Denunțarea de către Rusia a acordului pentru cereale a mutat Marea Neagră în centrul războiului dintre Rusia și Ucraina, cu bombardamente asupra porturilor ucrainene, atacuri asupra navelor civile și amenințări privind o escaladare a conflictului în regiune. O analiză publicată de The New York Times arată cum a ajuns regiunea un „butoi cu pulbere”.
Porturile Reni și Ismail, aflate la doar câțiva kilometri de România, au fost bombardate după retragerea Rusiei din acordul pentru cereale la Marea Neagră. Atacurile au vizat nu doar infrastructura portuară, ci și capacitatea Ucrainei de a continua transporturile, dar, mai important, au avut loc la doar câțiva kilometri de spațiul NATO, riscând o tensionare puternică a relațiilor bilaterale, în condițiile în care liderii alianței au subliniat că vor apăra „fiecare centimetru din teritoriul alianței”.
Președintele Turciei, un jucător foarte important în Marea Neagră, a avertizat că dacă războiul se extinde la Marea Neagră, va fi un dezastru total pentru întreaga regiune, iar președintele român Klaus Iohannis a transmis că „această escaladare prezintă riscuri serioase pentru securitatea din Marea Neagră”.
În ciuda avertismentelor statelor riverane, incidentele au continuat, iar duminică, marina rusă a deschis focul spre o navă comercială din Marea Neagră, invocând că nava nu a răspuns apelurilor de a fi inspectată. După retragerea din acord, Moscova a avertizat că toate navele care navighează în Marea Negră către porturile Ucrainei vor fi considerate potențiali transportatori de mărfuri militare.
Nici Ucraina nu a rămas pasivă în fața de acestor evoluții ale războiului. Kievul a ripostat săptămâna trecută cu două atacuri asupra navelor rusești efectuate în două zile consecutive – demonstrând noua sa rază de acțiune cu ajutorul dronelor navale care pot lovi porturile rusești aflate la sute de kilometri de coasta Ucrainei.
De asemenea, a emis un avertisment potrivit căruia șase porturi rusești din Marea Neagră și căile de acces către acestea vor fi considerate zone aflate în „risc de război”.
Marea Neagră, în 18 luni de război
Moscova a avertizat că toate navele care navighează în Marea Neagră către porturile Ucrainei vor fi considerate potențiali transportatori de mărfuri militare. Foto: exerciții militare ale marinei rusești
Orașele ucrainene au fost lovite în repetate rânduri în ultimul an și jumătate de rachete care au plecat de pe nave rusești staționate în Marea Neagră. În tot acest timp, deplasându-se la suprafața apei, dronele navale ucrainene se îndreaptă pe furiș, încărcate cu explozibili, spre porturile și navele rusești, o armă tot mai importantă în arsenalul Kievului.
În spațiul aerian, avioanele de supraveghere și dronele NATO și ale aliaților zboară deasupra apelor internaționale, adunând informații folosite pentru a contracara invazia Moscovei, chiar dacă Rusia umple cerul cu propriile sale aeronave.
Marea Neagră este acum o zonă de conflict – o zonă de război la fel de relevantă pentru NATO ca și vestul Ucrainei.
Ivo Daalder, fost ambasador american la NATO, care conduce Chicago Council on Global Affairs:
După ce s-a retras din acordul privind cerealele, Rusia a bombardat masiv porturile ucrainene de la Marea Neagră pentru a bloca transporturile de cereale esențiale pentru economia Ucrainei și a lovit chiar și porturi de pe Dunăre aflate la câteva sute de metri de România, țară membră NATO. Atacarea acestor zone a crescut temerile că Alianța Nord-Atlantică va fi atrasă în conflict.
Bătălia pentru controlul mării ar putea avea implicații asupra piețelor globale de energie și asupra aprovizionării cu alimente la nivel mondial. Și, de asemenea, va aduce aproape sigur noi provocări pentru NATO, care încearcă să susțină un principiu central al dreptului internațional – libera navigație pe mare – fără a atrage alianța direct în conflict cu forțele rusești.
Bătălia pentru proiectarea puterii
Urmările atacului rusesc asupra portului Ismail din Ucraina, 3 august 2023. Foto: Profimedia
Timp de secole, Marea Neagră a fost în centrul eforturilor Rusiei de a-și extinde influența geopolitică și economică, ceea ce a dus la ciocniri cu alte puteri mondiale, inclusiv la multiple războaie cu Imperiul Otoman.
Porturile situate în aceste ape calde au facilitat comerțul pe tot parcursul anului. Locația – o răscruce geopolitică – a oferit Rusiei un loc pentru a-și proiecta puterea politică în Europa, în Orientul Mijlociu și dincolo de aceste zone.
De ani, Putin a încercat să sporească influența Moscovei în jurul Mării Negre, investind bani guvernamentali în dezvoltarea porturilor de la malul mării și a orașelor de vacanță și în consolidarea puterii militare rusești prin facilitățile navale din zonă care deservesc flota sudică a Moscovei.
Marea este la fel de importantă pentru NATO, alianță despre care Putin insistă să susțină că încearcă să distrugă Rusia. Trei națiuni membre – Turcia, România și Bulgaria – au ieșire la Marea Neagră, prin patru porturi importante. Cinci țări partenere NATO se află, de asemenea, în regiune – Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Republica Moldova și Ucraina.
Controlul asupra Mării Negre este un obiectiv de război evident pentru Rusia și unul dintre motivele pentru care, în 2014, a anexat Crimeea, o mare peninsulă de pe coasta de nord a mării, după ce președinte prorus al Ucrainei de atunci a fost înlăturat în urma unei rebeliuni.
De la începutul invaziei, Moscova a ocupat trei porturi ucrainene importante. A minat intensiv apele, a neutralizat marina ucraineană și a impus o blocadă de facto asupra transportului maritim civil către și dinspre toate porturile ucrainenilor.
Bariere cu plasă instalate în 2022 pe plajele de lângă Odesa pentru a reduce riscul ca turiștii să fie răniți de minele marine din apă.
În ciuda dorinței exprimate de NATO de a evita o confruntare directă cu Rusia, riscurile unui incident involuntar care să scape de sub control cresc de ceva timp.
NATO și statele sale membre desfășoară misiuni de supraveghere și poliție aeriană deasupra teritoriului alianței, a apelor teritoriale și a apelor internaționale din Marea Neagră, dar sunt atente să nu se abată în zona de război.
În martie, în singurul contact fizic cunoscut în cursul acestui război între armata rusă și cea americană, un avion de război rusesc a lovit o dronă de supraveghere americană, determinând operatorii acesteia să o doboare în apele internaționale.
Dar, recent, NATO a crescut numărul acestor zboruri de supraveghere și de poliție aeriană, a anunțat alianța după cea de-a doua reuniune a Consiliului NATO-Ucraina din 26 iulie.
Kievul și unii lideri din industria navală au cerut ca aliații occidentali să ofere escortă navelor care doresc să sfideze amenințările rusești și să transporte cereale din porturile Ucrainei, dar există numeroase probleme în acest sens.
În primul rând, Turcia a fost fermă în încercarea de a-i împiedica pe aliații săi din NATO să escaladeze tensiunile cu Rusia în Marea Neagră. Turcia a încercat, de asemenea, să-l convingă pe Putin să revină la acordul privind cerealele pe care l-a intermediat, chiar dacă speranțele se diminuează, a declarat Sinan Ulgen, un fost diplomat turc și director al EDAM, o instituție de cercetare turcă.
„Turcia s-a opus constant oricărei misiuni NATO în Marea Neagră, considerând că o prezență mai mare a NATO acolo ar crește riscul unui conflict cu Rusia”, a spus Ulgen.
De la începutul invaziei ruse, Turcia, care controlează trecerea în și dinspre Marea Neagră prin strâmtorile Bosfor și Dardanele în baza unei convenții din 1936, a interzis navelor de război rusești și ucrainene să folosească strâmtorile, un gest lăudat de Ucraina și NATO.
Dar Turcia a cerut, de asemenea, țărilor NATO să nu-și trimită navele de război.
„Așadar, tensiunea care stă la baza acestei situații se referă la modul în care SUA și Turcia privesc Marea Neagră și la modul în care o încadrează în cadrul umbrelei de securitate a NATO”, a declarat Ulgen. „Dar până acum, de când Turcia a închis strâmtorile pentru navele de război rusești, SUA nu au încercat să încolțească Turcia”, a precizat el.
Ucraina are flotă de drone nouă și eficientă
Dronele navale folosite de forțele ucrainene pentru a ataca vasele rusești. Sursa: Profimedia
Timp de luni, Ucraina a putut face relativ puțin pentru a combate controlul Rusiei asupra apelor din Marea Neagră, dar nu a încetat niciodată să încerce să dezvolte o amenințare care să sfideze forțele navale mult mai puternice ale Moscovei.
Ucraina a folosit drone maritime pentru a ataca flota navală rusă în octombrie. La momentul respectiv, nu era clar dacă aceasta va deveni o parte consistentă și eficientă a arsenalului său. Dar apoi, săptămâna trecută, a atacat cu drone care nu au fost detectate, în acțiuni-surpriză, două nave rusești, lovindu-le pe ambele.
„Viziunea noastră se bazează pe necesitatea de a înlocui principiile sovietice de «masă și putere» cu principiile occidentale de «calitate» și «capacități necesare»”, a scris amiralul Neizhpapa, comandantul Marinei ucrainene, într-un text publicat de Institutul Naval al SUA.
P.W. Singer, un specialist în războiul secolului XXI la think tank-ul New America din Washington, arată că Ucraina beneficiază de o nouă generație mult îmbunătățită a flotei sale de drone navale.
În mai puțin de un an, a precizat Singer, navele-dronă au evoluat în ambarcațiuni maritime mai mari, mai rapide, mai greu de detectat și care pot transporta mai mulți explozibili.
Producătorii dronei spun că aceasta este proiectată pentru o serie de misiuni, de la supraveghere la luptă; se poate deplasa cu aproximativ 48 de mile pe oră și are o rază de acțiune de până la 450 de mile nautice. Pe această rază, o dronă lansată din portul ucrainean Odesa, de la Marea Neagră, a putut ajunge la Novorossisk, deși nu se știe cum sau de unde a fost lansată.
Singer a mai spus că progresul rapid al Ucrainei în construirea de drone a fost „aproape ca în Silicon Valley”.
Impactul economic: prețul barilului ar putea crește cu 10-15 dolari
Peste 3% din petrolul și produsele petroliere la nivel mondial circulă prin Marea Neagră. Din punct de vedere istoric, aproximativ 750.000 de barili de țiței rusesc, sau 20% din exporturile sale de țiței, pleacă din Marea Neagră, deși țara a redus aceste transporturi la 400.000-575.000 de barili pe zi, potrivit companiilor de urmărire a petrolierelor, deoarece Rusia a încercat să susțină prețurile alături de partenerul său, Arabia Saudită.
Extinderea războiului în ultima lună în Marea Neagră a produs cea mai semnificativă scumpire a carburanților din ultimele luni. Prețul țițeiului a urcat pe bursele mondiale de la 72 de dolari pe baril la final de mai la 86 de dolari pe baril.
Ucraina a atacat cu drone o navă militară în apropiere de portul Novorosiisk, tot de la Marea Neagră. Atacurile au dus la creșterea îngrijorărilor, deoarece Rusia exportă o mare cantitate de țiței prin portul Novorosiisk.
De asemenea, Ucraina a avertizat săptămâna trecută că toate porturile rusești de la Marea Neagră, inclusiv Novorosiisk, Tuapse, Taman, Anapa, Soci și Gelendzhik, sunt considerate acum drept „amenințare militară”, iar toate navele ce navighează către porturile ruse vor fi considerate drept transporturi de armament, astfel că sunt ținte valide.
Oficialii ucraineni au precizat că speră ca, prin extinderea războiului la porturile rusești, să poată provoca Moscovei o anumită suferință economică.
Mihailo Podoliak, un consilier de rang înalt al președintelui Volodimir Zelenski, a declarat că, atât timp cât Kremlinul refuză să respecte legislația internațională, se poate aștepta la „o reducere puternică a potențialului comercial rusesc”.
Cu toate acestea, Rusia s-a dovedit a fi un furnizor de petrol rezilient.
După ce marii comercianți de petrol și marile companii petroliere internaționale au refuzat să vândă petrol rusesc în urma invaziei din Ucraina, firmele comerciale și companiile de transport maritim nou înființate cu sediul în Emiratele Arabe Unite, Grecia și Hong Kong au preluat ștafeta.
David Goldwyn, un fost oficial al Departamentului de Stat cu responsabilități în domeniul energiei, a declarat că prețul petrolului ar putea crește cu 10 până la 15 dolari pe baril, dacă exporturile rusești din Marea Neagră vor fi strămutate.
Sarah Emerson, șefa firmei de consultanță Energy Security Analysis, spune că întrebarea care se pune acum este dacă „ucrainenii pot face acest lucru (să lovească navele rusești, n.r.) din nou și din nou. Acest lucru ar afecta și mai mult piețele energetice, care deja au probleme”.
Foto: Profimedia Images
