Unul dintre cele mai importante obiecte din patrimoniul României este expus începând din 9 mai, timp de o lună, la Palatul Braunstein din Iași. Este vorba despre coroana din aur masiv „inaugurată” de regina Maria cu ocazia încoronării din octombrie 1922. Libertatea a discutat cu istoricul ieșean Claudiu Topor despre geneza și simbolistica bijuteriei unice în lume.
Iașiul găzduiește în luna mai, în condiții de maximă securitate, mai multe simboluri ale regalității, la Palatul Braunstein, între care și coroana reginei Maria a României, cu o valoare estimată de 25 de milioane de euro. Libertatea a discutat cu prof. dr. Claudiu Topor, de la Facultatea de Istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, despre simbolistica și istoria acestei coroane, dar și despre cum este văzută monarhia în România. Profesorul avertizează că, fiind în an electoral, din ce în ce mai mulți oameni politici se vor agăța de imaginea monarhiei.
Prof. dr. Claudiu Topor a explicat că regina Maria a dorit să poarte la încoronarea de la Alba Iulia o coroană specială. Și-a notificat echipa care a pregătit ceremonia din 1922 că vrea o operă de artă deosebită, și nu „o coroană modernă, asemenea celorlalți regi din Europa”.
Istoricii specializați consideră că nu vanitatea a împins-o pe regină să ceară o nestemată fără seamăn, ci nevoia Casei Regale de a întări credința supușilor români în importanța monarhiei. Întregul decor fabulos al încoronării urma să sublinieze faptul că la 1918 s-a născut o nouă Românie, cu o populație mai mult decât dublă față de momentul unirii din 1859 și comparativ cu domnia lui Carol I.
„Este vorba despre o coroană cu rădăcini istorice, cu o simbolistică medievală. A costat 65.000 de franci care la momentul respectiv erau bani frumoși, a fost realizată la Paris, pe o comandă care a venit de la Parlamentul României, de la o comisie mare constituită sub generalul Constantin Coandă, care organiza ceremonia de încoronare. Această coroană trebuia să simbolizeze unirea, era piesa de rezistență, bijuteria cea mai strălucitoare din acest evantai al manifestărilor destinate încoronării, care au durat trei zile, între 15 și 17 octombrie 1922”, explică profesorul Claudiu Topor, pentru Libertatea.
A fost un moment încărcat de simbolistică, adaugă istoricul, și pentru că s-a dorit accentuarea semnificației transformării României într-o țară mare, puternică și unită. Comparativ, coroana regelui Carol I a rămas cunoscută pentru simplitatea ei: denumită coroana de oțel, a fost creată prin topirea unui tun folosit în bătălia de la Plevna, confruntarea decisivă în Războiul de Independență de la 1877.
Pietre prețioase foarte scumpe
Istoricul Claudiu Topor spune că soția regelui Carol I, regina Elisabeta, a purtat la încoronare o coroană de aur simplă, fără pietre prețioase, care n-a ieșit în evidență. La momentul încoronării din 1922, regele Ferdinand a păstrat coroana predecesorului său, Regele Carol I.
„Coroana reginei Maria a fost construită exact după forma capului acesteia, special ca să i se potrivească cu craniul și să poată fi purtată timp îndelungat. Cântărește aproape 2 kilograme, este din aur masiv, din Transilvania, și cu multe piese prețioase foarte scumpe. Este o bijuterie, o realizare artistică deosebită. Găsim și opțiunile artistice ale reginei în coroană, fiindcă a fost o persoană emancipată, un artist, un personaj fabulos al istoriei noastre”, a completat Topor.
Istoricul ieșean spune că sunt unele cercetări istorice care arată că regina Maria s-a inspirat dintr-o frescă de la Mănăstirea Curtea de Argeș, în care apare soția domnitorului Neagoe Basarab – Milica Despina, purtând o coroană. Aceasta provenea din neamul despoților sârbi și este una dintre cele mai vechi legături cu regalitatea ale țării.
Pe coroana reginei Maria se mai regăsesc simboluri precum stema Vechiului Regat, floarea de crin sau crucea gamată, care este păstrată și astăzi ca simbol în oferirea Ordinului Crucea Reginei Maria.
„Simbolistica era evidentă: continuitatea dintre vechi și nou, coroana nouă însemna țara nouă întemeiată de la 1918. Manifestările care au avut loc la momentul respectiv ar putea să nu mai pară astăzi ieșite din comun, dar atunci s-a serbat nașterea unei țări noi, era România pe care mulți dintre contemporani au visat-o. Regele moștenește coroana, regina poartă pe cap noul legământ, care este strălucitor, de o frumusețe rar întâlnită, care trebuia să marcheze și imaginea țării noi, cu 16-17 milioane de oameni, diferită de statul cu 7-8 milioane de locuitori de dinainte de Marele Război”, adaugă istoricul.
„Avem o clasă politică mediocră”
Profesorul Topor se declară, pe de altă parte, revoltat de faptul că, periodic, diverși politicieni, de regulă aflați în campanie electorală, încearcă să se asocieze cu monarhia română.
„Aceste simboluri dinastice, bijuterii ale familiei regale, simbolizează, narativ vorbind, o parte de istorie față de care simțim de multe ori nevoia să empatizăm, să căutăm ceva în trecutul nostru românesc. Poate și pentru că suntem nemulțumiți de ceea ce vedem în jurul nostru. Avem o clasă politică mediocră, căutăm un refugiu și vrem să găsim elementele morale, puternice, care să ne întărească. Coroana este unul dintre acestea, dar este unul al tuturor românilor, nu ceva pe care să se suie un primar sau altul. Și chiar aș vrea să transmit un mesaj prin intermediul dumneavoastră – «Jos mâinile de pe monarhia României!»”, s-a aprins profesorul.
Topor crede că asistăm la un paradox în România ultimilor 15-20 de ani: simbolurile monarhiei revin pregnant și des în discursul public. Profesorul consideră că naturalețea cu care diverși actori discută subiectul ar veni din încrederea că la noi „s-a rezolvat problema dinastică și monarhică”, după ce „Casa Regală și-a asumat rolul de secund în evoluția politicii românești”.
„Subiectul pare că a fost redescoperit în ultimii 15 – 20 de ani. Când eram eu elev în anii ’90, la liceu, nu îmi aduc aminte să se fi discutat atât de aprins ca astăzi de rolul monarhiei în istoria noastră. S-a scris foarte mult și bine despre dinastie în România, despre monarhie în ultimii ani, sunt cărți valoroase și autori de prestigiu. Oamenii privesc spre monarhie, în general cu respect, fiindcă monarhia reprezintă în gândirea populară ceva mai mult decât un posibil regim republican, cum e cazul României, cu care oamenii nu rezonează întotdeauna”, a mai spus istoricul.
