Emigrarea în Uniunea Europeană a fost un subiect fierbinte încă din 2011. În multe țări ale UE, imigranții reprezintă aproape o cincime din populație. Dar ce se întâmplă cu emigrarea din aceste țări?
Cele mai multe emigrări, în Germania și Spania
În 2022, Germania și Spania au înregistrat cel mai mare număr de emigranți din UE, ambele țări având peste jumătate de milion de persoane care au părăsit țara. Interesant este că emigranții germani preferă să se mute în Elveția și Austria, în timp ce emigranții spanioli aleg adesea Germania ca destinație.
Lista completă a celor 27 de state membre ale UE și numărul de emigranți în 2022, atât ca număr de persoane, cât și ca procent din populație, arată o tendință clară de mobilitate internă și externă. De exemplu, Malta și Luxemburg au avut puțin peste 2% din populația lor emigrând în 2022.
Pe ansamblu, aproape 3 milioane de persoane au părăsit țările lor de cetățenie din UE în 2022. Aproximativ jumătate dintre aceștia s-au mutat între statele membre, iar 1 milion au părăsit complet uniunea.
În același an, puțin peste 5 milioane de persoane au imigrat în UE. Cele mai populare trei destinații au fost aceleași cu cele ale emigranților: Germania, Spania și Franța.
Imigrarea este văzută ca o modalitate pentru țările cu populație îmbătrânită de a-și crește numărul forței de muncă și de a reduce raportul de dependență de vârstă. Totuși, conform estimărilor Eurostat, imigrarea actuală în UE nu va inversa tendințele de îmbătrânire demografică.
Emigrarea, un fenomen complex
Fenomenul emigrației în UE este complex și influențat de mai mulți factori, inclusiv economici, sociali și politici. Deși emigrarea poate oferi oportunități de dezvoltare personală și profesională pentru indivizi, ea poate crea provocări pentru țările de origine, care se confruntă cu pierderea forței de muncă și a capitalului uman.
Cu toate acestea, mobilitatea internă în cadrul UE este un element esențial al pieței unice europene, care permite cetățenilor să beneficieze de oportunități economice și sociale în diferite state membre.
În concluzie, atât emigrarea, cât și imigrarea sunt fenomene dinamice ce reflectă schimbările și adaptările continue ale populațiilor în contextul unei Europe în permanentă evoluție. Monitorizarea atentă și gestionarea acestor fluxuri sunt esențiale pentru a asigura echilibrul și dezvoltarea durabilă a regiunii.
