Cum a deturnat Putin serviciul de spionaj al Austriei. Acum se îndreaptă spre guvernul de la Viena | Politico

Cum a deturnat Putin serviciul de spionaj al Austriei. Acum se îndreaptă spre guvernul de la Viena | Politico

Oficiali din serviciile de informații îl suspectează pe fugarul Jan Marsalek, directorul de operațiuni al companiei Wirecard, acum falimentare, de complicitate cu Partidul Libertății, de extremă dreapta, în numele Moscovei, scrie Politico într-o anchetă dedicată scandalului care a afectat credibilitatea agenției de informații austriece și a schimbat peisajul politic de la Viena.

Viena. Lovitura de stat a început cu sunetul unei sonerii

La 28 februarie 2018, puțin după ora 8 dimineața, comandantul poliției austriece, Wolfgang Preiszler, a apăsat butonul soneriei de la sediul central al serviciului de informații interne al țării și și-a îndreptat legitimația spre camera de supraveghere.

În câteva minute, zeci de colegi de-ai săi înarmați cu pistoale Glock și un „berbec” s-au împrăștiat prin clădire în veste antiglonț și cagule, confiscând datele confidențiale stocate pe serverele agenției și documentele sensibile care zăceau pe birouri.

Incursiunea – care a opus poliția serviciului de spionaj, cunoscut sub numele de BVT – a declanșat o furtună care a distrus reputația Austriei în lumea serviciilor de informații și a dus la închiderea agenției de informații.

La mai bine de șase ani distanță, adevărata amploare a ceea ce s-a întâmplat în acea zi începe să se contureze tot mai clar. Oficiali din serviciile de informații au declarat pentru Politico că noile dovezi sugerează că raidul a făcut parte dintr-o operațiune condusă de Moscova pentru a discredita serviciile de spionaj austriece, pentru a le reconstrui cu o nouă conducere sub influența Kremlinului. Crucial pentru acest efort, spun ei, a fost partenerul junior în coaliția guvernamentală de la acea vreme: Partidul Libertății (FPÖ), de extremă dreapta, pro-Rusia, care astăzi este cel mai popular partid din țară.

Luna trecută, procurorii austrieci au dezvăluit că oamenii despre care se crede că au pus bazele acțiunii erau agenți ruși conduși de Jan Marsalek, fostul director operațional fugar al firmei de procesare a plăților Wirecard, care s-a prăbușit, și despre care autoritățile spun că lucrează pentru agenția de informații militare rusești GRU.

Sugestia unei conspirații conduse de Moscova este explozivă din mai multe motive. În primul rând, se pare că planul rușilor aproape a reușit. Dacă nu ar fi fost așa-numitul scandal Ibiza din 2019 (în care liderul de atunci al FPÖ a fost surprins pe video încercând să vândă influență politică unei femei despre care credea că este nepoata unui oligarh rus), s-ar putea să nu fi existat nimic care să împiedice planul să se materializeze. În schimb, afacerea Ibiza a declanșat prăbușirea guvernului, împingând FPÖ în opoziție, unde a rămas de atunci.

Cel mai îngrijorător însă este faptul că omul responsabil în ultimă instanță pentru raidul de la BVT, ministrul de interne de la acea vreme, Herbert Kickl, este acum șeful FPÖ – ceea ce îl face unul dintre principalii candidați pentru a deveni următorul cancelar al Austriei după alegerile de la sfârșitul acestui an. Deși observatorii politici experimentați insistă asupra faptului că Austria nu va deveni un vasal al Rusiei sub conducerea FPÖ, o cancelarie a lui Kickl ar face jocul președintelui rus Vladimir Putin, permițând Kremlinului să exercite o mai mare influență asupra țării din culise și repetând succesul său în cooptarea unor țări precum Ungaria și Serbia.

„Putin ar fi în mod natural mulțumit de ambiguitatea pe care Kickl ar aduce-o în privința poziției Austriei față de Ucraina și UE”, a declarat Christian Rainer, un editor și comentator austriac. „Pericolul pentru Austria este că ar fi complet izolată”.

Capcana. Cum l-a recrutat Rusia pe Jan Marsalek

Foto: Profimedia

În Jan Marsalek, un poliglot care avea gustul aventurii și nu se deranja să se murdărească pe mâini, rușii au găsit un vehicul perfect pentru a se infiltra în agenția de informații a Austriei.

Afaceristul născut la Viena avea un CV neortodox pentru poziția nr. 2 într-o companie de top. După ce a plecat de acasă și a renunțat la școală la 19 ani, s-a alăturat Wirecard ca director de tehnologie în anul 2000, când activitatea principală a firmei era procesarea plăților pentru jocurile de noroc și pornografia online.

La fel ca multe alte cariere de spionaj, cea a lui Marsalek a început cu ceea ce în branșă se numește o „capcană cu miere” – o tehnică ce testează fidelitatea unui soț sau a unei persoane importante prin încercarea de a o atrage într-o legătură romantică sau sexuală. Burlac de-o viață, cu reputația de căutător de senzații tari (unul dintre manipulatorii săi ruși l-a dus mai târziu la Palmira, în Siria, pentru a vedea de aproape războiul de acolo), Marsalek, pe atunci în vârstă de 30 de ani, era ca un fruct numai bun de cules.

Numele ei era „Natasha”. Un model erotic care jucase cândva rolul unui agent rus într-un film de serie B cu vampiri numit „Red Lips II-Blood Lust”, Natasha, alias Natalia Zlobina, l-a întâlnit pe Marsalek în 2013.

Directorul executiv al Wirecard îl trimisese pe Marsalek la Moscova pentru a face afaceri, iar acesta călătorea frecvent acolo. Un contact de afaceri rus i-a sugerat că Natasha l-ar putea ajuta, iar cei doi s-au înțeles. Anchetatorii suspectează că Natasha, cu care Marsalek s-a bucurat de-un stil de viață ce implica dese călătorii în destinații de lux și petreceri prin Europa, de la St. Tropez la Santorini, a jucat un rol central în recrutarea sa.

La început, serviciile secrete rusești erau interesate în primul rând de Marsalek pentru legătura sa cu Wirecard. Anchetatorii cred că rușii au folosit firma pentru a spăla bani, a plăti mercenari și a finanța alte activități ilicite. Cu timpul însă, au început să înțeleagă valoarea conexiunilor austriece ale lui Marsalek.

Fiind capitala unei țări neutre, aflată la răscrucea dintre Est și Vest și care găzduiește filiale importante ale Organizației Națiunilor Unite, OPEC și ale altor organizații internaționale, Viena a fost mult timp un centru de spionaj global. Acest lucru explică de ce Rusia are mai mulți diplomați acreditați și personal de sprijin rusesc în oraș – 258 – decât aproape oriunde în lume. Aproximativ o treime, spun experții în informații, sunt probabil spioni.

Mai mult, Rusia probabil a vrut să spioneze nu doar în Austria, ci chiar Austria, dintr-un motiv simplu: în ciuda lipsei sale de influență politică pe scena mondială, țara face parte din UE și se află de mult timp în rândul occidentalilor (deși nu este membră a NATO, Austria colaborează cu alianța), ceea ce îi oferă acces la genul de informații pe care Moscova le râvnește.

„Austria este interesantă pentru ruși, deoarece o pot folosi ca platformă pentru operațiuni de spionaj împotriva altor țări europene”, a declarat Thomas Riegler, un istoric cu sediul la Viena care a scris pe larg despre serviciile secrete austriece.

Marsalek s-a dovedit rapid dispus și capabil să livreze exact ceea ce își doreau rușii.

Infiltrarea serviciului de spionaj al Austriei

Corporatistul născut la Viena își avea sediul oficial la birourile Wirecard din München, dar din cartierul său general din umbră – o vilă în stil neobaroc din secolul al XIX-lea care a aparținut unui prinț bavarez – a menținut legături strânse cu țara sa natală și cu elita sa politică.

Foto Hepta

Vila, situată vizavi de consulatul rus, a contribuit la consolidarea reputației lui Marsalek ca jucător serios. După întâlnirile de acolo, îi plăcea să își invite oaspeții la o masă la Käfer, un restaurant exclusivist din München, aflat în apropiere. La una dintre aceste întâlniri, Marsalek i-a reunit pe fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, pe fostul consilier principal pe probleme de securitate al Angelei Merkel, Erich Vad, și pe Wolfgang Schüssel, fostul cancelar al Austriei.

Până în 2015, legăturile lui Marsalek au dus la Martin Weiss, pe atunci șef de operațiuni la BVT, agenția de informații interne a Austriei. Nu se știe exact când și unde s-au întâlnit (Weiss susține că l-a întâlnit pentru prima dată pe Marsalek în 2015, la o conferință organizată de Ministerul de Interne), dar relația avea să se dovedească fatală pentru amândoi.

În calitate de șef al „Secțiunii 2” a agenției, brațul operațional al acesteia și cea mai mare și mai importantă divizie, Weiss era, fără îndoială, cel mai bine informat oficial din domeniul informațiilor din Austria. El și un alt oficial de rang înalt al agenției, Egisto Ott, vor fi acuzați în cele din urmă de anchetatori că i-au transmis informații lui Marsalek și mai departe Moscovei.

Ott a fost arestat pe 29 martie 2024, fiind suspectat de spionaj în favoarea Rusiei la ordinul lui Marsalek. Weiss, fostul șef al lui Ott, rămâne în libertate în Dubai, unde a fugit în 2021 cu ajutorul lui Marsalek. Ott, care se află în arest preventiv, neagă orice faptă. Weiss nu a putut fi contactat pentru comentarii.

La fel ca majoritatea oficialilor de la BVT, Weiss și Ott aveau un trecut în domeniul aplicării legii. Găzduit în cadrul Ministerului de Interne, misiunea principală a BVT era de a proteja autoritățile constituționale ale Austriei și de a identifica amenințările teroriste (de aici și numele său greoi: Biroul Federal pentru Protecția Constituției și Combaterea Terorismului).

Ambii bărbați și-au început cariera ca polițiști în anii ’80 și au urcat în ierarhie, fiecare dintre ei alăturându-se unei unități speciale antiteroriste în anii ’90, unde s-au cunoscut. Amândoi provin din medii modeste.

Numit după figura mitologică greacă Egist (un intrigant notoriu), Ott s-a născut dintr-o mamă italiană și un tată austriac. Deși era foarte apreciat de omologii săi străini, care îi împărtășeau cu ușurință informații confidențiale, era mai puțin popular în cadrul BVT. Foștii colegi îl descriu ca fiind abraziv și „atotștiutor”.

Weiss, între timp, era considerat un analist iscusit, dar o figură distantă, condusă de ambiția sa de a ajunge în fruntea agenției. De ce a decis să colaboreze cu Marsalek, așa cum susțin autoritățile, rămâne un mister.

Ceea ce se știe este că, în 2015, Ott, care îi raporta direct lui Weiss, a început să facă interogări neautorizate în computerele poliției, inventând adesea numere de caz false pentru a-și ascunde urmele, potrivit anchetatorilor austrieci. Căutările implicau, de obicei, localizarea rușilor exilați, în special a celor care au căzut în dizgrația Kremlinului.

Weiss primea cererile de la Marsalek și le transmitea lui Ott, care îi raporta lui Weiss, potrivit dosarelor de investigație consultate de Politico. Într-un caz descris de anchetatori, Ott și-a folosit rețeaua pentru a da de urma unui ofițer de informații rus care a dezertat, distribuindu-i amprentele digitale și susținând că bărbatul era suspect de terorism. Deși Ott a descoperit în cele din urmă identitatea falsă a fostului agent rus, bărbatul a reușit să evite asasinarea.

Potrivit mesajelor text pe care le-a schimbat cu Weiss, Ott avea nevoie de bani. De-a lungul anilor, acesta a primit sute de mii de euro pentru a furniza informații, cred autoritățile. Ott neagă acest lucru.

Rețeaua austro-rusă a lui Marsalek și un dosar secret

La sfârșitul anului 2015, Weiss a intrat în concediu medical după ce s-a accidentat la spate. Deși a lipsit mai mult de un an, timp în care a fost nevoit să renunțe la controlul Secțiunii 2, fluxul de informații a continuat, Ott făcând sute de interogări neautorizate pentru Marsalek prin intermediul lui Weiss, potrivit autorităților.

În 2017, după ce Weiss s-a întors la BVT într-un alt rol de conducere, cei doi bărbați au întreprins o misiune mai complicată pentru Marsalek, susțin autoritățile.

A fost un moment delicat în politica austriacă. Țara se afla în mijlocul unui sezon electoral care promitea să îi refacă peisajul politic.

După ani de mare coaliție condusă de social-democrați, Partidul Popular de centru-dreapta, sub conducerea unui tânăr lider carismatic numit Sebastian Kurz, era favorit să câștige scrutinul din octombrie. Probabilul partener de coaliție al lui Kurz, FPÖ, partid de extremă dreapta, era dornic să preia controlul asupra ministerului de interne și, odată cu acesta, asupra BVT.

Pentru Marsalek, schimbarea de putere reprezenta o șansă de a aprofunda influența Rusiei în cadrul agenției. Și a știut exact pe ce butoane să apese.

Fondat în anii ’50 de veterani SS, FPÖ a avut întotdeauna un resentiment profund față de establishmentul politic. Dacă Marsalek dorea ca FPÖ să se ocupe de BVT, tot ce trebuia să facă era să convingă conducerea partidului că „statul paralel” al serviciilor de informații era pe urmele lor.

Ott și Weiss, amândoi cu propriile lor nemulțumiri împotriva BVT și a liderilor săi, erau perfecți pentru această sarcină. În aprilie 2017, un dosar anonim, despre care anchetatorii cred că a fost întocmit de unul sau de ambii bărbați, a început să ajungă în cutiile poștale ale jurnaliștilor și procurorilor, în tranșe. Autorii anonimi au acuzat conducerea agenției de corupție la scară mare, inclusiv de gestionarea defectuoasă a datelor secrete și de utilizarea abuzivă a fondurilor publice pentru partide de sex și alte activități neortodoxe.

Înțesat cu detalii autentice din interior despre operațiunile BVT și numind zeci de membri ai personalului agenției, dosarul părea credibil la prima vedere, dar acuzațiile nu au rezistat la control.

Michael Nikbakhsh, unul dintre cei mai buni jurnaliști de investigație din Austria și unul dintre destinatarii dosarului, a petrecut săptămâni întregi investigându-l doar pentru a ajunge la o concluzie care dă de gândit. „Era o prostie”, a spus el. „Totul părea plauzibil, dar era un amestec de realitate și ficțiune”.

Pentru Marsalek, „plauzibil” era suficient de bun. Avea exact vehiculul potrivit pentru a promova concluziile dosarului: Societatea de prietenie austro-rusă, al cărei membru important era.

Înființată la sfârșitul anilor ’90 pentru a promova legături mai strânse între cele două țări, printre membrii Societății de prietenie se numărau directorii executivi ai unora dintre cele mai mari companii austriece, inclusiv conglomeratul de petrol și gaze OMV, precum și avocați proeminenți, lobbyiști, cel puțin un descendent al familiei Habsburg și politicieni de rang înalt din principalele partide ale țării, inclusiv FPÖ.

Principala țintă a campaniei lui Marsalek a fost liderul grupului parlamentar al FPÖ, Johann Gudenus, un rusofil influențabil, apropiat de Heinz-Christian Strache, pe atunci liderul partidului.

În timp ce discuțiile de coaliție dintre Partidul Popular și FPÖ erau în curs de desfășurare, Marsalek l-a asaltat pe Gudenus cu informații negative despre conducerea BVT, avertizându-l pe prietenul său că forțe puternice din cadrul serviciilor de securitate și aliniate la partidul lui Kurz încercau să submineze grupul de extremă dreapta. Pentru a păstra secretul comunicațiilor sale, Marsalek i-a trimis lui Gudenus mesaje prin intermediul unuia dintre fondatorii Societății de prietenie, Florian Stermann.

FPÖ, Gudenus și Stermann nu au răspuns la solicitările de comentarii.

Extrema dreaptă austriacă vs. statul paralel

Marsalek avea motive întemeiate să submineze BVT. Ott, sursa sa de încredere din cadrul agenției, tocmai fusese suspendat, în urma unui pont de la CIA, potrivit căruia acesta ar fi redirecționat e-mailuri de serviciu către contul său privat. Autoritățile nu găsiseră încă o dovadă, dar se apropiau.

Cu ceasul ticăind, Marsalek a făcut o mișcare riscantă. În noiembrie 2017, i-a transmis lui Gudenus un număr de caz confidențial al BVT, încurajându-l să pună mâna pe dosar și susținând în mod fals că acesta conținea informații sensibile pe care agenția le adunase despre FPÖ.

În momentul în care FPÖ a preluat controlul ministerului de interne la sfârșitul anului 2017, conducerea partidului era convinsă că BVT încerca în mod activ să îl submineze.

În ianuarie 2018, Peter Goldgruber, oficialul nr. 2 nou instalat la ministerul de interne, care îi raporta direct lui Kickl, i-a spus unui procuror care se ocupa de cazurile de corupție că i s-a ordonat să „curețe” ministerul, potrivit notelor pe care procurorul le-a luat cu privire la întâlnire. Prima sa țintă: BVT.

Goldgruber l-a încurajat pe procuror să deschidă un dosar împotriva liderilor agenției pe baza informațiilor conținute în dosarul lui Marsalek. Deși acuzațiile erau vagi, un martor-cheie se prezentase: Martin Weiss. În cele din urmă, procurorul a semnat pentru o razie.

Următoarea sarcină a fost să găsească ofițeri de poliție care să efectueze operațiunea. Toate unitățile de elită din țară aveau legături cu conducerea BVT, ceea ce însemna că exista un risc mare ca agenția să afle despre raid înainte ca acesta să aibă loc. Goldgruber a optat pentru comandantul Preiszler, un politician local din cadrul FPÖ care conducea o unitate specială de combatere a criminalității stradale.

„Bună dimineața, tovarășe, suntem aici pentru o întâlnire”, i-a spus Preiszler paznicului BVT după ce a sunat la sonerie. Odată trecut de prima poartă, tonul lui Preiszler a devenit mai puțin prietenos, potrivit relatărilor martorilor oculari, și a ordonat paznicilor să îi înmâneze o cheie principală și un permis electronic pentru incintă.

Preiszler își cunoștea destinația: „Unde este intrarea în Secțiunea 2?”, a întrebat dur gărzile. Odată ajunși acolo, el și ofițerii săi s-au îndreptat către unitatea care investighează extremismul de dreapta, inclusiv organizațiile cu legături puternice cu FPÖ, cum ar fi așa-numita „mișcare identitară”.

Ofițerii nu știau ce să caute, așa că au luat tot ce au găsit, de la documente tipărite la servere și stick-uri de memorie. Un document tipărit de pe biroul directorului unității era probabil de un interes deosebit pentru Preiszler – o invitație la un eveniment trimis de Gottfried Küssel, neonazist austriac condamnat, cu Preiszler printre invitați. (Un fost șef al unității BVT a descris documentul, care a dispărut, în timpul unei audieri parlamentare recente).

Nu s-au tras focuri de armă, dar până când echipa lui Preiszler și-a terminat munca în acea seară, ținta reală a operațiunii – BVT – fusese neutralizată.

Problema a fost că unitatea lui Preiszler, care își petrecea cea mai mare parte a timpului urmărind traficanți de droguri, era slab pregătită pentru o percheziție care implica informații strict secrete.

Printre cei 40.000 de gigaocteți de date confiscate de poliție în timpul raidului de la BVT se afla o copie a „Neptune Databank”, un hard disk care conținea ani de informații ultrasecrete împărtășite cu austriecii de către alte agenții de informații occidentale, inclusiv CIA, MI5 și Mossad. (Nu este clar dacă rușii au reușit să facă o copie a hard disk-ului în haosul care a urmat raidului).

Dacă norul de suspiciune declanșat de această acțiune nu a fost suficient de rău, confiscarea unui hard disk ultrasecret cu informații de la serviciile partenere a fost paralizantă. În fraternitatea serviciilor de informații globale, o astfel de indiscreție, indiferent de circumstanțe, era de neiertat. Austriecii au fost în curând izolați de partenerii lor.

Planul lui Marsalek de refacere a serviciilor de spionaj austriece

Marsalek avea toate motivele să fie mulțumit de el însuși.

Agenția era discreditată. Directorul ei, Peter Gridling, fusese suspendat pe fondul anchetei, iar Weiss părăsise BVT și se dusese să lucreze pentru Marsalek direct la München, din vila sa. În cele din urmă, printr-o decizie fără legătură cu aceasta, un tribunal austriac a ridicat suspendarea lui Ott.

Deși Ott fusese repartizat într-un alt colț al ministerului de interne, el avea în continuare acces la informațiile pe care le dorea Marsalek, iar relația dintre cei doi oameni a continuat să aducă dividende mari.

În urma otrăvirii la Salisbury a dezertorului rus Serghei Skripal, fost ofițer al serviciilor de informații militare ale Rusiei, și a fiicei sale cu un agent neurotoxic cunoscut sub numele de Noviciok, Organizația pentru Prevenirea Armelor Chimice (OIAC), cu sediul la Haga, a comandat o analiză.

Rușii au fost nerăbdători să afle ce știa OIAC despre Noviciok. Moscova a trimis mai mulți agenți la Haga la începutul lunii octombrie 2018, potrivit autorităților olandeze. Aceștia au încercat să pătrundă în sistemul informatic al OIAC, dar nu au reușit.

Ott a avut mai mult noroc. La scurt timp după efortul eșuat al rușilor, el a obținut o copie a raportului, care includea defalcarea formulei Noviciok de către OIAC. Autoritățile cred că Ott i-a înmânat raportul, a cărui copie a fost găsită în telefonul său, lui Marsalek.

În mijlocul haosului de la BVT, Moscova a trecut la infiltrarea completă a serviciilor de securitate austriece, spun sursele de informații. Nu este clar dacă sursele și-au bazat concluzia pe dovezi concrete sau pe deducții. Ceea ce este clar este că Marsalek lucra în spatele scenei pentru a reconfigura serviciile de informații austriece sub un singur „coordonator național al serviciilor secrete”.

În mesajele adresate lui Gudenus din cadrul FPÖ, Marsalek și-a oferit opiniile cu privire la modul în care ar trebui structurat un nou serviciu de informații. El a propus chiar și un candidat pentru a conduce noul serviciu: avocatul din Viena care l-a însoțit pe Weiss atunci când acesta s-a oferit ca martor al abuzurilor invocate în dosar.

Pe lângă „încercarea de a submina conducerea superioară a BVT, a existat o tentativă de a influența o reformă a BVT în ceea ce privește personalul și structura organizațională”, au concluzionat anchetatorii într-un rezumat împărtășit cu Politico.

În același timp, Ott lucra la un proiect pentru un nou serviciu secret în cadrul Ministerului de Externe, în care el ar fi jucat un rol central. „Cu siguranță vei face parte din acest lucru”, i-a spus lui Ott un deputat FPÖ de rang înalt, apropiat de Kickl, într-un schimb de mesaje recuperat de anchetatori. „Vom găsi o soluție bună pentru toți cei care au ajutat aici”.

Ministrul de externe al Austriei la acea vreme era Karin Kneissl, o politiciană cunoscută pentru poziția sa prietenoasă față de Rusia. În acea vară, în august 2018, nunta sa a ținut prima pagină a ziarelor mondiale după ce Putin a apărut și a valsat cu mireasa.

Foto: Profimedia

Cel mai memorabil moment a avut loc la finalul dansului, când Kneissl a făcut un pas înapoi și s-a înclinat în fața președintelui rus.

Viena încearcă, dar nu reușește să-l închidă pe Marsalek

Totuși, înainte ca Marsalek să își poată duce la bun sfârșit marele plan de a reconstrui serviciul de informații al Austriei în jurul agenților săi, Ibiza i-a stat în cale.

Un detectiv particular a publicat o înregistrare video care îl arăta pe Strache, pe atunci lider al FPÖ, oferind contracte guvernamentale profitabile în schimbul ajutorului pentru campanie din partea unei femei despre care credea că este nepoata unui oligarh rus.

Întâlnirea de câteva ore, alimentată cu alcool, de pe insula spaniolă, fusese filmată cu doi ani mai devreme, în 2017. Dar scandalul care a urmat a învăluit FPÖ ca un foc de paie, declanșând prăbușirea guvernului și forțând partidul să părăsească puterea. Cu aliații săi politici scoși din funcție, operațiunea lui Marsalek s-a prăbușit.

Până atunci, directorul operațional al Wirecard avea și griji mai mari. Financial Times publicase o serie de articole care indicau nereguli grave în contabilitatea firmei; autoritățile dădeau târcoale, iar investitorii fugeau. La 18 iunie 2020, Wirecard a recunoscut că aproape două miliarde de euro, adică un sfert din activele sale, lipseau din conturi.

Mai târziu în acea zi, Marsalek s-a întâlnit cu Weiss la un restaurant italian pentru a lua cina, apoi a părăsit în liniște Münchenul, îndreptându-se spre Austria. În Viena, în seara următoare, a luat un taxi până la un aerodrom din afara orașului, unde Weiss aranjase ca un avion Cessna să îl ducă pe Marsalek în Belarus. Nu s-a mai întors; anchetatorii cred că a plecat de la Minsk spre Rusia, unde a rămas.

În cele mai multe romane de spionaj, acesta ar fi sfârșitul poveștii. Marsalek însă era departe de a fi terminat. El a continuat să conducă și celula sa austriacă, și o rețea separată de bulgari cu sediul la Londra, spun autoritățile.

În decembrie 2020, Weiss i-a trimis lui Ott un mesaj text în care îi cerea să caute adresa lui Christo Grozev, reporterul de investigație de origine bulgară care a contribuit la dezvăluirea otrăvirii cu Noviciok. Ott a livrat informația, precum și fotografii de la reședința lui Grozev; ulterior, echipa bulgară a lui Marsalek a pătruns în apartamentul lui Grozev, furând stick-uri de memorie și un computer.

Serviciile secrete americane nu știau despre spargere, dar aveau alte indicii că Grozev era în pericol și i-au recomandat să părăsească Austria, unde locuia cu familia sa de 20 de ani. În prezent, bulgarul locuiește în SUA.

Autoritățile din Austria nu au acționat pentru a închide rețeaua lui Marsalek până în 2021 și nici măcar atunci nu au înțeles întreaga sa amploare. După ce anchetatorii au pus cap la cap evadarea sa și au descoperit că Weiss, cu ajutorul unui fost politician FPÖ, a aranjat zborul privat spre Minsk, poliția l-a arestat pe fostul oficial BVT la 22 ianuarie 2021.

Weiss și-a apărat rolul de a-l ajuta pe Marsalek, susținând că nu exista un mandat de arestare pe numele șefului său la momentul respectiv. El a recunoscut că l-a angajat pe Ott să scoată informații despre zeci de nume, dar a minimalizat importanța acestora.

După ce l-au ținut în custodie timp de două zile, autoritățile, care nu aveau suficiente probe pentru a-l acuza, i-au dat drumul lui Weiss cu condiția să coopereze cu ancheta. În schimb, cu ajutorul lui Marsalek, Weiss s-a urcat în următorul zbor spre Dubai.

„Tocmai am reușit să-l evacuez pe austriacul meu în Dubai”, i-a scris Marsalek unuia dintre agenții săi bulgari în acea zi. „Și asta a fost o adevărată aventură. Eram îngrijorați că îl vor aresta din nou la aeroport”.

Oameni din BVT speculează că Weiss s-a întors împotriva agenției din furie pentru că nu a fost promovat la funcția de director adjunct. Dar Gridling, fostul șef al agenției, spune că Weiss nici măcar nu a aplicat pentru această poziție. Conducerea Secțiunii 2 a fost postul pe care Weiss a încercat timp de ani să îl obțină, a spus el.

„Mi-e greu să explic acțiunile sale”, a adăugat Gridling. „Dacă ar fi avut răbdare, ar fi putut fi director într-o zi”.

La scurt timp după ce Weiss a fost arestat la începutul anului 2021, poliția l-a luat în custodie și pe Ott. După ce ofițerii au spart ușa, Ott a încercat fără succes să își distrugă telefonul, potrivit poliției. După șase săptămâni de detenție, și el a fost eliberat în așteptarea unei anchete.

Deși autoritățile bănuiau că rușii au avut un amestec în afacerile lui Weiss și Ott, abia la sfârșitul anului trecut au descoperit profunzimea implicării Moscovei. În septembrie, contraspionajul britanic a destructurat o presupusă rețea de spionaj cu sediul în Marea Britanie, formată din șase bulgari, despre care autoritățile spun că lucrau pentru Marsalek.

În cadrul anchetei britanice, anchetatorii au descoperit comunicații prin chat între presupusul lider al rețelei, Orlin Roussev, și Marsalek, care indicau o implicare intensă a Moscovei.

Cel mai surprinzător a fost faptul că Ott părea să fi continuat să lucreze pentru Marsalek fără încetare chiar și după arestarea sa din 2021. În iunie 2022, de exemplu, el ar fi predat trei telefoane mobile care aparținuseră unor înalți oficiali austrieci echipei bulgare a lui Marsalek. Ott a achiziționat telefoanele de la un fost coleg din cadrul BVT, potrivit autorităților austriece de aplicare a legii.

Potrivit comunicațiilor prin chat recuperate de autoritățile britanice, Marsalek a fost în contact permanent cu agenții săi în timpul vizitei lor în Austria, cerându-i chiar unuia dintre ei să cumpere două Sachertorte, prăjitura vieneză cu ciocolată, în drum spre casă.

Câteva luni mai târziu, Ott a livrat un așa-numit laptop SINA, un computer foarte criptat folosit de serviciile secrete germane, ajutoarelor lui Marsalek în schimbul a 20.000 de euro, spun autoritățile. Poliția a descoperit alte două laptopuri în timpul unei percheziții la locuința lui Ott.

Ce ar însemna pentru Europa un guvern FPÖ la Viena

Ott, a cărui ultimă arestare a venit ca urmare a informațiilor pe care autoritățile britanice le-au furnizat austriecilor, este puțin probabil să fie eliberat din închisoare în curând, spun oficialii austrieci.

Aceasta ar putea fi o iluzie.

Kickl, care a fost ministru de interne în momentul raidului de la BVT, conduce acum FPÖ; în condițiile în care alegerile naționale vor avea loc înainte de sfârșitul anului, partidul are un avans confortabil în sondaje.

Herbert Kickl, liderul FPÖ Foto Hepta / Georg Hochmuth / APA /dpa

În cazul în care FPÖ câștigă și formează un guvern, atât Ott, cât și Weiss, care rămâne în Dubai și care nu are un tratat de extrădare cu Austria, ar putea obține încă o amânare.

Întrebarea mai mare pentru Europa este ce ar însemna un guvern condus de FPÖ pentru Viena și pentru relația sa mai largă cu Moscova. Criticii Austriei susțin că țara este deja periculos de dependentă de Rusia. Guvernul de centru-dreapta ar putea adopta o poziție dură față de Moscova în public, spun ei, dar a tras de timp atunci când vine vorba de desprinderea economiei austriece de Rusia.

De exemplu, țara a întârziat să se debaraseze de energia rusească, în ciuda presiunilor persistente din partea Bruxelles-ului și a Washingtonului. În sectorul financiar, Raiffeisen Bank International, deținută de austrieci, continuă să opereze una dintre cele mai mari bănci de retail din Rusia, în ciuda unei promisiuni de lungă durată de retragere.

Dacă Moscova a fost într-adevăr în spatele efortului de a prelua serviciul de spionaj al Austriei, așa cum susțin oficialii serviciilor de informații occidentale, este clar că rușii consideră țara ca fiind un premiu important și sunt dispuși să facă tot posibilul pentru a-i influența politica.

În efortul Kremlinului, Kickl și FPÖ s-au dovedit, în cel mai rău caz, complici dornici și, în cel mai bun caz, idioți utili. Deși Kickl nu a fost atât de deschis prorus ca unii dintre colegii săi, el a fost un oponent vocal al sancțiunilor europene împotriva Moscovei și a criticat sprijinul militar occidental pentru Ucraina.

Cu Kickl în funcția de cancelar, este un pariu sigur că Viena ar urmări legături economice și mai strânse cu Moscova. Și având în vedere că atât Slovacia, cât și Ungaria înclină deja spre Rusia, intrarea Austriei în sfera de influență a Kremlinului ar crea un bloc favorabil lui Putin care s-ar întinde de la Carpați până la Alpii Orientali, reprezentând o provocare fundamentală pentru securitatea europeană.

Dacă restul Europei este surprins de turnura austriacă, nu ar trebui să fie: Putin nu a făcut niciodată un secret din interesul său pentru această țară. În 2018, la doar câteva luni după raidul de la BVT, el a acceptat o invitație din partea Societății de Prietenie Austro-Ruse pentru a sărbători 50 de ani de livrări de gaz rusesc către această țară. Câteva săptămâni mai târziu, el s-a întors pentru nunta lui Kneissl. (Descriindu-se drept „refugiat politic”, fostul ministru de externe a părăsit Austria și conduce acum un think tank în Sankt Petersburg).

„Avem relații foarte bune și apropiate cu Austria de mult timp”, a declarat Putin la televiziunea austriacă la doar câteva luni după raidul de la BVT. „Austria a fost în mod tradițional un partener de încredere pentru noi în Europa”.