Șprițuri de poveste. Gheorghe Dinică și replicile sale „istorice”. Din filme de neuitat și… șprițuri de poveste! La nivel… EURO 2024!

Șprițuri de poveste. Gheorghe Dinică și replicile sale „istorice”. Din filme de neuitat și… șprițuri de poveste! La nivel… EURO 2024!

Marele actor Gheorghe Dinică s-a născut în prima zi a anului 1934, la București și a ne-a lăsat sărăciți de geniul său 75 de ani mai târziu, într-un mohorât 10 noiembrie 2009. Ne-a lăsat, însă, și o moștenire de neprețuit: personaje antologice, autoare de replici care au făcut istorie… EURO, în peste 70 de roluri pe scenă și peste 100 în filme. Care au încântat pe fiecare dintre zecile de mii de suporteri ai echipei naționale a României de la EURO 2024!

Șprițuri de poveste. Gheorghe Dinică și replicile sale „istorice”. Ce alt mare actor l-a numit „Cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”

Gheorghe Dinică și-a pigmentat călătoria prin jungla umană cu „tot ce e omenește de făcut într-o viaţă”. Este propria sa declarație, oferită „de bunăvoie și nesilit de nimeni”, cum scrie la lege,.

A fost, în esență, „vagabondul vieții sale”, fără nicio intenție de a-i umbri memoria, ci doar parabolizând titlul celebrului „șlagăr lăutăresc”, dacă acceptați definiția, căruia, cu neașteptat har, i-a dat plusvaloare prin timbrul vocii sale inconfundabile, „Sunt vagabondul vieții mele”.

Gheorghe Dinică a creat peste 70 de personaje pe scenă și peste 100 pe marele ecran, în filme. Bijuterii interpretative, în special în roluri negative, motiv pentru care alt mare actor, Horațiu Mălăele, l-a supranumit „Cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”.

Șprițuri de poveste. Roluri memorabile create de Gheorghe Dinică în galeria de onoare a teatrului și filmului românesc

Dintre rolurile sale de referință să ne amintim numai câteva, pe care le putem numi „antologice” fără nicio exagerare. Subliniez: numai câteva, iertați memoria atât selectivă, cât, mai ales, subiectivă a autorului…

Șeful legionar Paraipan din „Un comisar acuză” (1974) și „Revanșa” (1978) a intrat în istoria marelui ecran național, ca de altfel întreaga serie a filmelor cu celebrul comisar Moldovan, regizate de alt mare dispărut din cinematografia românească, Sergiu Nicolaescu.

Din aceeași serie, face parte și Lăscărică („Cu mâinile curate”, 1972), escrocul „alunecos” care ne-a lăsat moștenire una dintre cele mai cunoscute replici dintr-un film românesc: „Nu trageți, dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”.

Într-o ordine aleatorie, întregesc această galerie de neuitat și următoarele creații de excepție ale marelui făuritor de personaje care a fost Gheorghe Dinică

Ticălosul sergent de jandarmi din Lupeni în „Golgota” (1966, regia Mircea Drăgan)
Trădătorul Bastos din „Columna” (1968, regia Mircea Drăgan), cu replica istorică „În nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a crescut și care m-a hrănit și am privit răzănd cum ai mei se stingeau de sete pe ziduri”
Salvatorul petrolist Gică Salamandră din „Explozia” (1972, regia Mircea Drăgan), continuat în „Cuibul salamandrelor” (1977, cu același regizor)
„Diplomatul” duplicitar cu pretenții de „noblețe” pierdut „Prin cenușa imperiului” (1975, regia Andrei Blaier)
Nemernicul șef de post Ion din „Osânda” (1976, regia Sergiu Nicolaescu)
Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de externe din „Oglinda – Începutul adevărului” (1994, regia Sergiu Nicolaescu)
Profitorul activist comunist Mache Puzderie din „Crucea de piatră” (1994, regia Andrei Blaier)
Pitorescul turc Cadîr din celebra piesă „Tache, Ianke și Cadîr” a lui Victor Ion Popa, pusă în scenă la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București de regizorul Grigore Gonța în 2001 (cap de afiș până în 2007), în care a întregit tripleta de excepție cu Marin Moraru (Tache) și Radu Beligan (Ianke)
Bulibașa Aurică Fieraru din telenovelele „Inimă de țigan” (2007) și „Regina” (2008).
Cinicul escroc Pavel „Pepe” Puiuț din „Filantropica” (2002, regia Nae Caranfil), care a lansat celebra replică „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!”.

Șprițuri de poveste. „Dacă nu ştii unde stau înseamnă că eşti un incult!”

Mihnea-Petru Pârvu are amintiri… memorabile, iertați calamburul simpluț, despre marele Gigi Dinică, împărtășite pe evz.ro publicului care l-a aplaudat de atâtea ori în picioare, la scenă deschisă, pe marele actor. „Ascultați-l” în continuare că nici nu știți ce pierdeți dacă nu citiți până la sfârșit…

Ne întoarcem în timp, în primul „cincinal” după lovitura de stat din decembrie ’89, la restaurantul „La Premiera”, în spatele Teatrului Naţional din Bucureşti…

„Intru în crâşmă şi aud un muget. Îl întreb pe patron ce se întâmplă. Ăla, culant, îmi zice că Dinică exersează Lili Marlene cu fratele lu’ Johnny Răducanu, care era pianistul de atmosferă al localului. Fondul sonor era ca al unui buhai la rut. Deranj mare, da’ lumea se amuza…

La plecare, doi ospătari l-au dus la un taxi. Nu stătea departe. Avea o garsonieră pe Magheru. Şoferul îl întreabă: «Unde vă duc, maestre?». La care Dinică, sec: «Acasă!». Ăla, nedumerit: «Unde staţi?». Şi nea Gigi, magistral: «Dacă nu ştii unde stau înseamnă că eşti un incult!»”.

Șprițuri de poveste. „E petrosin. E bun.”

Altă „monstră”, în care intră-n scenă și alți doi mari actori ai neamului nostru, Dumitru Rucăreanu și Colea Răutu.

„Dumitru Rucăreanu, în ultimul său interviu, pe care mi l-a dat mie, pentru «Evenimentul zilei», mi-a povestit două faze antologice. Prima petrecută la el acasă. Rucăreanu avea un băiat de casă. Săptămânal, cercul lor de mari actori făcea câte o agapă la Rucăreanu.

Ăsta îi spune băiatului să aducă vinul dintr-o damigeană şi-i explică de unde s-o ia, din cămară. Ăla încurcă borcanele şi aduce alta. Îi toarnă lu’ Dinică în pahar. Nea Gigi bea şi decretează: «E Petrosin. E bun»”.

Șprițuri de poveste. „Nu vorbesc cu tine… Că baţi beţivii geniali!”

Altă replică „marca Dinică” s-a întâmplat „la defuncta crâșmă boemă «Şarpele Roşu». Erau după o filmare. Printre cei prezenţi şi Colea Răutu printre alţi mari actori. Dinică se pileşte şi începe să-i înjure pe toţi, cu discernământ, de mamă, tată, neam şi te mai miri ce.

Când ajunge la Colea Răutu o ia: «Şi tu, muscalule, băga-mi-aş şi făcea-ţi-aş… ». Venerabilul Colea Răutu nu prea avea el simţul umorului. Jap, jap, două palme şi nea Gigi amuţeşte toată noaptea.

A doua seară, aceeaşi trupă. Bancuri, poante, veselie. Dinică, mut. Colea Răutu îl ia blând: «Gigi, da’ ce-ai păţit?». La care Dinică, magistral, i-o dă la ficat: «Nu vorbesc cu tine… Că baţi beţivii geniali!». Adevărat genial Gigi Dinică!