Singura cetate de pe teritoriul României care a fost imposibil de cucerit. Mii de soldați au încercat, dar fără vreo șansă

Construcție medievală masivă și impunătoare, cetatea Făgărașului, aflată în centrul orașului cu același nume, este singura cetate de pe teritoriul țării care nu a fost cucerită.

„Cetate de scaun” pentru Mihai Viteazul

„Centrul unuia dintre cele mai mari domenii din Transilvania, care la 1632 cuprindea 62 de sate, cetatea Făgăraşului a fost, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi mai cu seamă în secolul al XVII-lea, reşedinţă nobiliară şi princiară importantă”, se precizează pe site-ul dedicat acestui monument unic din România.

La acea vreme era necesară o zonă fortificată la Făgăraș, punct situat pe drumul comercial dinspre Sibiu și Brașov, zonă vecină și cu Țara Românească. De aceea, pentru mulți nobili sau voievozi, era crucial să stăpânească această cetate. Pentru Ştefan Mailat şi Gaşpar Becheş, cetatea a fost un punct de sprijin în lupta lor pentru stăpânirea Transilvaniei. Pentru Mihai Viteazul era „cetate de scaun”, pentru principele Gabriel Bethlen a fost prioritară în lucrările de modernizare a fortificațiilor, înaintea celei din Alba Iulia, iar pentru principele Transilvaniei, Mihail Apafi, va deveni „reședință princiară”.

„Aici, în cetatea Făgăraşului s-au ţinut între 1670 şi 1691 11 Diete şi 18 delegaţii (reuniuni mai restrânse), în timp ce la Alba Iulia 15 Diete şi 3 delegaţii”, potrivit sursei citate. Primele atestări documentare despre cetate datează din 1455, care avea „un castelan” iar, un an mai târziu, însuși Iancu de Hunedoara se scrie brașovenilor și le amintește de ,,cetatea noastră Făgăraş”.

În cursul diverselor lucrări de restaurare, arheologii au descoperit, pe amplasamentul cetății actuale, o structură fortificată din lemn, protejată de un val de apărare de pământ, stuctură care a fost distrusă violent undeva pe la mijlocul secolului al XIII, ceea ce poate fi pusă pe seama unei invazii a tătarilor, în 1241.

Cetatea în secolul al XV-lea

„Cetatea de zid, atestată documentar la mijlocul secolului al XV-lea, prezintă o planimetrie de tip patrulater neregulat, cu latura de est mai lungă şi apărată de un reduit de avanpost de tip barbacană, la o distanţă de circa 20 de metri de cetate. Incinta era formată de un zid patrulater de tip crenelat, întrerupt de patru turnuri – trei de tip bastionar şi unul rotund de tip donjon (care este şi cel mai înalt turn al cetăţii). Paramentul zidurilor de apărare prevăzute cu ambrazuri aveau la partea superioară, în spatele crenelurilor un drum de strajă, din bârne groase, ale căror urme de zidărie se mai pot vedea şi acum în unele spaţii netencuite.

Tipologic, în această fază, cetatea Făgăraşului se poate defini ca o fortificaţie de apărare cu caracter militar. Ca stil de construcţie, cetatea corespunde în secolul al XVI-lea, sistemului de forificaţii occidental introdus în Transilvania începând cu secolul al XIV-lea”, potrivit sursei citate.

Modificări majore în secolul XVI

Secolul al XVI-lea va fi perioada în care arhitectura cetății Făgărașului va suferi modificări majore, care vor aduce fortificări exterioare majore. Cel care a demarat aceste lucrări este voievodul Transilvaniei (între 15343 și 1540Ș), Ștefan Mailat, care a fost și proprietarul cetății, în perioada 1528-1541.

„Separă planul de castel (locuinţa nobiliară) de planul de cetate (construcţia militară propriu-zisă). Înconjoară cetatea de piatră cu zid de apărare, zid care va îngloba şi turnul barbacană, cu fante pentru artilerie, coronament crenelat, respectând planimetria vechilor ziduri de apărare. Zidurile interioare sunt dublate cu ziduri de cărămidă, culoarele astfel create având diferite destinaţii – casele voievodului, sufrageria căpitanului etc. Tipologic, toate acestea transformă cetatea de apărare într-un castel seniorial fortificat”, precizează specialiștii.

Bastionul Bathory

Șanțul din jurul cetății a fost realizat de Gaspar Bekes, conte al Făgărașului, pământul fiind folosit la consolidarea interiorului zidurilor. „La sfârşitul secolului al XVI-lea este posibil ca în timpul lui Ştefan Bathory (voievod al Transilvaniei între 1571-1586) şi a lui Balthazar Bathory (stăpân al cetăţii între 1588-1594) să se fi efectuat transformarea tuturor celor patru laturi ale vechii cetăţii în apartamente şi înglobarea celor patru turnuri, la nivelul acestora. Tot acum începe construirea primului bastion care va purta numele familiei, în colţul sud-estic al incintei exterioare, dar care va fi terminat ulterior. De numele lui Balthazar Bathory se leagă o serie de transformări estetice importante şi ridicarea unui nivel trei, cel puţin deasupra uneia dintre laturile cetăţii (cea sudică), ancadramente de piatră ce păstrează blazonul lui”.

În secolul al XVII-lea, cetatea Făgărașului mai trece printr-o serie de transformări arhitecturale care i-au definit forma până astăzi. În 1623, Gabriel Bethlen, care a fost principele Transilvaniei în perioada 1613-1629, a pus la punct un plan pentru modernizarea cetății.

 „Prevedea printre altele, construirea a încă trei bastioane prevăzute cu cazemate, realizarea unui număr de 600.000 de cărămizi într-un an de către 1500 de iobagi permanenţi, organizaţi în trei schimburi, cărămizi necesare ridicării bastioanelor. Gabriel Bethlen va reamenaja sălile interioare ale castelului, va construi loggiile de pe latura de sud a castelului în stil italian, deschise spre curtea interioară pe arcuri a şase pile de zidărie masive şi impunătoare. Ferestrele curţilor interioare au ancadramente simple, dar elegante, intrările de pe loggie au samblaj sculptat în meplat sau în relief cu motive renascentiste. Gustul estetic al acestui principe, influenţat de Renaşterea italiană (a adus din Italia arhitecţi, meşteri sticlari din Murano care vor lucra pentru curtea princiară de la Făgăraş), a insuflat eleganţă şi frumuseţe unei construcţii mai mult militară decât utilitară”.

Șanțul își putea tripla volumul de apă

La rândul lui, Gheorghe Rakoczi, principe al Transilvaniei în perioada 1631-1648, a continuat lucrările de modernizare a cetății. „Sunt podite cele patru bastioane, este construit corpul de gardă, lipit de partea nordică a turnului porţii; tot acum este pietruit şi şanţul cetăţii, care în caz de atac îşi putea tripla volumul de apă, sunt reparate podurile de acces – cel de pe latura de est şi de pe latura de nord. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ultimii proprietari nu mai întreprind lucrări de amploare, ci doar operaţiuni de reparaţii şi întreţinere”.

Niciodată cucerită

De remarcat este faptul că în întrega sa existență, cetatea Făgărașului nu a putut fi cucerită niciodată. Din anul 1500 și până la mijlocului veacului XIX au fost identificate 15 asedii asupra cetății, potrivit Historia. Asaltată și atacată de nenumărate ori, cetatea Făgărașului, cu un sistem defensiv bine închegat, nu a fost cucerită niciodată, din 1500 și până la mijlocul secolului al XIX-lea fiind identificate 15 asedii ale cetăţii.

Ulterior, după ce Făgărașul a devenit în 1696 proprietare austriacă, cetatea a fost transformată în garnizoană și a început să sufere în timp de degradare. Apoi a trecut în proprietatea magiarilor (1867) ca, în perioada 1918-1948, să devină garnizoană a armatei române. În timpul regimului comunist, cetatea a devenit închisoare pentru cei condamnați politic.

„Din 1918 până în 1923, aici a fost lagăr pentru ruşii albi, presa vremii consemnând donaţiile pe care regina Maria le-a făcut pentru aceştia. În anul 1939, polonezii şi- au găsit, în cetate un refugiu. Între anii 1948-1960, cetatea Făgăraşului a fost transformată în închisoare pentru deţinuţi politici, iar după anul 1960, cetatea va fi dezafectată şi vor începe vaste lucrări de restaurare care au vizat redarea aspectului de castel fortificat din perioada de glorie a secolului al XVII-lea”, se mai poate citi pe site-ul dedicat monumentului.

Please follow and like us: