Amintiri de suflet cu Toma Caragiu, la 99 de ani de la nașterea marelui actor. Ștefan Velniciuc: “Am redresat mașina în ultimul moment”

Toma Caragiu a fost unul dintre cei mai iubiți actori ai României. Cunoscut mai mult pentru rolurile de comedie, Toma Caragiu a fost, însă, un actor complet care a făcut un regal din toate rolurile pe care le-a jucat.

Toma Caragiu a sfârșit tragic la cutremurul din ’77

Astăzi, 21 august, se împlinesc 99 de ani de la nașterea unuia dintre cel mai talentați și mai iubiți actori din România, marele Toma Caragiu. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, colegul și prietenul său, actorul Ștefan Velniciuc, ne povestește cum era omul Toma Caragiu. Aflăm cum a venit de la Ploiești la București și prin câte întâmplări periculoase au trecut. împreună, la filmări. Ștefan Velniciuc își amintește de prietenia specială care exista între Toma Caragiu și Marin Moraru, dar și despre moartea tragică din ziua de 4 martie 1977.

”Chiar dacă era director, Toma Caragiu nu își lua partiturile cele mai ofertante ”

Toma Caragiu mărturisea, într-un interviu, că de mic juca teatru în casă, pentru membrii familiei. Recunoaște că talentul l-a moștenit de la bunica lui iar surorile au urmat alte ramuri artistice, nu actoria însă. În București a devenit cunoscut odată cu spectacolul “De Prettore Vincenzo”, spectacol preluat și de postul național de televiziune.

”Dacă mă întorc cu ani în urmă, la începuturile profesiei ba chiar puțin înainte, îmi vine în minte o întâmplare. Odată cu trecerea anilor se aureolează puțin, ca multe lucruri care sunt mai neplăcute sau chiar dificile. În momentul în care ajungi, după ani, să le relatezi, capătă un soi de ”parfum”.

O să vă povestesc cum s-a înfiripat legătura pe care am avut-o cu Toma Caragiu. Îl știam destul de bine după venirea lui de la Ploiești, unde fusese director și unde aflasem că își șlefuia ”nestemata” pe care i-a dat-o dumnezeu, talentul său.

Chiar dacă era director, Toma Caragiu nu își lua partiturile cele mai ofertante din piesele în care era distribuit ci căuta roluri din care să facă mici nestemate. Lucru care i-a prins foarte bine după sosirea lui în București.

A venit cu un spectacol, ”De Prettore Vincenzo” și acolo juca rolul principal. Așa l-am descoperit eu, un tânăr care se ambiționa în ale teatrului și era foarte interesat de tot ce se întâmpla în lumea teatrală” ne spune actorul Ștefan Velniciuc, în exclusivitate pentru FANATIK.

Toma Caragiu a devenit, rapid, cunoscut și în București

Marele actor Toma Caragiu s-a născut în data de 21 august 1925 în Macedonia de Vest, Grecia. Părinții lui, Nico și Atena, erau aromâni și au emigrat din Grecia în România stabilindu-se, până la urmă, în Ploiești. Întotdeauna Toma Caragiu s-a considerat un ploieștean adevărat pentru că toată copilăria și tinerețea lui și le-a petrecut aici.

”Spectacolul ”De Prettore Vincenzo” a fost transmis și la televiziune și s-a bucurat de foarte mare succes. Asta l-a propulasat în conștiința publicului pe actorul venit la Teatrul Bulandra, marele Toma Caragiu. Dar ceea ce voi relata este o întâmplare din 1967.

Eram un tânăr fericit că a fost admis la IATC. Atunci examenul de admitere se dădea la începutul verii deci urma o vacanță lungă până la cursurile din toamnă. Eu eram foarte interesat de profesie și îmi băgam nasul peste tot, mă interesa și cinematografia. Astfel am avut șansa să însoțesc echipa de filmare a regizorului Dinu Cocea care lucra, simultan, la două filme: ”Răpirea fecioarelor” și ”Răzbunarea haiducilor”. Prietena mea fusese distribuită în lotul fecioarelor așa că eu o însoțeam la filmări” își aduce aminte actorul Ștefan Velniciuc.

”Așa am ajuns să debutez, anonim, în filmul românesc”

Încă din liceu, Toma Caragiu a intrat într-o trupă de teatru. Chiar dacă actoria l-a cucerit până la urmă, prima dată marele actor a dat la Drept, facultate pe care a abandonat-o, însă, destul de repede. A intrat la Conservator și a pus bazele teatrului din Ploiești. Debutul lui Toma Caragiu a fost în anul 1948 când era în anul trei de facultate.

”Întâmplarea pe care o voi povesti a avut loc la Ostrov. Într-una din zile filmam pe malul Dunării și a venit la mine regizorul Dinu Cocea să mă roage să-i dau o mână de ajutor. Trebuia să filmeze ceva, avea o scenă cu Marin Moraru și Toma Caragiu în care trebuiau să anunțe că au fost văzuți turcii. Marin Moraru a trebuit să plece de la filmare și asta i-a încurcat puțin, dar mi s-a oferit șansa să-i țin locul și așa am ajuns să debutez, anonim, în filmul românesc.

M-am îmbrăcat în costumul de haiduc a lui Marin Moraru, machiajul mi-a pus o țăcălie. Aveam o cușmă pe cap, un brâu lat de piele cu două pistoale, cizme, aveam o ținută de haiduc serios. Cu Toma Caragiu mă știam pentru că seara, după filmări, pe set era o atmosferă de familie. Se bea, se cânta, se spuneau bancuri” ne povestește Ștefan Velniciuc, în exclusivitate pentru FANATIK.

”Îmbrăcămintea se îmbibase cu apă și curentul ne trăgea la fund”

La vârsta de 24 și-a luat diplomă și a devenit actor cu acte în regulă. În 1953, când avea doar 28 de ani, a fost numit director al Teatrului din Ploiești, unde a activat timp de 12 ani. Liviu Ciulei l-a chemat, însă, în București la Teatrul Bulandra și astfel a devenit cunoscut în toată România.

”Trebuia să ”trecem” Dunărea înot și, la focul unde se găseau haiducii, să le ducem vestea sosirii turcilor. În timp ce se pregătea focul pentru haiduci, regizorul ne-a zis să mergem să ne udăm, să pară că ieșeam din Dunăre.

Am plecat cu Toma Caragiu pe malul apei dar, din cauza ținutelor foarte greoaie, apa ne-a intrat în cizme, ne-a luat curentul și norocul nostru au fost sălciile de pe malul apei. Îmbrăcămintea se îmbibase cu apă și curentul ne trăgea la fund.

Nu a fost agreabil, dar am fost întreprinzători, ne-am ajutat unul pe altul. Ne-am agățat de sălcii și am reușit, cu greu, să ieșim din apă. Eram așteptați la cadru să le comunicăm haiducilor că vin turcii. Debutul meu în cinematografie a fost mai mult cu spatele (râde, n. red.), să nu se vadă că nu sunt Marin Moraru.

După acea întâmplare, legătura dintre mine și Toma Caragiu a devenit mai strânsă. Am descoperit că soția lui, Mimi Caragiu, era fata profesoarei mele de geografie din liceu. În serile de după filmare ne distram, discutam, puneam lucruri la cale, aveam proiecte de viitor. Așa am ajuns să-l cunosc mai bine pe actorul și omul Toma Caragiu” declară, în exclusivitate pentru FANATIK, actorul Ștefan Velniciuc.

Toma Caragiu și tragedia din’77: ”După relatările celor care i-au găsit în ruine, erau îmbrățișați iar Toma Caragiu albise”

În seara cutremurului din 1977, Toma Caragiu stătea în bucătărie împreună cu prietenul sau, marele regizor Alexandru Bocăneț. De frică au alergat amândoi pe scări și au murit sub dărâmături. Trupul lui Toma Caragiu a fost descoperit după 6 zile. Blocul în care locuiau a fost distrus până la etajul 3, iar Toma Caragiu locuia la etajul 2. De asemenea, martorii declara că, pe masa din bucătărie, de unde au fugit, cele două pahare ale lor erau intacte.

”Toți îl cunosc pe Toma Caragiu ca pe un actor de comedie și nu numai. Dacă mai e cineva din generația mea care a văzut ”Meteorul” de la Bulandra și-a dat seama că talentul său acoperea o paletă mult mai vastă. Întâmplarea de la Ostrov a fost debutul prieteniei mele cu Toma. Ne-am mai întâlnit la filmări, în ’77, am lucrat împreună la ”Buzduganul cu trei peceți” unde el avea rol principal.

A fost ultimul rol jucat de el pentru că a venit cutremurul în martie și a dus la nefericitul sfârșit a lui Toma Caragiu. A fost descoperit în blocul în care locuia, împreună cu Alexandru Bocăneț care venise în vizită.

După relatările celor care i-au găsit în ruine, erau îmbrățișați iar Toma Caragiu albise. Lumea mai spune că tocmai atunci aștepta un telefon de la Mimi și că pe masa din bucătărie, de unde fugiseră, cele două pahare erau intacte” își amintește actorul Ștefan Velniciuc.

Toma Caragiu a murit prea devreme:”Regretul că l-am pierdut atât de repede a fost și este foarte mare”

Toma Caragiu s-a însurat, prima dată, cu Maria Bondar, o colegă de teatru. În timpul căsătoriei au adoptat o fetiță, pe Maria Doina Caragiu, care nu i-a călcat pe urme tatălui adoptiv. Relația nu a durat mult și, în 1963, s-a căsătorit cu Elena Bichman zisă și Mimi cu care a stat până la finalul tragic din 1977. După moartea lui Toma Caragiu, Mimi Caragiu a plecat și s-a stabilit în America.

”Îmi amintesc că, la premiera filmului ”Buzduganul cu trei peceți”, Toma Caragiu apucase să-și termine post sincronul. La Scala, unde avusese loc premiera, ne țineam de glume și i-am pus o piedică atunci când a coborât de pe scenă, la prezentarea distribuției. Eu eram jucăuș, el era ceva mai în vârstă. Această amintire mi-a rămas vie în memorie și regretul că l-am pierdut atât de repede a fost și este, în continuare, foarte mare.

Acum, dacă îmi aduc bine aminte, a mai fost o întâmplare la Ostrov. După fapta de eroism de care am dat dovadă când nu ne-am înecat în Dunăre am plecat cu mașina condusă de Mimi, soția lui Toma. Șoseaua făcea o curbă, nu foarte mare, dar când să ia curba a intrat o albină în mașină și Mimi a început să dea din mâini să o gonească.

Situație nu tocmai plăcută pentru că, după curbă, urma un cap de pod. Am pus eu mâna pe volan și am redresat mașina în ultimul moment, după care ne-am lăudat mult timp cu întâmplarea asta.

Multe lucruri de pot spune despre Toma Caragiu. El a lăsat în urmă o imensă creație în teatru și în film care a bucurat foarte mult spectatorii și pe cei care au avut șansa să fie în preajma lui” ne spune Ștefan Velniciuc.

”Fiind contra curentului pluta amenința să intre adânc în Dunăre”

Între Toma Caragiu și Marin Moraru a existat o legătură și o prietenie specială. Când erau amândoi pe  platoul de filmare era un regal.  Peripețiile erau și ele prezente oriunde ar fi filmat Toma Caragiu.

”Când se întâlneau Marin Moraru și Toma Caragiu era un spectacol de urmărit. Aveau obiceiul să se adreseze unul altuia cu nume anagramate. Marin Moraru îi spunea, de exemplu, Macaragiu To, prilej de amuzament pentru toată lumea.

Mai am o întâmplare de la filmul în care l-am înlocuit pe Marin Moraru. La finalul filmului Haiducii reușesc să recupereze fecioarele de la otomani și pleacă cu ele, pe apă, pe o plută improvizată. Eram cu Toma și ceilalți haiduci pe acea plută remorcată de o șalupă care mergea în amonte, cu o frânghie de vreo 40 de metri.

Când a prins șalupa viteză ne-am dat seama că nu-i bine. Fiind contra curentului ne intra apa în cizme iar pluta amenința să intre adânc în Dunăre. Am început să ne agităm, să cântăm mai tare, să-i facem pe cei din șalupă să înțeleagă că suntem în pericol. Ei, în portavoce însă, ne spunea că totul este foarte bine, ne felicitau pentru cât de bine arătam cântând și agitându-ne îngrozitor” ne povestește, în exclusivitate pentru FANATIK, actorul Ștefan Velniciuc.

Please follow and like us: