Arheologii au descoperit recent dovezi care sugerează că un ritual aborigen, practicat timp de 12.000 de ani și transmis prin 500 de generații, ar putea fi cea mai veche practică culturală continuă din lume. Această descoperire a fost făcută în Peștera Cloggs, situată lângă Buchan, un mic oraș australian la aproximativ 350 de kilometri est de Melbourne.
În timpul investigațiilor, cercetătorii au găsit o bucată de lemn care ieșea din pământ. După ce au tăiat-o și au folosit datarea cu carbon, au stabilit că are 12.000 de ani, datând din perioada de la sfârșitul ultimei ere glaciare. Această descoperire a fost o surpriză pentru echipă, condusă de profesorul Bruno David de la Monash Indigenous Studies Centre din Australia, care a împărtășit cu CNN: „Artefactele de 12.000 de ani nu supraviețuiesc în mod normal în pământ pentru atât de mult timp. De obicei, se descompun.”
Ritualurile mulla-mullung ale poporului GunaiKurnai
În peșteră, cercetătorii au găsit un alt băț de lemn, cu 1.000 de ani mai tânăr, dar remarcabil de similar. Ambele bețe erau unse cu grăsime de animale sau umană, găsite lângă șeminee miniaturale și arse „în treacăt”. Detaliile acestor artefacte au fost publicate într-un articol din Nature Human Behaviour.
În 2017, David și colegii săi de la Universitatea Monash au fost abordați de GunaiKurnai Land and Waters Aboriginal Corporation (GLaWAC) pentru a investiga dovezile arheologice ale acestui ritual, documentat anterior de geologul și etnograful Alfred Howitt în secolul al XIX-lea. Howitt a descris ritualurile desfășurate în Peștera Cloggs de către puternicii membri GunaiKurnai, numiți „vrăjitori” sau „medici”, cunoscuți sub numele de „mulla-mullung” printre GunaiKurnai.
Cele două bețe de lemn au fost datate ca având 11.000 și 12.000 de ani. (Foto: GLaWAC/CNN)
Importanța colaborării dintre comunitatea locală și știință
Ritualurile mulla-mullung implicau utilizarea unor bețe speciale pentru a face rău adversarilor sau a vindeca bolnavii. Acestea erau confecționate prin atașarea unui obiect aparținând subiectului pe un băț de aruncare, împreună cu grăsime umană sau animală. Bățul era apoi înfipt oblic în pământ lângă un foc, astfel încât, în timp, să cadă.
Unchiul Russell Mullett, un bătrân GunaiKurnai, a declarat că descoperirea ar fi putut fi ușor trecută cu vederea în peșteră, dar a atribuit „spiritelor care încă trăiesc” în zonă meritul pentru ajutarea cercetătorilor să o dezgroape. Săpăturile de acum 50 de ani, realizate fără consultarea GunaiKurnai, au descoperit șemineele miniaturale, dar nu au analizat în detaliu materialele vegetale, cum ar fi bețele de lemn.
Profesorul Bruno David (stânga) și Unchiul Russell Mullett (dreapta) fotografiați în peșteră. (Foto: Jess Shapiro/ GLaWAC/CNN)
Relevanța culturală și arheologică a descoperirii
David a subliniat importanța colaborării dintre comunitatea locală și știință, spunând că îmbinarea abordărilor culturale cu tehnicile științifice permite povestirii complete a istoriei. „Aducerea împreună a modului comunitar, cultural, cu unele dintre tehnicile științifice, înseamnă că poveștile pot fi spuse. Și dacă iei doar una sau alta… acele lucruri nu ar vorbi în același mod,” a explicat el.
Pe lângă datarea și determinarea utilizării acestor bețe, arheologii au concluzionat că peștera a fost folosită aproape exclusiv ca loc ritualic, fără a găsi dovezi de resturi alimentare de vertebrate acolo. Această descoperire se potrivește cu etnografia și cunoștințele actuale ale GunaiKurnai, au adăugat arheologii.
„Nicăieri altundeva pe Pământ nu există dovezi arheologice ale unei practici culturale foarte specifice, a cărei desfășurare este cunoscută de la bătrâni și etnografie, care să fie urmărită atât de departe în timp,” a afirmat David într-o declarație.
Descoperirea în Peștera Cloggs oferă o perspectivă extraordinară asupra continuității culturale și a rezistenței poporului GunaiKurnai, subliniind importanța colaborării dintre comunitatea indigenă și cercetători pentru a descoperi și a înțelege mai bine istoria omenirii.
