:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/08/rapid-dinamo-1-1-scaled.jpg)
Când am deschis ochii pe fotbal, în anii 80-90, Dinamo era “dușmanul” numărul 1 al Giuleștiului. În perioada aia era greu să delimitezi fotbalul de politică, iar Dinamo reprezenta structurile de forță ale statului. Antipatia era clară, firească, fără echivoc. Rapid – Dinamo era în vremurile alea o luptă de cele mai multe ori inegală între fronda Giuleștiului și forța clubului Ministerului de Interne.
Bogdan Baratky, concluzii dure după Rapid – Dinamo 1-1! „Insolvență cu repetiție vs faliment fotbalistic”
Vremurile s-au schimbat, dar și astăzi suporterul rapidist, privește cu un amestec de stupoare și revoltă la insolvenţa cu repetiţie a clubului din Ştefan cel Mare, în condiţiile în care Rapidul este singurul club de fotbal din România retrogradat direct pe motiv de insolvenţă. Singurul! Retrogradare care a reprezentat brânciul decisiv spre faliment.
În mod normal, un meci între o echipă cu al doilea lot ca valoare din campionat (Rapidul) şi una salvată in extremis de la retrogradare printr-un baraj accesat la limită, ar fi trebuit să fie unul fără istoric. Doar că echipa cu al doilea lot ca valoare din campionat nu a experimentat victoria în 5 etape, iar Dinamo venea în Giuleşti din proximitatea podiumului şi cu 13 goluri marcate. Dar mai ales, Dinamo venea cu un joc evident mai convingător şi mai legat decât al Rapidului.
Dacă Dinamo pare să se consolideze după un an plin de turbulențe, la Rapid totul se joacă în afara logicii si firescului fotbalului. După somaţia publică de modificare a sistemului, preşedintele Moldovan reuşeşte să surprindă din nou, în etapa imediat următoare, cu promisiunea fără echivoc a victoriei.
“Va fi câştigat meciul, vă garantez. Puteţi să notaţi. Va fi un nou început”
Într-un domeniu de activitate în care nimeni nu poate garanta nimic niciodată, Moldovan s-a hazardat să garanteze victoria în derby. Sperând probabil ca prin declaraţii-şoc să realizeze declicul necesar pentru cele 3 puncte. Ciudat, dar ce mai e normal astăzi la Rapid?
Lennon pare să fi dat definitiv uitării experimentul 3-5-2, alegând pentru a doua etapă la rând un sistem cu 4 fundaşi. Siegrist – Braun, Ignat, Paşcanu, Borza – Kait, Mendes – Papeau, Gojkovic, Petrila – Jambor. Nu mi-e clar dacă Lennon chiar a realizat că nu are lot pentru sistemul pregătit în intersezon, sau a cedat somaţiei din birouri şi presiunii suporterilor. Cert este că drumul cunoaşterii este unul sinuos şi plin de obstacole. În varianta optimistă în care am realizat (după un cantonament de vară şi 4 etape) că nu avem ce ne trebuie pentru 3-5-2, avem încă nenumărate mistere de dezlegat.
Mă întreb fără pic de ironie dacă ştim că Manea este cel mai titrat fundaş dreapta din campionat. Sau că Micovschi nu e un fundaş lateral slab, nici un jucător de bandă fără calitate defensivă, ci o extremă pură cu 9 goluri şi 6 pase de gol sezonul trecut, la o echipă de playout. Aşa cum deloc tendenţios mă întreb ce anume ne face să credem că locul lui Papeau poate fi in dreapta, acolo unde avem în lot un Pop. Întrebări retorice, desigur, la care sincer, mi-ar fi şi frică să aflu răspunsul. Pentru că Rapidul pare o trupă aflată în plin sezon de amicale pe puncte.
De notat că începem cu 2 underi în primul 11 (Borza si Ignat), plus slovacul Jambor îndeplinind criteriul vârstei.
Cel mai urât Rapid – Dinamo pe care mi-l amintesc. Și am văzut multe.
La Rapid s-a văzut dorință ieri. S-a simțit foamea de victorie, dar s-a simțit în egală măsură neputința fotbalistică. Ca grup, ca joc colectiv, nu individual. Din nou pe Giulești posesia a aparținut oaspeților (47%-53%). Prima repriză a propus o luptă surdă între două echipe cu dificultăți de exprimare, cu un Rapid mai insistent și în controlul jocului (52%-48% posesie). Elocvent e faptul că cea mai mare ocazie a reprizei a venit după un aut de margine. Gojkovic a primit mingea direct din aut, a pătruns pe lângă Gnahore și a sutat violent în bară din unghi. O repriză de luptă, după care Gojkovic si Petrila ar putea fi evidentiați. Primul pentru atitudine, mereu cu fața la joc, în căutarea balonului și spațiilor, al doilea pentru calitatea fotbalistică evidentă. Dealfel Petrila a reușit și o fază de autor, la care șutul a ocolit de puțin poarta.
Dincolo, Dinamo a răspuns cu două faze periculoase, o reluare peste a lui Selmani din poziție bună și o finalizare defectuoasă a lui Abdallah pe final de repriză.
La pauză realizam ca Papeau e inutil în dreapta și îl înlocuim cu Pop. Debutul de repriză e al Rapidului, care atacă susținut, iar insistența e răsplatită în minutul 53. Penalty după un henț provocat de același Gojkovic (cel mai activ rapidist aseară) din nou după o pasă direct din aut și transformat sigur de Petrila.
Problema este că reacția Rapidului după gol e una de echipă mica. Se simte teama de victorie; inițiativa e lăsată oaspeților, aflați în căutarea egalării. Selmani îi fură mingea lui Gojkovici, pătrunde prin zona fundașilor centrali și ratează cea mai mare ocazie dinamovistă a reprizei, din poziție de unu la unu cu Siegrist care salvează cu piciorul. Câteva minute mai târziu Petrila e lansat excelent în spatele fundașilor, își pune în valoare viteza, dar nu reușește să finalizeze în fața lui Golubovic.
Egalarea survine cumva firesc, tot din penalty, după o greșeală a lui Ignat care îl ține inutil în careu pe Selmani.
Două chestiuni aș mai remarca în ceea ce privește jocul.
Final de meci cu 4 underi în teren
În primul rând, statistica nu minte. Rapidul și-a luat “șesar” cu motor cu cilindree mică; Mendes nu duce mai mult de 60-70 de minute. Schimbat și la Buzău pentru acea contractură în minutul 60, el iese și aseară cu câteva minute înaintea golului egalizator. El aduce un necesar plus de agresivitate la mijlocul terenului, dar confirmă media de 60 de minute pe meci cu care a venit din liga a doua Portugalia. Am transferat un mijlocaș la închidere care nu “duce” 90 de minute, dar e în logica lucrurilor la Rapid.
A doua chestiune importantă e că Rapid a terminat meciul cu 4 underi in teren; după Pop și El Sawi a prins 10-15 minute în teren.
Pe fond, concluziile nu sunt nici îmbucurătoare, nici dătătoare de speranțe. Jocul de construcție al Rapidului e un chin cu scrâșnete, în timp ce jocul de posesie nu există. Încrederea e la cote atât de joase, încât echipa încearcă din reflex sa conserve un avantaj minim cu 35 de minute înainte de final. Siegrist aduce un plus evident de siguranță în poartă, dar ofensiva depinde de un singur jucător – Gojkovic. Astăzi Rapidul a contat în treimea adversă cât timp Luka a avut benzina. Deși simțeam nevoia unui om de creație, nu reușim să îl integrăm pe Hasani în sitemul asta, în ciuda unui început bun de sezon al kosovarului.
Lennon – un experiment fotbalistic eșuat
Pe scurt, cu 5 puncte în 6 meciuri, cu 3 sisteme în 6 etape si cu jucatorii învârtiți pe posturi ca la horă, experimentul Lennon pare eșuat. Atât fotbalistic, cât și uman, chimia cu publicul și stadionul fiind cvasi-inexistentă. Toate problemele astea pălesc însă în fața uneia mult mai importante – jocul e greu de privit. Al doilea lot ca valoare din ligă produce un fotbal chinuit, un amestec teribil de posesie minimalistă și minge lungă. Și în condițiile astea bâjbâim în a intelege cum ne-ar putea ajuta fotbaliști ca Pop, Hasani și Manea.
Desigur, o parte din suma obținută pe Rrahmani se va reinvesti, dar si ăsta e un subiect care dă fiori dacă ne gândim la campania din această vară. Totul e tulbure la Rapidul de astăzi, iar exprimarea din iarbă e o consecință a celei din birouri. Rădăcinile problemelor acolo se află, pentru că acolo s-au născut strategiile sportive și de lot din această vară.
Continuând astfel Rapidul doar va petici, nu va construi. Construcția începe întotdeauna cu fundația, iar piesele se completează într-o ordine anume. Rapidul trebuie sa transfere în primul rând experiență și profesionalism anterior demonstrate. Rapidul nu este un club care să califice resursa umană la locul de muncă. Să nu uitam că Rapid a numit un președinte după ce antrenorul și directorul sportiv erau deja confirmați. Și atunci, care este responsabilitatea Președintelui în acest aranjament?
Drumul spre nicăieri
Acesta ar trebui să fie un important element de reflecție, de la care să reînceapă reconstrucția clubului. Chiar inainte de a încerca să găsim raspunsul la intrebarea “ce anume ne-a făcut să credem că un antrenor britanic e o opțiune bună în Giulești?”. Da, in vară s-au pus bazele unui sezon cenușiu, iar soluția nu e reparația din mers ci reconstrucția. Pe alte baze, cu alte principii. Cele ale fotbalului profesionist.
Rapidul se află astăzi pe un drum care nu duce nicăieri. Drumul unei mediocrități generos finanțate, într-o piesă de teatru absurd în care personajele principale își propun să aibă succes într-un domeniu pe care nu îl ințeleg si nu îl stăpânesc. Experimentul “fotbal fără oameni cu experiență în fotbal”.
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/dinamo-actionari.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/pepe-sarbatoreste-o-victorie-importanta.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/radu-voina-cristina-neagu-retragere-scaled.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/young-child-getting-physical-abuse-from-parent-scaled.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/universitatea-craiova-rapid-bucuresti-superliga-superbet-31082024-2-scaled.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/claudiu-si-anca-molnar.jpg)
