Doliu în cinematografie! Actorul francez Philippe Leroy s-a

Actorul francez Philippe Leroy s-a stins din viață la vârsta de 93 de ani. A fost una dintre cele mai populare vedete franceze din Italia, la TV a fost Leonardo da Vinci și Yanez de Gomera în Sandokan. În 2008, a jucat rolul episcopului alături de Terence Hill în drama „Don Matteo”.

Philippe Leroy a avut aproximativ 200 de apariții în filme și drame

Aproape 200 de apariții în filme și drame, de la „The Hole” de Jacques Becker (1960) până la cele mai recente succese ca Episcopul lui Terence Hill în ficțiunea „Don Matteo”. Philippe Leroy, aristocratul care lucra în cinema, a murit în duminică seară la Roma, după o lungă boală. Avea 93 de ani, iar Italia era a doua sa casă.

Născut la Paris la 15 octombrie 1930, Philippe Leroy-Beaulieu a fost moștenitorul unei familii aristocratice cu șase generații de soldați și ambasadori în spate. Disprețuindu-și titlul de marchiz, la 17 ani s-a îmbarcat ca moșier pe o navă către America ca un personaj Joseph Conrad. Întors în Franța, s-a alăturat Legiunii Străine și a plecat să lupte în Indochina și Algeria, înrolat ca parașutist. S-a întors din Algeria foarte decorat, dar a decis să-și abandoneze cariera militară și să-și găsească un loc de muncă. Oricine, chiar și la circ (a lucrat cu cai) sau ca navigator pe bărci offshore, scrie RaiNews.

O rudă i-a deschis calea în cinema, cariera sa de actor a început cu regizorul Jacques Becker: uluit de fizicul său slab, de aerul cuiva care a văzut pericolul de aproape și cunoaște armele, l-a înscris în distribuția filmului „The hole” (1960) în rolul unui prizonier care încearcă să evadeze din închisoare, un criminal, dar uman și plin de demnitate.

Au urmat și alte interpretări în Franța, dar, din 1961, a început să lucreze mai ales în Italia, unde a participat imediat la două filme care exemplifică principalele sale roluri viitoare: „Vânătoarea de oameni” de Riccardo Freda, în care joacă un bandit căutat și apoi capturat de poliție; „Lei în soare” de Vittorio Caprioli, inspirat liber din romanul „Rână de moarte” de Raffaele La Capria. De atunci, atât în filme comerciale și de artă, cât și în numeroase producții de televiziune (la care a participat încă de la începutul anilor 1970), Leroy a alternat părți ale unui răufăcător pur cu altele ale unui aristocrat decadent.

În anii 90, pe lângă faptul că a lucrat la televiziune, a jucat roluri mici în filme precum „Nikita” (1990) de Luc Besson, „Casanova Returns” (1991) de Edouard Niermans și „Mario și magicianul” (1993) de Klaus Maria Brandauer. În 1999 a participat la comedia „Peștele îndrăgostit” de Leonardo Pieraccioni și în 2001 la drama „Vajont – La diga del disonore” de Renzo Martinelli.

Televiziunea a fost al doilea punct de cotitură

Televiziunea, instrument de consens popular, i-a oferit al doilea punct de cotitură din cariera sa în 1971: Renato Castellani l-a sunat și l-a pus în pielea lui Leonardo da Vinci în drama cu același nume. Temperamentul său s-a reunit în sfârșit, 5 ani mai târziu, cu profesia sa: în rolul flegmaticului portughez Yanez de Gomera din „Sandokan” al lui Sergio Sollima a devenit o adevărată vedetă și a sculptat o încarnare salgariană de neuitat, îndrăgită de 30 de milioane de spectatori episod. Chiar dacă se încercase la teatru, deși jucase și pentru Godard, Comencini, Luigi Magni, Jacques Deray, Dario Argento, Luc Besson, deși jucase rolul preoților ca protagoniști (Ignazio de Loyola în „ Be Good If You Can”), ofițeri („RAS” de Yves Boisset), foști naziști („Night Porter” de Liliana Cavani), TV a fost cel care i-a oferit cele mai bune roluri. Este corect să-l amintim măcar în „Quo vadis?”, „Generalul”, „Elisa di Rivombrosa”, „L’Inspector Coliandro” și chiar „I Cesaroni”.

Publicul larg îl amintește și pentru rolul episcopului din ficțiunea „Don Matteo” alături de Terence Hill.