Valea Riftului din estul Africii, cunoscută drept „Leagănul Omenirii”, a fost mult timp considerată locul de origine al primilor oameni. Totuși, un nou studiu sugerează că această regiune ar putea să nu fie singurul loc în care strămoșii noștri au trăit și evoluat. Deși fosilele descoperite în Valea Riftului au oferit indicii esențiale despre evoluția umană, adevărul este că povestea noastră s-ar putea să fie mult mai complexă decât se credea inițial.
Fosilele din Valea Riftului: Doar o parte a poveștii
De-a lungul timpului, majoritatea fosilelor de hominizi au fost descoperite în sedimentele din bazinul Riftului Est-African, o zonă care acoperă mai puțin de 1% din continentul african. Gorge Olduvai din Tanzania, de exemplu, a oferit rămășițele unor specii de hominizi de acum 2 milioane de ani, cum ar fi Paranthropus boisei și Homo habilis. Această concentrație de descoperiri în Valea Riftului a dus la ideea că aceasta ar fi fost epicentrul evoluției umane.
Cu toate acestea, geologii și paleontologii atrag atenția asupra faptului că fosilele se conservă în general doar în anumite condiții, cum ar fi în rocile sedimentare. Prin urmare, rămășițele hominizilor antici sunt adesea descoperite în câteva „hotspoturi” geografice unde condițiile au permis păstrarea lor pe termen lung. Astfel, ceea ce știm despre evoluția umană este influențat în mare măsură de aceste situri limitate.
Un nou studiu a arătat că, deși am descoperit multe fosile importante în Valea Riftului, există probabil multe alte rămășițe în alte părți ale Africii care s-au pierdut de-a lungul mileniilor. Profesorul W. Andrew Barr, autorul studiului, subliniază că, deoarece dovezile despre evoluția timpurie a omului provin dintr-o gamă restrânsă de situri, trebuie să fim conștienți că nu avem o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat pe întregul continent.
Ce ne-ar putea lipsi din înțelegerea evoluției umane
Studiul a analizat și variabilitatea dimensiunilor craniilor și corpurilor primatelor africane moderne, cum ar fi babuinii și guenonii, și a constatat că aceste animale sunt, în general, mai mari în Africa centrală decât în Africa de est. Având în vedere că Riftul Est-African se întinde de la nord la sud, ar fi imposibil de detectat acest model est-vest de variație morfologică examinând doar exemplarele din Rift.
Această descoperire sugerează că omologii umani timpurii din Valea Riftului ar putea să fi avut o variabilitate morfologică pe care nu o putem detecta datorită limitărilor geografice ale fosilelor disponibile. Profesorul Bernard Wood, co-autor al studiului, avertizează că trebuie să evităm capcana de a construi o reconstrucție completă a istoriei umane bazată doar pe dovezile pe care le avem, fără a ține cont de ce lipsește.
Wood subliniază că este ca și cum am încerca să înțelegem complexitatea socială și economică a Washingtonului D.C. doar pe baza informațiilor dintr-un singur cartier. Fără a înțelege cât de multă informație ne lipsește, riscăm să avem o viziune distorsionată asupra evoluției umane.
Deși Valea Riftului a jucat cu siguranță un rol important în istoria umanității, acest studiu sugerează că evoluția noastră nu s-a limitat la această regiune. Este foarte probabil ca primii oameni să fi trăit și evoluat într-o zonă geografică mult mai extinsă decât sugerează descoperirile actuale. Pe măsură ce tehnologia avansează și descoperim noi metode de a analiza trecutul, este posibil să aflăm mai multe despre aceste populații de hominizi care au trăit dincolo de limitele Văii Riftului.
