Majoritatea spitalelor publice din România sunt în clădiri construite între anii 1900 și 1970, 68 au fost construite până în 1900, iar din cauza vechimii există risc de prăbușire la cutremur și multe nu au autorizație de prevenire și stingere a incendiilor, se arată într-o analiză a Curții de Conturi, publicată vineri, 15 decembrie.
310 spitale din sistemul public național au fost evaluate de Curtea de Conturi, pentru a vedea modul în care, în perioada 2014-2021, a fost asigurat personalul sanitar precum și infrastructura, din punctul de vedere al eficienței și rentabilității.
Analiza spitalelor a arătat că sunt unități sanitare care funcționează în clădiri învechite, cu risc seismic, în spații improprii, cu investiții insuficiente și infrastructură subdezvoltată.
În privința clădirilor, majoritatea spitalelor funcționează în imobile construite în perioada 1900-1970, iar 68 de spitale funcționează în imobile construite înainte de anul 1900.
„Din cauza vechimii și structurii arhitecturale a imobilelor, multe dintre clădirile în care funcționează spitalele nu mai corespund cerințelor impuse de normativele actuale”, spune Curtea de Conturi. Un factor de risc îl reprezintă faptul că multe dintre spitalele cu paturi nu au autorizație de prevenire și stingere a incendiilor, se arată în raport.
În PNRR-ul României, pe componenta Sănătate, au fost trecute 137 de spitale care funcționează în clădiri cu risc seismic, iar 37 dintre ele sunt în clădiri cu risc seismic ridicat, clasa I și II, ceea ce înseamnă pericol iminent de prăbușire la un cutremur puternic. Pe lista spitalelor cu risc seismic sunt inclusiv Spitalul Colțea, Spitalul Județean de Urgență Pitești, Maternitățile Bucur, Giulești și Filantropia, Spitalul Județean de Urgență Brăila, Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș și Spitalul Colentina. Statistica a fost furnizată de IGSU pentru anul 2018.
Problema managerilor numiți
Referitor la finanțare, Curtea de Conturi a remarcat că spitalele sunt finanțate din mai multe surse, fragmentate, „ceea ce conduce la o lipsă de claritate în privința alocării fondurilor publice pentru dezvoltarea coerentă a sistemului sanitar spitalicesc”.
Raportul mai spune că serviciile medicale au fost decontate cu întârziere și sistemul folosit „nu este în concordanță cu nivelul real al costurilor”, ceea ce a influențat calitatea serviciilor primite de români, iar sistemul spitalicesc este subfinanțat.
O altă problemă identificată a fost postul de manager de spital. „Procentul posturilor de manager ocupate prin numire/interimat a fost unul ridicat, această practică reprezentând o zonă de risc asupra calității actului medical”, spune Curtea de Contură, care a precizează că acolo unde s-au schimbat des șefii „actul decizional a fost influențat în mod negativ, prin lipsa unei strategii financiare și de management“.
„Nu există un plan de recrutare a personalului de specialitate în vederea asigurării serviciilor necesare pacienților, organizarea concursurilor presupune o perioadă mare de timp, iar lipsa candidaților pentru anumite specializări/zone geografice constituie o provocare pentru spitale”, a atras atenția Curtea de Conturi.
Instituția a publicat în luna februarie primele concluzii, referitoare la spitalele din subordinea Ministerului Sănătății. Peste 50% dintre cele 58 de spitale ale MS sunt mai vechi de 60 de ani, unele chiar și de 100 de ani, dar în ultimul deceniu instituția a alocat majoritatea banilor spre aparatura medicală, nu către reabilitarea imobilelor, potrivit raportului.
