Oamenii de știință au declarat că nivelurile atmosferice ale gazelor nocive, responsabile pentru distrugerea stratului de ozon, au atins un vârf cu cinci ani înainte de proiecțiile inițiale, datorită eliminării treptate a acestor substanțe.
Conform unui nou studiu, eforturile internaționale pentru protejarea stratului de ozon au fost un “succes global major”, demonstrând că gazele dăunătoare din atmosferă scad mai repede decât se anticipa.
Protocolul de la Montreal și impactul său
Protocolul de la Montreal, semnat în 1987, a avut ca scop eliminarea substanțelor care distrug stratul de ozon, substanțe găsite în principal în sistemele de refrigerare, aer condiționat și spray-uri aerosoli. Un studiu recent a arătat că nivelurile atmosferice ale hidroclorofluorocarburilor (HCFC-uri), gaze nocive responsabile pentru găurile din stratul de ozon, au atins un vârf în 2021 – cu cinci ani înainte de proiecțiile inițiale.
„Aceasta a fost un succes global uriaș. Vedem că lucrurile se îndreaptă în direcția corectă”, a declarat autorul principal al studiului, Luke Western, de la Universitatea din Bristol.
Cele mai nocive clorofluorocarburi (CFC-uri) au fost eliminate până în 2010 în efortul de a proteja stratul de ozon – scutul care protejează viața pe Pământ de nivelurile nocive de raze ultraviolete provenite de la Soare. HCFC-urile, substanțele chimice care le-au înlocuit, sunt așteptate să fie eliminate până în 2040.
Eficacitatea politicilor de mediu
Studiul, publicat în revista Nature Climate Change, a examinat nivelurile acestor poluanți din atmosferă utilizând date de la Experimentul Global Avansat de Gaze Atmosferice și Administrația Națională Oceanică și Atmosferică a SUA. Western a atribuit scăderea accentuată a HCFC-urilor eficacității protocolului de la Montreal, precum și reglementărilor naționale mai stricte și schimbării industriei în anticiparea interzicerii acestor poluanți.
„În ceea ce privește politica de mediu, există un optimism că aceste tratate de mediu pot funcționa dacă sunt corect implementate și respectate”, a adăugat Western.
Atât CFC-urile, cât și HCFC-urile sunt de asemenea gaze cu efect de seră puternice, ceea ce înseamnă că declinul lor ajută și în lupta împotriva încălzirii globale. CFC-urile pot dura în atmosferă sute de ani, în timp ce HCFC-urile au o durată de viață de aproximativ două decenii, a explicat Western.
Chiar și odată ce nu mai sunt produse, utilizarea trecută a acestor produse va continua să afecteze stratul de ozon pentru mulți ani de acum înainte. Programul Națiunilor Unite pentru Mediu a estimat în 2023 că ar putea dura patru decenii până când stratul de ozon se va recupera la nivelurile de dinaintea detectării găurii în anii ’80.
