Viața bate filmul! Roxana Condurache povestește cea mai dură experiență de pe platourile de filmare și cum era să rămână în Canada cu doar 200 de dolari în buzunar

Roxana Condurache, una dintre actrițele care a impresionat atât industria de la noi, cât și pe cea din afară, povestește despre unele din cele mai tari experiențe pe care le-a trăit până acum.

Roxana Condurache, candidata perfectă la aproape orice rol! Scenele de viol din „The Whistleblower” au marcat-o

Vedeta pe care publicul a remarcat-o imediat în „Teambuilding” a făcut parte dintr-o serie de proiecte până la producția care a rupt gura târgului în cinematografele din România. A luat, de pildă, un premiu pentru rolul secundar avut în „The Whistleblower”, în Canada și a jucat și în „Secretul lui Zorillo”, „Dincolo de calea ferată” și „Pup-o, mă!”, printre altele. Pe actriță o vom revedea, în curând,  (din 22 octombrie, mai precis) în „Candidatul perfect”.

Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în cariera ta de actriță și cum ai reușit să o depășești?

–  Rolul Raya Kochan , din filmul The Whistleblower.

Victimă a traficului de ființe umane într-un film cu Rachel Weisz

Cum te-a marcat acest rol? 

–  În filmul The Whistleblower, am interpretat rolul unei fete care a fost victimă a traficului de ființe. A fost o experiență pe care nu o voi uită niciodată întrucât a fost una foarte puternică, atât în pregătirea rolului, cât și pe platourile de filmare. Pentru că personajul meu trecea prin niște experiențe terifiante, cum ar fi că era răpită și obligată să se prostitueze, sau era violată cu o rangă pentru a fi pedepsită că a vorbit la poliție.

Este evident că eu nu am trăit în viața mea nimic care să se apropie cât de puțîn de coșmarul pe care l-a trăit acest personaj. Dar m-am documentat foarte minuțios despre subiect și am încercat să înțeleg ce ar simți, trăi, o asemenea fată. Timp de două luni înainte de filmări am trăit doar în povestea asta. Am citit mărturii ale fetelor care au fost victime ale traficului de ființe, multe dintre ele românce, am văzut toate documentarele și filmele posibile cu acest subiect, am urmărit investigații și cercetări.

Afișul filmului „The Whistleblower”, în care Roxana Condurache a jucat cu Rachel Weisz

„Plângeam cu sughițuri și eram într-o stare groaznică”

Îmi amintesc că în timp ce filmăm scena violului, plângeam cu sughițuri și eram într-o stare groaznică, pe care eu mi-am indus-o pentru rol, evident. Regizoarea filmului, Larysa Kondracki, s-a speriat și chiar și a venit la mine și m-a întrebat dacă sunt ok. I-am răspuns foarte rece să mă lase așa și să filmăm scena. După ce am tras câte duble au fost nevoie, întreagă echipa m-a aplaudat, iar regizoarea a spus că această scenă va vinde filmul . Și așa a fost. Și dacă e să va spun ceva în exclusivitate, scena inițială era mult mai violentă decât o puteți vedea acum în film, întrucât la o primă vizionare a filmului, cineva din public a leșinat la acel moment. Atunci producătorii au luat deciza de a tăia din ea și a o face mai puțîn înfricoșătoare.

Îmi amintesc acum că încă vreo câteva luni după încheierea filmărilor, aveam momente în care retrăiam în mintea mea acele scene și încă mi se făcea rău. Apropierea mea de persinajul Raya a fost atât de mare și din cauza faptului că filmul era inspirat din fapte reale iar personajul meu era un fel de reprezentant al tuturor feteleor care au fost victime ale traficului uman. Am simțit o responsabilitate enormă de a portretiza cât mai aproape de adevăr coșmarul prin care aceste fete au trecut și din păcate, încă trec.

Actrița definește în termeni foarte clari ce înseamnă sexualitatea pentru ea

Roxana Condurache face furori pe Instagram cu costumele de baie, dar nu suportă canicula

Există vreun subiect sau temă pe care ai refuza să o abordezi într-un film, indiferent de importanța rolului oferit? De ce?

–  Nu există așa ceva. Aș fi dispusă să accept orice rol mi se oferă, atâta timp cât mă simt în stare să îl realizez la nivelul cel mai înalt din punct de vedere profesional. Atunci când lucrează la un rol, e nevoie că actorul să nu își judece personajul, indiferent prin ce situațîi de viață ar trece acesta. Actorul trebuie să îi dea dreptate personajului sau și să îl înțeleagă, simtă, în fiecare cuvânt, mișcare, gest. Să ii ofere din viața interioară acolo unde rolul cere și să îl aducă în față publicului drept un om real, cu care omul din față ecranului sau din fața scenei să empatizeze.

Există vreo poveste interesantă sau amuzantă legată de o sesiune foto pentru Instagram în care ai purtat un costum de baie?

–  Nu fac ședințe foto în costume de baie, dar am realizat vara aceasta destul de multe scenete amuzante în costum de baie. Asta doar pentru că eu nu sunt un fan al verilor fierbinți și singura variantă în care simt că pot accepta vara este dacă am în apropiere marea sau o piscină în care sămă pot răcori. Altfel, stau undeva în interior, cu perdelele trase și au aerul condiționat dat la maximum.

„Cu cât vom continua așa, femeile vor ajunge să fie considerate un simplu obiect sexual”

Ce înseamnă pentru tine a fi sexy și cum te împaci cu termenul ăsta, ca femeie?

–  Cred că orice persoană este sexy, indiferent de gen. Depinde cât de mult îți accepți sexualitatea și cât de confortabil ești cu ea. În general, cred că artiștii sunt mai conectați la această energie prin prisma faptului că din ea vine și creativitatea. Sexualitate înseamnă pentru mine viață, deschidere, conexiunea dintre sine și spiritualitate. Din păcate, în zilele noastre, sexualitatea a ajuns să fie folosită în scopul de a atrage atenția sau de a face bani. Și acest lucru îl consider greșit. Atunci când sexualitatea este folosită predominant în mod comercial, ea se devalorizează. Există poate o saturație deja în mediu online în ceea ce privește acest capitol.

Și cu cât vom continua așa, femeile vor ajunge să fie considerate din ce în ce mai mult un simplu obiect sexual și asta este o greșeală fatală. Dacă ele însele se limitează la a fi doar atât, își pierd conținutul, profunzimea. Și e păcat. Eu cred că sexualitatea noastră este divină și este parte din noi. Și ea da naștere conexiunilor umane la cel mai înalt nivel. Scopul ei final poate fi conceperea unui copil, și anume o minune. Asta arată că, de fapt, sexualitatea ar trebui să țînă de sacru și nu să fie coborâtă în profan.

Cum e Rachel Weisz în realitate

Ce actori mari ai cunoscut, în afară de Monica Belucci, și cum i-ai descrie?

Roxana Condurache: –  Am cunoscut-o pe Rachel Weisz, cea alături de care am jucat în filmul The Whistleblower. Mi s-a părut un om modest, cald, autentic. Mi-a fost foarte ușor să comunic cu ea. Împreună am realizat conexiunea de care era nevoie în film. Acțiunea filmului se baza pe relația dintre personajele noastre.

Ea o interpreta pe polițistă, care a aflat cine se ocupă de fapt de traficul de ființe la nivel mondial și care a adus dovezi în tribunal pentru a dovedi că cei de la NATO erau implicați direct în asta. În căutarea adevărului, personajul ei se atașează de personajul meu Raya, și încearcă să o salveze. Dacă reușește, puteți afla vizionând filmul.

Fiul actriței, Noah, îi calcă pe urme

Fiul tău a văzut filmele în care ai jucat? Cum o vede pe mama lui ca actriță? Ți-a oferit vreodată vreun sfat apropo de ceea ce faci tu?

– Uite, acum realizez că nu i-am arătat niciodată lui Noah un film în care joc. A văzut doar videoclipul celor de la 3 Sud Est în care apar și eu, prin prisma faptului că promovează filmul Retreat Vama Veche, în care o interpretez pe Vivi. Noah a văzut scenetele în care jucăm împreună. El mă încurajează mereu. E fanul meu nr. 1. Îmi spune mereu că sunt amuzantă. Uneori, chiar îi cer părerea atunci când editez, cu privire la ce duble să folosesc – care i se par lui mai amuzante. Uneori vine chiar el cu idei de scenete, ceea ce mi se pare extraordinar.

El știe acum să filmeze, să pună lumini, să facă un cadru corect, să interpreteze un rol și chiar să editeze. Toate aceste lucruri le-a învățat lucrând cu mine cot la cot și sunt foarte mândră să spun că deja ar putea să își construiască o carieră din asta. Eu îl voi spriji să își urmeze visul, oricare ar fi el, indiferent dacă va dori să lucreze în domeniul cinematografiei sau în oricare altul.

„Cred că voi fi o soacră foarte bună”

Cum crezi că o să fii ca soacră?

Roxana Condurache: –  Eu și fiul meu Noah avem o relație foarte strânsă. Noi petrecem foarte mult timp împreună. Când este la mine, mă ocup personal de tot ce ține de el. Îl duc și îl iau de la școală. Merg cu el la cursurile de pian, înot, Engleză, fac temele cu el. Gătim împreună. Filmăm împreună, îl iau cu mine la evenimente, la filmări.

Suntem cei mai buni prieteni. Acest lucru cred că va conta atunci când va fi mai mare și va avea o relație. Cred că voi fi o soacră foarte bună și mă voi înțelege bine cu iubita lui. Important este să țin pasul cu generația lui, și sincer cred că pot să fac asta.

Prima apariție pe covorul roșu, de neuitat: „Aveam talent, da! Bani… nu prea”

Povestește-ne despre o situație hilară sau neașteptată care a avut loc la un eveniment de gală sau pe covorul roșu

Roxana Condurache: –  Cea mai amuzantă mi se pare prima mea experiență pe covorul roșu, acum mulți ani în urmă, când am fost nominalizată la Premiile Genie din Canada, la secțiunea “Cea mai bună actrița în rol secundar” pentru rolul meu din filmul The Whistleblower. Pe vremea aceea eram mai mică și mai neștiutoare și m-am acupat singură de tot ce inseamana prezența mea la acele premii. Au fost niște cheltuieli destul de mari pentru mine să ajung acolo pentru că nu m-a sponsorizat nimeni și nu aveam o situație materială extraordinară pe atunci.

Aveam talent, da! Bani… nu prea. Îmi amintesc și acum și râd cum mergeam eu cu metroul în Toronto (un taxi ar fi costat 100 de dolari) de la hotelul meu, care era foarte departe, și până la locația din centrul Toronto-ului, unde aveau loc premiile. Aveam un bagaj mare în care îmi țineam rochia mea Maria Lucia Hohan și pantofii Mihai Albu, pe care urma să le port pe covorul roșu. Eram un fel de Cenușăreasa a zilelor noastre.

Era să rămână în Canada, cu doar 200 de dolari în portofel. Cine a ajutat-o cu bani să se întoarcă în România

Odată ajunsă acolo, m-au preluat stiliștii și m-am machiat, mi-au făcut părul, mi-am pus rochia, mi-am pus pantofii și eram cu totul altcineva. Lumea de acolo mă recunoștea din film. Țîn minte că a venit la mine regizorul Jean Marc Vallee să mă felicite pentru rol. Eu nici nu știam cine e el. Am aflat mai apoi.

Și tot amuzant a fost când am vrut să mă întorc în România și nu m-au lăsat să mă urc în avion. De ce? Pentru că avionul urmă să aibă escală în New York. Eu nu aveam viză de America. (atunci când am cumpărat biletul nu am știut că aveam nevoie de viză). Și uite așa m-am trezit că am rămas blocată în Toronto. Aveam 200 de dolari toți banii. Biletul costa 1000. Țîn minte că m-am așezat pe bagaje, am plâns bine de tot. Apoi am încercat să rezolv situația.

Din cei 200 mi-am cumpărat două cartele de telefon și am început să dau telefoane. Din România nu m-a putut ajută nimeni întrucât era duminică și nu îmi puteau trimite bani. Până la urmă a venit regizoarea filmului și m-a ajutat să îmi cumpăr alt bilet de avion să mă întorc acasă cu bine. Dacă nu era ea… nu știu ce făceam. Rămâneam poate în Toroto? Poate era mai bine?

Please follow and like us: