Există numeroase specii veninoase și otrăvitoare în diferitele habitate ale Pământului. Unele se târăsc, altele înoată, iar altele zboară pe cer – dar un grup primește titlul de cea mai veninoasă specie care înoată în mările planetei. Este vorba despre peștele de piatră.
Cel mai veninos pește din lume, peștele de piatră
Numele „pește de piatră” se referă la cinci specii din genul Synanceia, inclusiv peștele de recif (Synanceia verrucosa) și peștele de estuar (Synanceia horrida). Peștele de piatră este maestru al mimetismului, amestecându-se perfect cu coralul sau cu stâncile fundului marin mâlos din Indo-Pacific. Potrivit Muzeului Australian, peștele de recif obișnuiește să mănânce pești și crustacee, așteptând și apoi lovindu-și prada extrem de repede.
Aspectul veninos al unui pește de recif provine de la spinii din spatele său care rulează de-a lungul spatelui peștelui. Acești spini conțin un venin extrem de toxic care poate provoca dureri intense și chiar moarte.
Peștii veninoși reprezintă o categorie distinctă în lumea marină, caracterizată de prezența veninului în anumite părți ale corpului lor, cum ar fi spinii sau glandele. Acești pești pot avea diverse strategii de apărare, de la utilizarea veninului pentru autoapărare până la camuflaj și mimetism pentru a evita depistarea de către prădători.
De-a lungul evoluției, peștii veninoși au dezvoltat mecanisme complexe de injectare a veninului și au adaptat diverse moduri de utilizare a acestuia în scopuri defensive sau ofensive. Deși pot reprezenta un pericol pentru alte viețuitoare marine sau chiar pentru oameni, peștii veninoși joacă un rol important în echilibrul ecologic al ecosistemelor marine.
A intrat în Cartea Recordurilor
Cartea Recordurilor Guinness menționează că peștele de estuar are cea mai mare glandă de venin dintre toti peștii cunoscuti. Spinii sunt ca un ac hipodermic și sunt folosiți exclusiv în autoapărare. Ca atare, aceștia sunt ridicați de pește când se simt amenințați. Fiecare spin are două glande de venin care îl inconjoară. Seriozitatea reacției se datorează în mare parte câtorva spini ce sunt implicați și adâncimea la care aceștia pătrund în victimă.
În timp ce durerea se spune că este înfiorătoare și incredibil de intensă, unii sugerează că terapia cu apă caldă este cea mai bună modalitate de gestionare a durerii pentru a inactiva veninul, în timp ce se așteaptă asistență medicală.
„Când calci pe el, acest lucru presează pe glandă, glanda se rupe și veninul se împrăștie de-a lungul spinului,” a declarat Bryan Fry, profesor asociat la Universitatea Queensland, pentru The Guardian.
Astfel, rezultatul este o înțepătură dureroasă care a fost descrisă ca „mai rea decât nașterea”. Din fericire, un antidot a fost dezvoltat în 1959, care reduce probabilitatea de complicații grave.
