:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/08/bogdan-negroiu-traieste-de-10-ani-la-tara-sursa-foto-montaj-fanatik.jpg)
Bogdan Negroiu sau Bogdan El Negro așa cum îl știe toată lumea s-a mutat, acum 10 ani, la Măgurele. Cu toate că locuiește într-un oraș-satelit al Capitalei, Bogdan spune că, în unele privințe, aici încă se trăiește ca la țară, lucru care l-a și atras încă de la început. A învățat să facă față neprevăzutelor și nu s-ar mai întoarce în București.
Bogdan Negroiu, exclusiv depre cele mai grele momente din viața lui
Acum 25 de ani, Bogdan Negroiu și Stevie Bass au înființat prima trupă de reggae din România, El Negro. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Bogdan Negroiu dezvăluie cele mai grele momente din viața lui și își aduce aminte de copilăria petrecută alături de fratele său. Cunoscutul artist recunoaște că, de 10 ani, își crește copiii la țară și ne povestește despre prima iubire. Bogdan Negroiu recunoaște că nu a fost niciodată un golan, dar un rebel da și era mereu dat afară de la școală din cauza părului lung.
“În ultima perioadă a mai scăzut interesul pentru acest gen muzical”
Este loc, în continuare, pentru muzica reggae în România? Vin oamenii cu plăcere la concerte?
-Muzica reggae îți dă mereu o stare de bine, chiar dacă ești fan sau nu acest stil muzical. Să nu uităm că părinții noștri au crescut cu muzică pop, rock și poate niște reggae.
Din păcate, în ultima perioadă a mai scăzut interesul pentru acest gen muzical și piața de reggae nu e cea mai organizată. Dar, de cele mai multe ori, muzica reggae e primită așa cum trebuie și da, vin oamenii la concerte. Nu ca acum 5, 7 ani în urmă, dar vin.
Bogdan Negroiu și viața la țară: “Sunt ok, am supraviețuit, am crescut un copil 10 ani acolo”
Ești printre primii artiști care a decis că viața la țară e mai bună decât cea de la oraș. Cum te descurci, cum faci față neprevăzutelor?
-M-am setat mai demult pe ideea asta de polivalență și de a mă descurca. Am o proiecție foarte clară în momentul în care apare o problemă, instant mi se generează o soluție de a o rezolva. Am ieșit un pic din modul de “vai” și mă adaptez.
La țară este destul de complicat, dar și plăcerea de a merge cu picioarele goale pe pământ sau în pielea goală. De a avea roșii, de a vedea cum crește copacul odată cu tine. Sunt o grămadă de lucruri frumoase care anulează greutățile.
Eu m-am mutat lângă București, în Măgurele. De 10 ani nu se poate extinde rețeaua de curent pentru că primăria semnează când știe și cum poate. Trăim ba pe panouri solare, ba pe generator de curent. Și asta chiar este o încercare.
Sunt ok, am supraviețuit, am crescut un copil 10 ani acolo, se pare că sunt lucruri mai grave pe planetă asta decât crescutul la casă. Este cu plus mutatul la țară, a adus mult mai multe părți bune.
Bogdan Negroiu se declară un tată flexibil
Cum este tăticul Bogdan? Fac copiii din tine ce vor sau te și impui?
-Mie îmi plac foarte mult copiii, intru foarte repede în mintea lor. Am și o lejeritate cu ei pentru că nu sunt foarte fixist când vine vorba de reguli. Evident că țin un control acolo, dar las mai flexibilă relația cu copiii. Nu cred că fac ce vor din mine, avem o relație bună, ne înțelegem, avem un echilibru bun.
Ce ai învățat, până acum, de la copiii tăi?
-Pot să spun că-mi pare rău, spre deosebire de generația mea, când părinții aveau mereu dreptate. O generație întreagă de parenting un pic altfel se resimte și în ziua de azi. Răbdarea am mai învățat-o. Când greșesc, le spun acest lucru.
Bogdan Negroiu, amintiri din copilărie: “Nu am fost cel mai golan, eram rebel în alt fel”
Cum a fost copilăria ta? Ce nebunii făceai când erai mic?
-Era incomparabil cu ce se întâmplă acum. A scos mama odată, pe balcon, oala cu ciorbă și am aruncat cu fratele meu tot ce era în oală, de la etaj. Bine că era doar grădina jos, nu am aruncat în capul nimănui.
Am răsturnat dulapul când mă băteam tot cu fratele meu. Nu am fost cel mai golan, eram rebel în alt fel. Eram într-o limită de nebunie decentă.
Cui îi spuneai secretele tale, mamei să tatei?
-Nu prea am avut secrete și, apropo de ce spuneam mai devreme de parenting, ai mei nu erau așa deschiși. S-au și despărțiți când aveam 12 sau 13 ani. Nu am avut sechele, dar nici secrete nespuse.
Am avut o relație de părinte-copil normală, fără deschiderea din ziua de azi. Nu sufeream de ceva anume ca să am nevoie să le spun secretele mele.
“Tot timpul mă dădeau afară”
Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?
-Eram o combinație de timiditate cu rebeliunea din părul lung, pentru că eram rocker. Tot timpul mă dădeau afară. Era de groază cu vizitele de la inspectorat, îți băgau mâna în par și, dacă depășeai baremul lor, trebuia să vină tata la școală a doua zi.
Spre liceu mi-am mai găsit un echilibru între timiditate și rebeliune pentru că m-am angajat la revista școlii. Era altfel de rebeliune pentru că vorbeam altfel cu profesorii, făceam interviuri.
Ai copiat vreodată la vreun examen?
-Am copiat, sigur. La matematică eram cam praf și îmi scriam în palmă. În rest nu prea țin minte pentru la uman stăteam bine, dar la mate eram jale.
Bogdan Negroiu vorbește despre prima iubire
Când te-ai îndrăgostit prima dată?
-Aici cred că a fost prea demult. Tot timpul am avut starea asta de îndrăgosteală, să-mi placă de cineva, emoția. Prima cred că era blondă și unguroaică.
Ai fost un mare cuceritor în tinerețea ta. Te-ai mai liniștit sau tot un iubitor de frumos ai rămas?
-Încă un iubitor. Frumosul trebuie apreciat.
Îți mai aduci aminte care a fost cea mai mare gafă pe care ai făcut o într-o relație?
-Nu. Și sper nici să nu fii făcut una așa de mare. Încerc să nu fac gafe, mai ales dacă este vorba despre relații.
Bogdan Negroiu își aduce aminte de primii bani câștigați
Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?
-Da, i-am câștigat la concursuri de interpretare vocală, erau foarte multe în țară. Abia începusem să fac canto, aveam 16 sau 17 ani. Plecam de acasă pentru a cunoaște lume nouă, oameni care cântau, fete, iar cu ocazia asta mergeam și la concursuri de unde veneam cu premii.
Dacă erau și bani la premiu, era o fericire. Din primele sume câștigate m-am mutat la București, am plătit chirie, a fost începutul independenței mele.
Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?
-La începuturile lui El Negro, când eram doar eu împreună cu Stevie Bass în formulă. Mi-a ținut mama special niște pantaloni pentru un concert, la Palatul Culturii.
La penultima piesă mi s-au crăpat între picioare și nu am avut de ales decât să mă așez pe scări și așa am cântat. Nu puteam să mă mișc din motive de crăpătură (râde, n.red.). A fost penibil, enervant, frustrant, dar după aceea am râs foarte mult.
Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?
-Da, îmi place. În general, în partea a doua a vieții am tot încercat să combin diverse chestii. Fructe, nucă foarte multă folosesc, orice cu nucă. Smochine cu ficăței mai fac. Îmi place să combin fructele cu mâncarea, cu carnea.
Salate cu tonele, sunt foarte atras de flora spontană, păpădie cum ar fi, untișor. La găteala aș băga întâi verdețurile. Am avut o perioadă de 2 ani în care am încercat să fiu vegan, dar până la final nu mi-a ieșit. Recunosc că îmi plac grătarele, carnea.
Bogdan Negroiu recunoaște: “Despărțirile de femei sunt foarte dureroase”
Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Ce s-a întâmplat, cum ai reușit să mergi mai departe?
-A fost unul când, în copilărie, s-au despărțit ai mei și, printr-un concurs de împrejurări, am rămas cu tata. Nu neapărat că mama era ceva negativ, dar erau niște procese odioase în care se întâlneau pe la tribunal cu martori, cu copiii. S-a decis să rămân cu tata la momentul acela.
Au fost doi ani de chinuială, fără mama, tata a intrat într-o relație cu altcineva, mama la fel. După asta tata a murit de ciroză hepatică și ne-am reîntors la mama. Am o relație foarte bună cu ea.
Acum doi ani au mai fost niște răspunsuri medicale delicate care m-au cam bulversat și a fost destul de greu, acum suntem într-un punct bun. Nu aș zice că am avut un moment care să-mi dea viața peste cap. Despărțirile de femei sunt foarte dureroase și au fost câteva. Mergem mai departe cu optimism, că viața trebuie trăită chiar dacă nu am cerut-o.
Ce nu știe lumea despre tine și ai vrea să spui azi?
-Îmi place să grădinăresc, să gătesc. Îmi place muntele foarte mult și îmi place să fiu foarte deschis. Prietenii mei de pe Facebook știu că spun toate tâmpeniile atunci când îmi vin.
Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?
-Cred că fiecare întâmplare are un scop. Sunt ce sunt datorită tuturor variabilelor care s-au întâmplat până acum. Nu cred că aș scoate ceva.
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/edits-for-fanatik-3-6.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/zvonimir-boban-aleksander-ceferin-scaled.jpg)
:format(jpeg):quality(80)/wp-content/uploads/2024/09/euro-1.jpg)
