinul său. O altă scrisoare, datată 22 februarie 1820, a fost adresată și împăratului austriac în legătură cu aceeași problemă, obținând și consimțământul acestuia, prin dispoziția din 19 mai 1820. Viața noului monument a fost însă de scurtă durată, el fiind distrus cu prilejul evenimentelor revoluționare din anul 1848 din Transilvania.
(foto campul painii si monumentul la 1820)
La sfârșitul comunicării susținute în 1862 și totodată a manuscrisului de faţă, Leopold Nagy face propunerea pentru construirea unui alt edificiu pe locul celui vechi „care să reprezinte fraternitatea maghiară, cu fraţii sași și fraţii români și astfel strânși uniți vom avea gloria înaintea noastră”. În acest scop oferă din bugetul său modest suma de 10 florini, solicitând ajutorul auditorilor săi pentru strângerea de fonduri în acest scop. Planul său nu a avut nici un ecou. Dar nu s-a bucurat de mai mult succes nici încercarea episcopului Transilvaniei care a intenționat ridicarea unei alte capele în locul celor doi mari eroi ai luptei, Stefan Bathori și Pavel Chinezul. Va trece aproape un secol până la dezvelirea monumentului actual; amplasat în gara Șibot, acesta depune și astăzi mărturie pentru vremurile glorioase ale trecutului.
Epilog
Dar, cum îi cinstesc azi urmașii pe eroi?
Câmpul Pâinii este mai absent ca niciodată din acest tablou istoric. Monumentele sale medievale au dispărut fără urmă, cum la fel s-au risipit și cele moderne. Peste oasele albite ale celor căzuți aici nici măcar o cruce nu se mai înalță. Vântul care mătură movilele le va scoate încet la suprafață și poate atunci, doar, ne vom aminti de ele. Neutru parcă, dacă nu am ști din inscripția ce îl însoțește că aparține: „eroului român…Pavel Chinezu”, în gara din Șibot se încăpățânează să mai reziste vitregiei istoriei un monument ridicat acum 100 de ani, prin grija lui Iorga.
Atât și nimic mai mult.
Dincolo însă de lupta „cronicărească” și efemeritatea concluziilor ori a existenței celor care le formulează se afirmă cu atât mai trainice faptele eroilor Câmpului Pâinii, sau nu, mai bine spus, așa cum îi numea Densușianu, ale „giganților”, faţă de care noi ne ambiționăm, parcă, să ne măsurăm doar micimea. O mână de oamenii strânși anual, pe 13 octombrie, la monumentul din gara Șibot încearcă să reia o tradiție, însă: „Cu o floare nu se face primăvară”. Maghiari, saşi sau români, de ce nu și turci, cu toţii au uitat că respectul pentru înaintaşi trebuie materializat şi în fapte, nu doar în intenţii, deși fac parte din etnii diferite urmașii trebuie să-și asume istoria scrisă şi naţionalitatea.
Surse:
Anton Dorner: „Câmpul Pâinii într-un manuscris din veacul al XIX-lea” articol din „Anuarul Institutului de Istorie „George Bariț” Cluj – 2002, Editura Academiei Române; Cristian Ioan Popa: studiul „Lupta de pe Câmpul pâinii (13 octombrie 1479). De la universalitatea lied-ului medieval la recuperarea eroilor naționali”.
Foto: Wikipedia
The post Se împlinesc 545 de ani de la „Lupta de pe Câmpul Pâinii” appeared first on Cotidianul RO.
