Dacă ai impresia că muzica era mai bună când erai tânăr, ei bine, asta este complet subiectiv – dar știința a demonstrat că era cu siguranță mai complexă.
Melodiile din muzica pop au devenit oficial mai simple din anii 1950, perioada de început a rock and roll-ului.
De ce nu-ți place muzica nouă
Un nou studiu al celor mai mari hituri din topuri a identificat două scăderi „semnificative” în complexitatea melodică, una în 1975 și alta în 2000, alături de o scădere mai mică în 1996.
Schimbarea din 1975 ar putea fi cauzată de apariția unor stiluri muzicale noi, cum ar fi disco și rock-ul de stadion, în timp ce cele din 1996 și 2000 ar putea reprezenta ascensiunea hip-hop-ului și a producției digitale, care permit repetarea buclelor audio, spun oamenii de știință.
Cercetătorii de la Queen Mary University of London au analizat cele mai proeminente melodii – de obicei melodia vocală – ale pieselor care au ajuns în primele cinci poziții pe topurile anuale ale single-urilor din Billboard SUA între 1950 și 2022. Concluziile lor, publicate în jurnalul Scientific Reports, sugerează că complexitatea melodiilor celor mai populare cântece a scăzut în ultimele opt decenii.
Ce spun cercetătorii
Madeline Hamilton, doctorandă la Școala de Inginerie Electronică și Știința Calculatoarelor de la Queen Mary, și Dr. Marcus Pearce au condus cercetarea.
Dna Hamilton a spus: „Am constatat că complexitatea ritmurilor cântecelor și aranjamentelor de pitch a scăzut în această perioadă, pe măsură ce numărul mediu de note cântate pe secundă a crescut”.
„Am identificat, de asemenea, două scăderi semnificative în complexitatea melodică care au avut loc în 1975 și 2000, alături de o scădere mai mică în 1996. Schimbările melodice din 1975 ar putea reprezenta ascensiunea unor genuri precum new wave, disco și rock de stadion. Cele din 1996 și 2000 ar putea reprezenta ascensiunea hip-hop-ului sau adoptarea stațiilor de lucru audio digitale, care au permis repetarea buclelor audio”.
Cu toate acestea, concluziile nu sunt un verdict asupra calității muzicii de-a lungul anilor. Echipa a observat că, deși complexitatea melodiilor populare pare să fi scăzut în ultimele decenii, acest lucru nu sugerează că și complexitatea altor componente muzicale – cum ar fi calitatea sau combinațiile de sunete – a scăzut.
„Scăderile în complexitatea melodică ar putea rezulta din creșterea complexității altor elemente muzicale, cum ar fi creșterea numărului mediu de note cântate pe secundă, pentru a preveni ca muzica să sune copleșitor pentru ascultători”, a spus Hamilton.
Ea spune că extinderea disponibilității instrumentelor digitale poate permite exprimarea complexității muzicale prin calitatea sunetului, mai degrabă decât prin melodie.
„Descoperirile oferă o perspectivă suplimentară asupra evoluției muzicii populare în ultimele 70 de ani”.
Ea a adăugat: „Cred că sursa complexității se mută de la melodie către alte dimensiuni muzicale ale cântecului, cum ar fi armonia – acordurile cântate sub melodie, sau timbrele – texturile sau culorile tonale ale instrumentelor utilizate”.
Cu toate acestea, Dna Hamilton nu consideră că acest lucru este un lucru rău.
„Cred că nu este nici pozitiv, nici negativ, este doar o schimbare în modul în care muzica este creată și apreciată. Melodiile devenind mai simple nu este un lucru rău”, a spus ea.
„De fapt, unele dintre cele mai bune cântece au melodii foarte simple”.
Întrebată care este preferatul ei personal dintre cele analizate, ea a spus: „M-am născut în 1998, așa că sunt nostalgică pentru muzica copilăriei mele, din anii 2010, și ar trebui să spun că prefer muzica mai nouă. Totuși, în realizarea acestui studiu, am descoperit unele cântece mai vechi care sunt cu adevărat frumoase. Cântecul meu mai vechi preferat inclus în setul de date este „You Belong To Me” de Jo Stafford. Performanța ei vocală este cu adevărat minunată, vocea ei plutește pur și simplu peste muzică.
