Pentru oricine vine să ne viziteze țara, dar și pentru români, unul dintre obiectivele turistice care nu trebuie să lipsească de pe listă este actuala clădire a Palatului Parlamentului. Majoritatea turiștilor care ajung în Bucureşti se opresc pentru vreo două ore pentru a vizita Palatul Parlamentului sau Casa Poporului, așa cum era cunoscut înainte de 1989.
Clădirea-mastodont din centrul Capitalei reprezintă pentru mulți dintre români o emblemă a vremurilor trăite în timpul comunismului, însă pentru cetățenii străini este o atracție nemaipomenită. Și asta pentru că este considerată nu doar una dintre cele mai urâte clădiri din lume, ci și pentru că este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil din lume. De asemenea, este și cea mai scumpă clădire administrativă și cea mai grea construcție din lume care este folosită în scopuri civile, potrivit Guinness Book of Records.
În prezent, această clădire găzduiește Senatul României și Camera Deputaților și este, totodată, sediul Inițiativei de Cooperare Sud-Est Europeană. În cele ce urmează îți vom spune tot ceea ce trebuie să știi despre a doua cea mai mare clădire din lume, după Pentagonul american.
Ce este Palatul Parlamentului
Palatul Parlamentului din București, cunoscut înainte de 1989 sub denumirea de Casa Republicii sau Casa Poporului, este una dintre cele mai fascinante construcții din lume și, fără îndoială, un simbol al istoriei și culturii României. Această clădire este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Capitală, atrăgând vizitatori atât din țară, cât și din toate colțurile lumii.
Situat în zona centrală a Bucureștiului, pe locul care astăzi se numește Dealul Arsenalului, în apropiere de Piața Unirii, Palatul Parlamentului este încadrat de strada Izvor la vest și la nord-vest, de Bulevardul Națiunile Unite spre nord, de Bulevardul Libertății către est și de Calea 13 Septembrie spre sud. Colosala clădire a fost plasată pe locul al doilea în lume în clasamentul celor mai costisitoare, lipsite de succes și rușinoase proiecte de arhitectură realizate vreodată”, care a fost întocmit de cel mai vizitat site de arhitectură din lume, „ArchDaily”.
Clădirea este o capodoperă a arhitecturii neoromânești, cu elemente de stil renascentist, baroc și neoclasic, care reflectă ambițiile megalomane ale regimului comunist. Fațada clădirii este decorată cu coloane masive, balcoane elegante și sculpturi impresionante, în timp ce interiorul este la fel de impunător, cu podele din marmură, candelabre somptuoase și fresce detaliate.
Cum a luat naștere proiectul „Casa Poporului”?
Actuala clădire a Parlamentului a fost ridicată în așa-numita „Epocă de Aur” a României și a fost parte integrantă a unui proiect ambițios al lui Nicolae Ceaușescu, care purta numele de „Proiectul București”. Președintele de atunci al României visa la un oraș care să arate întocmai ca Phenianul din Coreea de Nord.
Capitala țării urma să fie modificată în conformitate cu realitățile politice ale acelor vremuri. Pentru că România era un stat socialist, dictatorul își dorea o arhitectură de tip realist socialistă, iar pentru asta a fost preluată o idee care i-a aparținut regelui Carol al II-lea din 1935. Acel proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți din acea perioadă, iar în 1938 fusese anunțată începerea demolărilor în vederea construirii Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Din păcate, a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, iar lucrurile au rămas doar la nivel de proiect până în 1983, atunci când au început lucările de construire a Casei Poporului”.
Când a fost inaugurată Casa Poporului
Palatul Parlamentului era unul dintre elementele-cheie ale viziunii megalomane a lui Ceaușescu asupra modului în care ar fi trebuit să se transforme și să arate orașul. Practic, Bucureștiul ar fi trebuit să reprezinte un exemplu al noii societăți moderne pe care fostul dictator își dorea să o construiască, iar cutremurul devastator din 4 martie 1977 a fost pretextul perfect.
Ceaușescu a ordonat reconstruirea și sistematizarea orașului pentru a face loc unei clădiri nemaivăzute până atunci, unde își dorea să concentreze toate organele centrale ale statului. Astfel, după cutremurul din ’77, în perioada 1978-1982, a avut loc un concurs la nivel național la care s-au înscris cei mai cunoscuți arhitecți ai vremii. Dintre aceștia, Ceaușescu a remarcat-o pe Anca Petrescu, o tânără arhitectă care avea pe atunci doar 28 de ani. Aceasta a fost numită arhitect-șef și coordona o echipă formată din peste 400 de arhitecți. Aceasta avea să aibă grijă de schițele controversatului proiect megaloman al dictatorului. Lucrările propriu-zise de construcție au demarat în 1984, iar ceremonia oficială a așezării pietrei fundamentale a avut loc la data de 25 iunie. Nicolae Ceauşescu a îngropat sub scara principală de la intrarea dintre strada 13 Septembrie un cilindru din oţel care conţinea date şi precizări în legătură cu construcția. „Vă las vouă această Casă…”, a fost expresia folosită de dictator. Acesta nu a mai apucat să-și vadă visul cu ochii pentru că, așa cum știm cu toții, el a fost executat împreună cu soția sa, Elena, în ziua de Crăciun a anului 1989. Inaugurarea clădirii a avut loc în 1997.
Au dispărut de pe harta Bucureștiului 7 km2
Această clădire trebuia să fie cea mai sigură din țară din punct de vedere seismic și, mai mult decât atât, trebuia să reziste și unui eventual atac nuclear. Costurile de construire au fost uriașe, însă, cu toate acestea, 70% din suprafața clădirii este încă nefolosită, potrivit enciclopediei online Wikipedia. Mare parte din această construcție a fost structurată strict pentru dorințele megalomane ale fostului dictator Nicolae Ceaușescu, iar cultul personalității și-a pus amprenta pe acest edificiu. Construită cu ajutorul a mii și mii de soldați și de muncitori voluntari, clădirea trebuia să urmeze întocmai specificațiile narcisiste ale fostului dictator comunist.
Pentru ca Palatul Parlamentului să poată fi ridicat au fost demolate peste 9.000 de clădiri din vechiul centru al orașului, iar zeci de mii de oameni au fost strămutați. Astfel, au fost șterse de pe harta Bucureștiului mai bine de 7 km2. Primul cartier în care au pătruns buldozerele, în 1982, a fost Uranus-Antim-Rahova, iar printre clădirile care au fost rase de pe fața Pământului s-au numărat Mănăstirea Văcărești, Stadionul Republicii, Arhivele Naționale, Spitalul Brâncovenesc, Hala Unirii sau Muzeul Militar Central.
15 curiozități despre Palatul Parlamentului
Clădirea parlamentului măsoară 270 de metri în lungime, 240 de metri în lăţime și 86 de metri în înălţime, în timp ce 92 de metri se află în pământ, potrivit site-ului Visit Bucharest Today. Deși proiectul inițial avea în jur de 80.000 m2, suprafaţa totală a clădirii este de 365.000 m². În plus, are nouă niveluri la suprafaţă şi alte nouă subterane.
Clădirea Palatului Parlamentului depășește cu 2% volumul piramidei lui Keops din Egipt.
Palatul Parlamentului numără în total 1.000 de încăperi, 440 de birouri, peste 30 de săli pentru evenimente, 4 restaurante, 3 biblioteci, 2 parcări subterane și o sală de concerte.
Pentru ca proiectul megaloman să poată fi dus la îndeplinire, pe șantierul „Casei Poporului” au lucrat între 20.000 și 100.000 de oameni, soldați, muncitori calificați sau chiar voluntari. Uneori, aceștia munceau și în trei schimburi.
Din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, materialele folosite la această construcție au fost exclusiv românești și de cea mai bună calitate. Singurele excepții sunt ușile Sălii „Nicolae Bălcescu”. Acestea au fost primite de Ceauşescu cadou de la dictatorul african Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga, care era pe atunci preşedintele Republicii Zair.
Pentru construirea impunătoarei clădiri au fost folosite 1.000.000 m3 de marmură, 700.000 de tone de oţel, 1.000 tone de bazalt, 900.000 m3 de esenţe din lemn, 3.500 de tone de cristal, 2.800 de candelabre, 220.000 m2 de covoare și 3.500 m2 de piele.
Palatul Parlamentului a fost construit cu niște costuri financiare colosare, și anume aproximativ 1,75 miliarde de dolari, care acum ar valora în prezent peste 5,18 miliarde de dolari.
La proiectarea clădirii Palatului Parlamentului au lucrat în total peste 150 de arhitecți, care erau coordonați de Anca Petrescu.
În jurul Palatului Parlamentului au fost „țesute” numeroase mituri urbane, de la fantomele muncitorilor morți, care apar noaptea pe holurile clădirii, spargând sigiliile, fluierând sau activând alarmele, și până la metroul secret care ar lega clădirea de aeroportul Otopeni și pe care ar fi urmat să-l folosească familia Ceaușescu.
În subteran au fost executate două canale de apă care i-ar fi permis lui Nicolae Ceaușescu și familiei sale să scape în caz de război.
În subteranul clădirii au fost construite două adăposturi antinucleare. Cu toate acestea, această parte a Palatului Parlamentului nu este deschisă vizitatorilor.
În Palatul Parlamentului se află și Muzeul Național de Artă Contemporană a României. Aripa în care se află muzerul nu comunică cu restul clădirii, astfel că, pentru a putea ajunge aici, vizitatorii trebuie să iasă din clădire și să intre pe o altă cale de acces.
În anul 2002, fundalul pentru pelicula religioasă şi destul de controversată pentru felul în care aceasta tratează un eveniment istoric mai sensibil a fost filmat în faimoasa clădire. În respectivul film, intitulat „Amen”, sunt prezentate legăturile dintre Vatican și Germania nazistă, iar Palatul Parlamentului „joacă” rolul Vaticanului.
Covorul din Sala Unirii, care acoperă toată partea centrală a sălii, are o suprafață de 1.100 m2 și o greutate de vreo 3 tone, fiind nevoie de 35 de oameni pentru a-l desfășura. Acesta a fost realizat dintr-o singură bucată și se spune că a fost introdus în hol folosind o macara prin tavan. Există și o altă variantă potrivit căreia, pentru a introduce în clădire uriașul covor, ar fi fost scos un zid exterior.
Marele Zid Chinezesc și clădirea Pentagonului nu sunt singurele construcții din lume realizate de om care pot fi văzute de pe Lună. Da, ai ghicit, și clădirea Palatului Parlamentului este una dintre aceste construcții unice și impresionante vizibile de pe satelitul natural al Pământului.
Foto:123rf.com
Citește și: Tarife mai mari pentru Casa Poporului! Cât vor plăti cei care vor să viziteze Parlamentul
