Tudor Mihăiță, operat la coloană. Nu știe dacă se va mai putea antrena vreodată: ”Am fost de 18 ori la clinici de recuperare”. Exclusiv

Tudor Mihăiță, fiul celebrului actor George Mihăiță recunoaște că a încercat să scape de povara numelui de familie. Din acest motiv s-a și apucat de sport, la 26 de ani.

Tudor Mihăiță nu știe dacă se va mai putea antrena vreodată

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Tudor Mihăiță, celebrul antrenor de Jiu Jitsu Brazilian, trece prin momente de cumpănă. O operație suferită anul trecut, la coloană, s-ar putea să-l lase fără capacitatea de a se mai antrena. Tudor Mihăiță recunoaște că tatăl lui, celebrul actor George Mihăiță nu l-a îndrumat niciodată să-i calce pe urme. Puțină lume știe că între Cristi Mitrea și George Mihăiță există o prietenie unică, ei fiind și frați vitregi.

“Eram fan Bruce Lee”

Cum a apărut această pasiune pentru Jiu Jitsu? Știu că, pentru început, te antrenai cu vărul tău în sufragerie.

-Eram la început, ca orice băiat, puștan, pasionat de artele marțiale încă de când eram mic. Pe vremea lui Ceaușescu, înainte de ’89, accesul la filme era destul de restrâns și, când vedeam vreun film, probabil era unul cu arte marțiale. Eram fan Bruce Lee.

Nu s-a materializat în niciun fel această pasiune până când am împlinit 26 de ani și am văzut prima casetă video cu niște meciuri din galele UFC. Atunci a fost pentru prima dată când am auzit de Jiu Jitsu Brazilian, nu se practica în România.

Tudor Mihăiță se antrena cu vărul său, pe covor

Ai început, cu această ocazie, să te documentezi.

-Da, m-a fascinat ideea că nu trebuie să ai atribute fizice ieșite din comun ci era vorba mai mult de tehnică. Am ajuns să descopăr pe internet câteva tehnici pe care am început să le fac cu vărul meu pe covor, în sufragerie. Deși le văzusem doar pe internet, deși el era mai mare decât mine eu reușeam să câștig meciurile astea. Ne tăvăleam, era un haos general.

Mi-am dat seama că, dacă reușesc să fac chestia asta doar învățând de pe internet, o să fie și mai eficient dacă învăț de la cineva. Nu erau cluburi în România, am căutat în străinătate  și am văzut că era un seminar la Milano cu unul dintre fii fondatorului, Royce Gracie. De acolo a început toată aventura cu Jiu Jitsu Brazilian.

“M-a făcut să renunț la Jiu Jitsu, nu știu dacă o să mă mai pot antrena”

Brazilian Jiu Jitsu nu este un sport ușor. Când te-ai accidentat cel mai grav?

-În ultimii 5 ani, până în 2023, am fost la clinici de recuperare de 18 ori. Pe calea asta vreau să le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat. Anul trecut am suferit o operație la coloană care, cel mai probabil, m-a făcut să renunț la Jiu Jitsu. Nu știu dacă o să mă mai pot antrena pentru că mi-au eliminat două hernii de disc plus că mai am și o leziune de labrum, la umăr.

Tudor Mihăiță trage un semnal de alarmă: “Suntem pe penultimul loc în Europa la activitatea fizică”

De la ce vârstă pot începe copiii sau tinerii acest sport?

-Suntem pe penultimul loc în Europa, conform statisticilor Uniunii Europene, la activitatea fizică. Vedem asta la copiii care ne vin în sală. Am avut, la un moment dat, un caz în care ne-a venit un puști de 13 ani care avea o pată neagră în podul palmei. Era, de fapt, o bătătură de la mouse, se juca foarte mult pe calculator. La 13 ani era ca o căprioară care învață să meargă.

Vedem schimbări foarte mari cu artele marțiale în viața copiilor. Sunt bune în primul rând pentru motricitate, apoi pentru disciplină. Îi ducem în zona asta de idee, de a înțelege că un rezultat vine în urma muncii. Sportul face asta, dar artele marțiale în special.

“Tata nu m-a încurajat niciodată să merg pe drumul ăsta”

Ești fiul inegalabilului actor George Mihăiță. Ai fi putut să devii un actor de renume, talentul sigur l-ai moștenit. De ce a primat sportul?

–Tata nu m-a încurajat niciodată să merg pe drumul ăsta cu actoria. Ca și acum și înainte de revoluție actorii nu trăiau foarte bine. Sunt câteva excepții și el a fost una dintre ele. Viața de actor este foarte grea, sunt puține resurse financiare și nu m-a încurajat deloc.

În schimb el a făcut sport, era pasionat de tenis și fotbal și avem și prieteni sportivi. A fost prieten foarte bun cu Radu Voinea, cumva așa s-a făcut legătura mea cu sportul.

“Aș fi preferat să am același tată, dar care să nu fie actor”

Apropo de tatăl tău, ai simțit vreodată povara numelui de familie?

-Am simțit, da. Și drumul asta în Jiu Jitsu Brazilian a fost ca să scap de povara numelui, în ideea în care atunci când intri pe saltea nu contează cine a mama, cine e tata. Contează numai ce faci tu.

Am simțit încă din școală, dacă mă pedepseau pe mine dădeau un semnal către întreaga clasă. Sunt și lucruri benefice din asocierea asta. Dacă aș fi preferat să am același tată, dar fără statutul de actor aș fi preferat să nu fie actor. Treaba asta vine și cu dezavantajele despre care îți spuneam.

Cum a fost copilăria ta? Îți mai amintești cea mai mare trăznaie pe care ai făcut-o?

-Eram un copil destul de potolit. Asta e și motivul pentru care eram  frustrat pentru că, până la 12 ani, am avut vreo 3 situații în care a trebuit să mă duc la doctor să mă coasă în urmă accidentărilor. Eram un copil cuminte și ascultător, dar m-am tăiat odată într-o scoică iar altă dată îl imitam pe Dukadam în pat și am dat cu obrazul de rama patului.

Tudor Mihăiță și Cristi Mitrea sunt frați vitregi

Puțină lume știe că ești frate vitreg cu Cristi Mitrea. Când ați devenit, cu adevărat, apropiați?

-Ne știm de când eram mici, părinții noștri erau prieteni de familie. În urmă cu vreo 15 ani, Cristi Mitrea a început să vină la mine la sală. De atunci suntem prieteni, îl consider unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.

Cui îi spuneai secretele tale, mamei sau tatei?

-În general mamei, în special cele din zona emoționalului. Și dacă vorbeam despre fete tot la ea mă duceam.

“Au urmat note scăzute la purtare și la diferite materii”

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?

-Eram mai rebel, micul actor al clasei. Pare că am moștenit umorul tatălui meu și le era greu profesorilor să mă strunească. Au urmat note scăzute la purtare și la diferite materii.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Trebuie să îmi aduc aminte de cele la care nu am copiat (râde, n.red.). Da, eram elev problemă în sensul că vorbeam mult sau făceam tot felul de glume și se amuzau colegii. Copiam pentru că erau doar câteva materii la care îmi plăcea să învăț.

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-M-am îndrăgostit în clasa întâi de o colegă de clasă, Laura. Mama m-a întrebat de ce-mi place de Laura, că Andreea era mai frumoasă. I-am zis că-mi place de ea că e feminină. Mama m-a întrebat ce înseamnă acest lucru și am zis ”Andreea, în pauză, se joacă cu băieții și Laura udă florile”.

Tudor Mihăiță își recunoaște gafele

Îți mai aduci aminte care a fost cea mai mare gafă pe care ai făcut-o într-o relație?

-Nu îmi mai aduc aminte, dar știu că, la un moment dat, în perioada mea de rebeliune, m-am dus la o fată și i-am cerut numărul de telefon. Ea a zis că i l-am mai cerut și cu un an în urmă (râde, n. red.).

“Am câștigat 16.000 de lei și un salariu era 2.000 de lei”

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Au venit niște oameni, la școală și ne-au dat probe pentru un film, Expediția se numea. M-au selectat, nu știau cine sunt, am trecut probele și am filmat vreo două luni prin țară.

Am câștigat atunci 16.000 de lei, în contextul în care salariul mediu era undeva la 2.000 de lei. Când am venit acasă după ce am semnat contractul i-am întrebat pe ai mei dacă mai trebuie să merg sau nu la școală.

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-Nu aș schimba nimic. Cred că ceea ce sunt azi și tot ce mă reprezintă este, de fapt, consecința lucrurilor bune sau mai puțin bune care s-au întâmplat în viața mea.

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Nu-mi place să gătesc, sunt foarte pofticios. Când mi-e foame trebuie să mănânc și când nu mi-e foame nu-mi vine să gătesc.

Tudor Mihăiță a suferit o operație extrem de grea la coloană

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Anul trecut când am avut o criză de spate foarte puternică. 3 săptămâni am stat la pat. Am ajuns în momentul în care hernia de disc îmi bloca unul din nervii sciatici. Mi-a paralizat piciorul, stăteam în pat, puteam face foarte puține lucruri.

Soția mă îmbrăca, mă spăla. Am avut dureri foarte mari și senzația de incapacitate m-a deranjat foarte mult. Mi-am dat seama că nu o să mai pot face Jiu Jitsu din cauza multiplelor accidentări.

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Îmi place arta, sunt pasionat, colecționez. Îmi place și să desenez, mă relaxează foarte tare.

“Statutul de băiat de vedetă m-a făcut să pierd contactul cu realitatea”

A existat vreun moment în viață ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Cred că au fost momente, prin copilărie și adolescență, când statutul de băiat de vedetă, băiat de actor celebru m-a făcut să pierd contactul cu realitatea. Poate m-am considerat special.

A fost unul din dezavantajele faptului că sunt fiul unei persoane celebre. De-a lungul timpului am considerat că și asta m-a format în omul de azi.

Tudor Mihăiță nu are niciun regret

Dacă ar fi s-o iei de la început, profesional vorbind, există vreo greșeală pe care n-ai mai repeta-o?

-Nu, sunt genul de om care nu se uită în spate, nu trăiesc cu regret. Sunt focusat pe viitor și pe soluții. Prefer să văd ce am de făcut nu să mă uit în spate, mai ales că nu pot face nimic. Dacă ar fi s-o iau de la început aș avea aceeași traiectorie.

Le spun elevilor mei că eu m-am apucat la 26 de ani de sport, destul de târziu și am avut în paralel o carieră de sportiv și antrenor. Sunt antrenor emerit, am fost peste 10 ani antrenorului lotului național de Jiu Jitsu. Am 11 titluri mondiale și 26 europene cu sportivii mei.

Ca sportiv am 5 titluri europene și sunt vicecampion mondial. Dacă mă apucam mai de tânăr de sport, la 12 ani de exemplu, nu aș fi avut aceeași experiență și relație cu sportul acesta.

Spune-mi tot ce ai de promovat, profesional.

-Am trei săli în București, 1200 de elevi. Suntem focusați pe partea de hobby, sport de masă. Vrem ca oamenii să intre într-o comunitate cu pasiuni comune. La Veranda Mall avem peste 250 de copii care participă la  arte marțiale și încă 15 cluburi afiliate care fac parte din organizația Absoluto. Avem sedii în România, Moldova și Kuweit.

Pregătesc, de 2 ani, un program al Ministerul afacerilor interne. Au fost selectați câțiva antrenori pentru a pregăti divizii din cardul ministerului. Am pregătit mai multe divizii speciale, Serviciul de acțiuni speciale sau Brigada specială de intervenție a jandarmeriei.

Please follow and like us: