ABBA a strălucit pentru a lumina pe toată întinderea globului și a aduce armonie, frumusețe și înțelegere.
Desigur, nu putem uita ce a însemnat pentru sufletele atâtor tineri și Cenaclul Flacăra unde s-au forjat sensibilități, s-a învățat puterea simbolisticii și a cultului pentru neam.
Asta a fost cândva, nu în epoca de astăzi a manelelor ridicate la rangul de artă.
Fără aceste lumini care ne-au întărit inima și mintea în timp ce bâjbâiam prin multe momente ale unei istorii întunecate, poate și noi am fi rămas mai săraci sufletește.
Dar astăzi, generația care a crescut sub aceste auspicii, se simte pierdută și nu se mai regăsește în schimbările dramatice pe care noua generație a „multiculturalismului” le impune societății.
Și poate nimic nu poate exprima mai plastic durerea generației aflate în Toamna vieții, decât versurile cântate cândva de Florian Pittiș:
Acum nimic nu este ca-n acea zi de Mai….”
Trăim într-o lume în care Alain Delon, care tocmai ne-a părăsit, se simțea sufocat:
„Totul este fals, totul este deformat. Nu mai există respect, nu se mai respectă cuvântul dat … Ştiu că voi părăsi această lume fără regrete”.
Vin și astăzi acasă, care nu mai este acasă.
Pe bunici, părinți și ceilalți din neam îi vizitez la cimitir. La fel, memoria multor prieteni și colegi răzbate de dincolo de morminte.
Străbat străzile, ascult murmurul și zgomotele orașului și ale unei lumi care nu mai vorbește pe înțelesul meu.
Degeaba caut imagini dragi și degeaba vreau să revăd culoare locurilor atât de dragi.
Reîntoarcerea îmi pune în față o viață străină în care nu-mi mai regăsesc nici urma pașilor mei, nici pe cea a înaintașilor.
Această lume care a fost cândva a mea, a devenit o lume necunoscută, care încearcă doar să fie o copie grotescă, o repetare la altă scară a locurilor străine de unde vin.
Și în acest proces de transformare se dezvoltă o cultură a distrugerii operei și valorilor lăsate moștenire de înaintași, proces care atinge cote inimaginabile de sălbăticie și furie la adresa trecutului pe care participanții la această „revoluție” dau dovadă că nici măcar nu-l cunosc. Sau de care nu se simt legați.
Este o lume care deși urăște și detestă fără discernământ străinătatea, o invidiază atât de tare încât face totul pentru a se contopi și a se transforma într-o copie ieftină a acesteia.
Iar pentru a-și atinge scopul „modernizării” generația cu pantalonii rupți renunță la o istorie milenară, la cultura și la valorile morale ale neamului, la tradițiile și credința strămoșilor, pentru a-i maimuțări pe alții.
Oare unde ne mai sunt rădăcinile?
Mă tem că mâine, la fel ca Alain Delon, voi părăsi, tot fără regrete, această lume apărută pe pământul natal.
The post Simbolul ABBA appeared first on Cotidianul RO.
