O gaură neagră extrem de rară a fost descoperită la doar 0,1 ani-lumină de Sagittarius A, gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre.
Ce au descoperit cercetătorii
Unul dintre cele mai rare tipuri de găuri negre ar putea fi extrem de aproape de Sagittarius A*, gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei noastre. Această nouă gaură neagră aparține clasei de masă intermediară, ceea ce înseamnă că nu este suficient de ușoară pentru a se fi format dintr-o supernova stelară, dar nici suficient de grea pentru a fi clasificată ca supermasivă. Doar aproximativ 10 astfel de obiecte sunt cunoscute, unul dintre ele fiind anunțat cu doar câteva săptămâni în urmă.
Descoperirea provine din clusterul stelar IRS 13 (cunoscut și ca GC IRS 13, unde GC înseamnă Galactic Center). Este un cluster de stele masive și fierbinți, cu un obiect peculiar în centru. Inițial, se credea că obiectul central era o stea masivă, dar datorită observațiilor de înaltă rezoluție, cercetătorii au putut constata că nu este deloc o stea.
Gaura neagră de masă intermediară este estimată să aibă o masă de 30.000 de mase solare. Dovezile provin din mișcarea stelelor, care se mișcă într-un model ordonat, precum și din emisiile de raze X și gazul ionizat care se rotește în jurul acestui obiect la câteva sute de kilometri pe secundă. Combinația de observații la lungimi de undă multiple de la Telescopul Foarte Mare (VLT), ALMA și telescopul Chandra a conturat o imagine consistentă cu o gaură neagră de masă intermediară.
Misterele găurilor negre
Posibilitatea puternică ca acest lucru să fie real are consecințe pe scară largă. Cercetătorii au propus de mult timp că un consum constant de găuri negre de masă intermediară poate ajuta găurile negre supermasive să crească. Acestea se apropie prea mult de gaura neagră supermasivă și sunt devorate. Se crede că IRS 13 s-a apropiat de centrul Căii Lactee (și de Sagittarius A*) în ultimii 10 milioane de ani.
„IRS 13 pare să fie un element esențial pentru creșterea găurii noastre negre centrale Sagittarius A*”, a declarat Dr. Florian Peißker, primul autor al studiului, într-un comunicat.
„Acest cluster stelar fascinant a continuat să surprindă comunitatea științifică de când a fost descoperit în urmă cu aproximativ douăzeci de ani. La început s-a crezut că este o stea neobișnuit de masivă. Cu datele de înaltă rezoluție, însă, putem confirma acum compoziția acestuia, cu o gaură neagră de masă intermediară în centru”.
Vor fi necesare mai multe observații pentru a confirma gaura neagră de masă intermediară și pentru a afla mai multe despre cluster. Observațiile de la Telescopul Spațial James Webb (JWST) și viitorul Telescop Extrem de Mare (ELT) vor fi cu siguranță de ajutor.
