Vicecampioana mondială Violeta Beclea-Szekely spune adevărul despre retragere: “Nu mai puteam”. Exclusiv

Violeta Beclea-Szekely, celebra atletă din România, vorbește despre accidentările din carieră și cel mai mare regret al ei.

Violeta Beclea-Szekely a vrut să abandoneze în 2001

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, celebra vicecampioană mondială Violeta Beclea-Szekely ne povestește cât de greu i-a fost să se retragă din performanță și ce ar șterge din trecutul ei, dacă ar putea. Celebra atletă își aduce aminte cum și-a cunoscut soțul, pe Adrian Szekely și ce fel de mamă a fost pentru fiica ei, Alexandra. Violeta Beclea-Szekely recunoaște că a vrut să abandoneze în 2001 și ne spune cine a determinat-o să meargă mai departe.

Violeta Beclea-Szekely recunoaște: ”Totul a început ca o joacă”

Cum a început pasiunea pentru atletism? A fost o întâmplare sau ți-ai dorit cu adevărat?

-Este o adevărată poveste legată de pasiunea mea pentru atletism, care a venit la ceva timp după ce am început să practic acest sport de performanță. Sunt produsul competițiilor școlare care, la acea vreme, reprezentau o bază solidă de selecție pentru toate discipline sportive.

Profesorul meu de sport din școală generală, Ion Baba, m-a trimis în câteva competiții de acest gen. Am fost remarcată și așa am ajuns să practic atletism la CSS Suceava în toamna anului 1979, fiind elevă în anul I de liceu.

Pasiunea pentru atletism a venit odată cu intrarea mea, în anul 1980, în lotul național în grupa antrenorului emerit, regretatul Ion Puică. Acolo am devenit colegă de antrenament cu marea campionă Maricica Puică, care ulterior a devenit modelul meu.

Erai doar un copil când ai început performanța. A fost greu sau normal să te adaptezi?

-Nu mi-a fost greu să mă adaptez pentru că totul a început ca o joacă, iar adaptarea s-a produs în mod firesc. Fiind elevă la liceu eram preocupată de cursurile la care trebuia să fiu prezentă, iar la antrenamente mergeam 2-3 zile pe săptămână.

Mai târziu, când am început să cochetez cu performanța,  antrenamentele au devenit zilnice iar atunci când mergeam în cantonament aveam chiar și trei antrenamente pe zi.

Ai regretat, vreodată, că nu ai avut o copilărie cu joacă și păpuși?

-Eu chiar am avut o copilărie frumoasă, m-am și jucat, printre altele, chiar cu păpuși. Faptul că am incept să practic atletism în primul an de liceu, la aproape 15 ani, mi-a permis să mă bucur și de copilărie.

“Am suferit o deshidratare din cauza căreia am vrut să abandonez”

Anul 2001 ți-a adus cele mai bune rezultate, pur și simplu nu ți-a stat nimeni în cale. Cât este de greu, pentru un vicecampion olimpic, să rămână în top?

-Da, sunt vicecampioană olimpică în proba de 1500m la Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000. Anul 2001 a fost cel mai tare an al meu. Am câștigat toate cursele în care am luat startul în acel an, mai puțin finala din cadrul Campionatelor Mondiale de la Edmonton, când am suferit o deshidratare din cauza căreia am vrut să abandonez.

Datorez acel loc II fiicei mele, Alexandra, care se află în tribună și era singura voce pe care o auzeam în tot vacarmul din stadion: „hai mamiiiiii”. Și încurajările comunității românești, aflată în număr foarte mare în tribunele stadionului, au contat în lupta mea cu limitele mele fizice din acel moment.

Altetismul este un sport foarte greu. De câte ori te-ai accidentat în cariera ta? Cât de greu ți-a fost să revii pe teren?

-Din fericite pentru mine am suferit o singură accidentare înainte de Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992. Cu mai puțin de o lună înainte de începerea competiției olimpice am făcut o ruptură pe aponevroză. Acest lucru m-a scos din cărți pentru mai bine de 10 zile iar la Jocurile Olimpice am fost prima sub linia celor calificate în finala probei de 1500m.

Violeta Beclea-Szekely, adevărul despre retragere: “Ajunsesem într-un soi de suprasaturație, nu mai puteam să mă motivez”

În anul 2002 ai decis să te retragi din sportul de performanță. Cât de greu a fost să iei această decizie?

-Niciun sportiv nu-și găsește momentul potrivit în care să se retragă, așa s-a întâmplat și în cazul meu. Din punct vedere fizic eram într-o formă de zile mari, însă psihicul meu nu mai se mai conecta cu fizicul. Probabil ajunsesem într-un soi de suprasaturație astfel că, deși făceam antrenamente foarte tari, în concurs nu mai puteam să mă motivez.

Acest aspect a venit la pachet cu o căzătură în urmă căreia am suferit o intervenție chirurgicală la genunchiul stâng, moment în care am luat hotărârea să mă retrag.

”M-a costat titlul olimpic”

Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?

-Da, aș șterge ceva care m-a costat titlul olimpic. Aș șterge momentul în care m-am lăsat închisă la bordură cu 250 m înainte de finalul cursei de 1500m. Această neglijență m-a costat titlul olimpic pe care l-am pierdut la 5 sutimi de secundă. La o săptămâna după am învins-o, fără drept de apel, pe campioana olimpică, Nuria Merah-Benida, în cadrul Finalei Grand Prix de la Doha.

Violeta Beclea-Szekely vorbește despre soțul ei, Adrian Szekely

Îți mai aduci aminte cum l-ai cunoscut pe soțul tău, Adrian Szekely? Ce ai gândit atunci când l-ai văzut prima oară?

-Eu și Adrian Szekely ne cunoșteam pentru că, uneori, cantonamentele lotului de atletism erau în același loc cu cele ale lotului de judo. Apropierea dintre noi s-a produs în anul 1992 când, accidentată fiind, Adrian a încercat să mă scoată din starea proastă în care eram și m-a invitat la o plimbare cu șareta prin Poiana Brașov, unde amândoi ne aflam în cantonament.

Apoi au urmat imensele buchete de trandafiri roșii pe care mi le trimitea în fiecare zi. De aici a mai fost doar un singur pas până la cererea în căsătorie, anul următor, în 1993.

Care este cea mai importantă calitate a soțului tău?

-Soțul meu este un adevărat gentleman!

Alexandra nu ți-a urmat cariera sportivă, a ales actoria. Cât de mult ai susținut-o în decizia ei?

-Alexandra a cochetat cu actoria și i-am susținut decizia când a venit și ne-a cerut să o lăsăm să meargă în tabăra de actorie Stagedoor Manor, aflată lângă New York. Era în clasa a VII-a când a plecat prima dată în America, apoi în fiecare vară, până în clasa a XI-a. Actoria a practicat-o ca un hobby , ulterior a ales să facă altceva.

Violeta Beclea-Szekely este o mama exigentă, dar iubitoare

Cum era mama Violeta când Alexandra era mică? Relaxată, mai panicată?

-Ca mamă am fost exigentă, dar mi-am crescut copilul astfel încât personalitatea ei să nu aibă de suferit. Este copilul pe care mi l-am dorit și am încercat că, prin interacțiunile dintre noi, să perceapă lumea așa cum trebuie, să învețe să se comporte. A avut și are un mediu familial afectuos, bazat pe sprijin emoțional constant pentru a-și dezvoltă încrederea în sine și siguranța emoțională.

Ce crezi că a moștenit fiica ta de la tine și de la soțul tău?

-Dorința și puterea de a-și urmări un vis până ce acesta devine realitate.

Cum e soția, femeia Violeta Beclea? Speli, dai cu aspiratorul, faci piața?

-Ca femeie mă consider una normală, ca toate celelalte. Gătesc, fac curat, spăl, calc.

”Sunt renumită pentru ciorbele mele”

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Da, îmi place foarte mult. Sunt renumită, printre prietenii apropiați, pentru ciorbele mele sau gulașul unguresc. Mărturisesc că tot ceea ce am încercat să gătesc mi-a ieșit foarte bine.

Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?

-Sunt membru vânător la  AVPS Acvila din Bucureșți. Am permis de vânătoare din anul 1996 și dețin două puști de vânătoare cu alice, calibru 12.

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Niciodată! Modestia a fost o calitate care mă caracterizează și care m-a însoțit mereu în viață.

Violeta Beclea-Szekely rememorează cele mai grele momente

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, ce ai simțit?

-Cele mai grele momente din viața mea au fost atunci când mi-am pierdut părinții. M-au încercat multe sentimente în acele momente și am simțit că ceva din mine s-a rupt.

Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeală ști sigur că nu ai mai repeta?

-Dacă ar fi să o iau de la capăt nu aș schimba nimic pentru că nu vreau să-mi schimb destinul. Am primit de la Dumnezeu o soartă bună, într-un echilibru perfect.

Am primit tot ceea ce-și poate dori un OM, o femeie: familie cu copil și soț, celebritate, situație materială. Chiar și greșelile mele fac parte din destin și au fost lecții din care am învățat de fiecare dată ceva și am ieșit mai puternică.

Dacă te-ai întâlni acum cu Violeta cea mică, ce sfat i-ai da?

-Să-și urmărească visul!

Ce planuri de vacanță ai pentru vara aceasta? Aveți vreo destinație preferată?

-Vom pleca în vacanță la sfârșitul lunii august în Grecia, dar Spania rămâne destinația mea preferată.

Please follow and like us: