„Îmi voi petrece restul vieţii în închisoare şi voi muri aici”, scria Aleksei Navalnîi cu doi ani înaite de a muri, în februarie, într-o închisoare din Rusia, potrivit primelor extrase publicate din memoriile postume ale opozantului numărul unu al lui Vladimir Putin, relatează AFP.
„Nu va fi nimeni de la care să-mi iau rămas bun (…) Toate zilele de naştere vor fi sărbătorite fără mine. Nu-mi voi vedea niciodată nepoţii. Nu voi fi subiectul niciunei poveşti de familie. Nu voi apărea în nicio fotografie”, scria Alekseï Navalnîi la 22 martie 2022, în acest jurnal din închisoare, ale cărui extrase au fost publicate vineri şi sâmbătă de revista The New Yorker şi de cotidianul londonez The Times, înainte de a fi publicate în întreaga lume la 22 octombrie.
Cartea, intitulată Patriot, va fi „memorialul meu”, scrie Navalnîi. Este prevăzută publicarea inclusiv a unei versiuni în limba rusă, potrivit editurii americane Knopf.
La întoarcerea sa în Rusia, în ianuarie 2021, după o gravă otrăvire, activistul anticorupţie a fost imediat arestat. El ispăşea o pedeapsă de 19 ani de închisoare primită pentru „extremism” într-o colonie penală din Arctica când a murit la vârsta de 47 de ani, la 16 februarie.
„Singurul lucru de care ar trebui să ne temem este să ne lăsăm patria pradă unei adunături de mincinoşi, hoţi şi ipocriţi”, scria el la 17 ianuarie 2022.
În fragmentele publicate, opozantul povesteşte o zi obişnuită, la 1 iulie 2022: trezirea la 6 dimineaţa, micul dejun la 6.20 dimineaţa şi începerea serviciului la 6.40 dimineaţa. „La locul de muncă, stai timp de şapte ore la maşina de cusut, pe un scăunel mai jos de înălţimea genunchilor”, descrie el. „După muncă, continui să stai câteva ore pe o bancă de lemn, sub un portret al lui Putin. Aceasta se numeşte „activitate disciplinară””, scrie Aleksei Navalnîi.
El povesteşte cum a făcut greva foamei începând din aprilie 2021, ceea ce l-a făcut să piardă un kilogram în fiecare zi. Uşa de la bucătăria închisorii, unde se găteau pui şi pâine, era „lăsată în mod deliberat deschisă”, astfel încât mirosul să ajungă la el. De asemenea, i se strecurau dulciuri în buzunare.
La 11 aprilie 2021, Aleksei Navalnîi s-a simţit pentru prima dată „la cel mai scăzut nivel emoţional şi moral”. Dar câteva zile mai târziu, a aflat de sprijinul internaţional pentru el – „inclusiv cinci laureaţi ai Premiului Nobel” şi chiar „JK Rowling!”
Moartea activistului a provocat o condamnare unanimă din partea capitalelor occidentale, mulţi lideri arătând cu degetul spre Vladimir Putin.
David Remnick, redactor la The New Yorker, mărturiseşte că „este imposibil să citeşti jurnalul de închisoare al dlui Navalnîi fără să fii indignat de tragedia suferinţei şi morţii sale”.
În ultima însemnare din jurnal, publicată de New Yorker la 17 ianuarie 2024, opozantul mărturisea că o întrebare revine mereu printre colegii săi de detenţie şi anumiţi gardieni din închisoare: de ce s-a întors în Rusia? „Nu vreau să-mi abandonez ţara sau să o trădez. Dacă convingerile tale au sens, trebuie să fii pregătit să le aperi şi să faci sacrificii dacă este necesar”, le răspundea el.
În ciuda singurătăţii şi a izolării sale, simţul umorului care îl caracteriza pe Aleksei Navalnîi transpare în mod strălucit în mai multe rânduri. Ca atunci când explică de ce a scris această carte. „Dacă mă ucid, familia mea va primi avansul şi drepturile de autor”, spune el. „Dacă o tentativă obscură de asasinat cu ajutorul unei arme chimice, urmată de o moarte tragică în închisoare, nu poate vinde o carte, este greu de imaginat ce ar putea. Autorul cărţii a fost asasinat de un preşedinte infam. Ce ar putea cere mai mult departamentul de marketing?”, scria Navalnîi, cuvinte care par să rezoneze puternic la opt luni după moartea sa.
