Când ar trebui să dau deparazitant câinelui meu?

Viermii intestinali sunt foarte frecventi la caini. De altfel, prin natura lor aceste animale au tendința de a-și „lipi nasul” peste tot, mirosind și lingând totul, cu riscul de a contracta acești paraziți și apoi de a-i transmite semenilor, dacă nu chiar și oamenilor.

Acesta este motivul pentru care este important să implementați o bună prevenire și să administrați deparazitatorul câinelui dvs. în mod regulat, scrie petspoint.ro

Câinele poate fi infestat cu două tipuri de viermi intestinali:

viermi rotunzi (sau nematozi)
viermi plati (sau tenii).
ascaridele, viermii anchilostomașii și tropicile aparțin grupului de viermi rotunzi.

Pe de altă parte , diferitele specii aparținând genului Taenia spp fac parte din grupul de viermi plati Dipylidium caninun și Echinococcus granulosus.

Este important de subliniat că acesta din urmă, Echinococcus granulosus , poate provoca o zoonoză gravă, adică poate fi transmisă la om și poate provoca hidatidoză chistică, o patologie gravă cauzată de formele larvare ale acestui parazit care cuibăresc în diferite țesuturi ale organism (ficat, plămâni, creier) cu consecințe potențial fatale.

De unde știu că câinele meu are viermi?

Câinele infestat cu viermi, mai ales dacă infestarea este mare, așa cum apare frecvent la căței, prezintă de obicei unul sau mai multe dintre aceste simptome:

diaree sau scaune moale, uneori cu prezență de sânge și/sau viermi
pierderea în greutate sau creșterea slabă la căței
anorexie sau foame excesivă
abdomen umflat, adesea însoțit de durere
mâncărime anale, cu tendință de a „freca” spatele pe sol
ocazional vărsături, uneori cu prezența viermilor
blană uscată.

Cu toate acestea, există cazuri de infestare în care animalul este total asimptomatic și pentru a constata prezența viermilor este necesar să efectuați un examen fecal de către medicul dumneavoastră veterinar.

Cât de des ar trebui să administrez tratament de deparazitare externa caini?

Având în vedere ușurința cu care câinii se pot infesta cu viermi, este rezonabil să ne întrebăm care este frecvența corectă cu care să administrăm vermitorul pentru  a implementa cea mai bună prevenire.

De fapt, nu există un răspuns universal corect la această întrebare. De fapt, depinde foarte mult de contextul de viață al câinelui, de mediu și de riscul de infestare.

ESCCAP ( European Scientific Counsel Companion Animals Parasites) recomandă efectuarea unui tratament antihelmintic de cel puțin patru ori pe an.

În situații de mare risc , cum ar fi în cazul câinilor care au acces gratuit în grădini și/sau parcuri și care locuiesc în familii cu copii mici, se recomandă însă tratamentul lunar.

Când un proprietar decide să nu efectueze un tratament antihelmintic în mod regulat, se recomandă efectuarea unei examinări a scaunului lunar sau trimestrial.

Situația este diferită în cazul cățeilor și cățelor care alăptează.

Din nou, conform ghidurilor ESCCAP, cățeii trebuie supuși unui tratament antihelmintic adecvat începând cu a 14-a zi de viață și repetat la intervale de cincisprezece zile până la două săptămâni după înțărcare.

După aceea, trebuie să treceți la tratamente lunare până când ajungeți la vârsta de șase luni.

Cățelele care alăptează trebuie tratate în același timp cu primul tratament pe căței.

Cel mai bun lucru este să ceri întotdeauna sfatul medicului veterinar de încredere.

Alte măsuri preventive

Majoritatea viermilor intestinali care pot infesta câinii se transmit prin trecerea ouălor sau a larvelor prezente în fecale. Prin urmare, respectarea măsurilor de igienă, în special îndepărtarea regulată a fecalelor de la animalele de companie, contribuie la reducerea contaminării mediului în fazele parazitare infestatoare .

Unii viermi, cum ar fi Dipylidium caninum, se transmit prin purici, prin urmare o bună prevenire împotriva paraziților externi este cu siguranță esențială pentru controlul acestor viermi intestinali.

Este important să rețineți că, așa cum am menționat deja mai înainte, unii viermi de animale se pot transmite la oameni și pot provoca zoonoze. Atitudinea responsabilă a proprietarilor de animale de companie împreună cu o bună igienă personală contribuie la reducerea problemelor de sănătate publică.