Generația „Afară cu străinii!” din Europa. Bunicii lor au inaugurat revoluția sexuală, dar tinerii de azi votează cu extrema dreaptă și vor să dea timpul înapoi în 1950, scrie Politico

Succesul istoric al dreptei radicale în alegerile pentru Parlamentul European de la sfârșitul săptămânii trecute poate fi un șoc, dând peste cap două dintre cele mai importante guverne ale blocului european, scrie Politico într-un comentariu despre rezultatele europarlamentarelor din 2024.

Dar nu ar fi trebuit să fie o surpriză prea mare pentru oricine a fost atent la starea de spirit indignată în rândul multor tineri de pe continent, care nu numai că au îmbrățișat opiniile antiimigrație dure, dar par mai mândri ca niciodată să le transmită.

Luați în considerare acest lucru ca dovadă: un clip de 14 secunde filmat pe insula de vacanță germană Sylt și încărcat pe platforma de socializare X cu aproximativ două săptămâni înainte de vot. În el, un grup de tineri germani îmbrăcați cu haine scumpe pot fi văzuți cântând în cor cuvintele „Ausländer Raus!” („Afară cu străinii!”) pe un ritm de euro-dance în timp ce țin în mâini pahare cu vin roze.

View this post on Instagram

A post shared by Gen, știri (@genstiri)

Grupul, alcătuit numai din albi, a căror ținută elegantă nu ar fi de nelalocul ei în alte locuri de vacanță din Europa, precum Biarritz din Franța sau Gotland din Suedia, știe exact când să se alăture versurilor xenofobe de pe l’Amour Toujours, o piesă de la începutul secolului trecut a DJ-ului Gigi D’Agostino. La un moment dat, în videoclip, unul dintre petrecăreți este atât de încântat de melodie încât își face o mustață hitleristă cu două degete, în timp ce cu cealaltă mână face un salut „Seig Heil”.

Publicarea videoclipului a stârnit furie în Germania, un politician cerând ca participanții la petrecere să fie aduși în fața justiției pentru încălcarea legilor țării privind discursul instigator la ură. Dar nimic nu a putut opri forțele afișate în videoclip. La 9 iunie, când alegătorii europeni s-au îndreptat spre urne, partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut cea mai bună performanță din istorie, învingând Partidul Social-Democrat al cancelarului Olaf Scholz și provocând un șoc politic în cea mai populată țară din Europa.

O undă de șoc similară se propagă în Franța, unde președintele Emmanuel Macron a convocat alegeri anticipate după ce a fost învins de partidul de extremă dreapta Reuniunea Națională (Rassemblement National). Iar la Bruxelles, factorii de decizie politică se pregătesc pentru un Parlament European în care unul din patru legislatori aparține dreptei radicale.

În timp ce un continent care se clatină încearcă să înțeleagă ce tocmai l-a lovit, rolul alegătorilor tineri, precum participanții la petrecerea de la Sylt, devine un factor important. În Germania, ponderea tinerilor care au votat pentru AfD a sărit între ultimele alegeri europarlamentare din 2019 și cele de anul acesta (în creștere cu 11% în rândul alegătorilor cu vârste cuprinse între 24 și 30 de ani). În Franța, partidul Reuniunea Națională al lui Marine Le Pen a adunat aproximativ 30 la sută din voturile tinerilor la nivel național – o creștere de 10 puncte față de 2019.

Ceea ce ridică întrebarea: De ce atât de mulți dintre generația Z și tinerii mileniali mai tineri din Europa – ai căror părinți și bunici au îmbrățișat politici de stânga, deschizând revoluția sexuală în anii ’60 – îmbrățișează antiteza idealurilor celor mai în vârstă? Și ce s-a întâmplat cu stigmatul sau rușinea care, cândva, înconjurau atitudinile rasiste și xenofobe evidente, precum cele afișate în videoclipul din Sylt?

Răspunsul este un amalgam de factori, de la criza costului vieții din Europa la izolarea pe care mulți tineri au suferit-o în anii restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19, până la o reacție întârziată în urma crizei migrației din 2015, când aproape două milioane de migranți au intrat în UE. Dar există și factori mai intangibili, legați de faptul că mulți tineri experimentează politica doar prin intermediul platformelor de socializare precum X (fostul Twitter) și TikTok, unde conținutul de extremă dreapta care glorifică teoria „Marii Înlocuiri” și care leagă imigrația de violență este difuzat nestingherit.

De ce tinerii alegători apreciază dreapta

Mathieu Gallard, director de cercetare la firma de sondaje Ipsos, spune că partidele de stânga – și anume partidul de extremă-stânga La France Insoumise (LFI, Franța nesupusă n.r.) – rămân forța politică dominantă în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani din Franța. Dar el a recunoscut că sprijinul pentru Reuniunea Națională (RN) a crescut vertiginos pentru aceeași categorie de vârstă în ultimii cinci ani. „Există o parte a tinerilor care sunt ostili imigrației și care votează pe aceste teme”, a spus el.

Faptul că președintele RN este în prezent Jordan Bardella, un tânăr de 28 de ani cu un limbaj plăcut, care se simte ca acasă pe TikTok, ajută la explicarea creșterii sprijinului tinerilor. Într-un videoclip postat pe platformă cu o săptămână înainte de alegerile europarlamentare, Bardella face apel în primul rând la tinerii alegători, îndemnându-i să își mobilizeze „părinții”, „prietenii și apropiații” pentru a participa „în număr mare” la un miting preelectoral. Într-un alt videoclip postat înainte ca Bardella să urce pe scenă pentru un miting politic, el mărturisește că a decis să poarte blugi pentru că „nu s-a deranjat să își calce” costumul – un moment evident de „sunt exact ca tine” care pare să rezoneze cu comentatorii.

Tinerețea și perspicacitatea lui Bardella în domeniul social media nu sunt singurii factori ai succesului său, a declarat Gallard: „Tinerețea sa, prezența sa pe rețelele de socializare lărgesc oarecum electoratul… dar nu este factorul principal. Principalii factori sunt impopularitatea executivului [condus de Macron] și importanța imigrației în campanie”. Într-adevăr, figurile de extremă-dreapta din Olanda, Germania, Italia și Austria nu sunt chiar la prima tinerețe, dar și ele apelează la votanții tineri cu o formulă similară de fatalism antieuropean, antiimigranți și antielită, care îi prezintă pe liderii țărilor lor ca fiind corupți și detașați.

Pentru Yanis Ouadah, care s-a alăturat RN în 2021 și care este acum reprezentant local al partidului în sud-vestul Franței, mesajul antiimigrație și dur împotriva criminalității al partidului rezonează cu studenții care se tem că sunt în competiție cu imigranții recenți pentru accesul la locuințe, printre alte beneficii. „Când vezi că francezii nu pot găsi locuințe în propria lor țară, dar că străinii pot, noi cerem o prioritate națională [în ceea ce privește accesul la locuințe], lucru cu care sunt de acord tot mai mulți tineri”, a declarat el pentru Politico înainte de alegeri.

În Olanda, doi studenți care au votat pentru prima dată în noiembrie anul trecut pentru politicianul antiislam Geert Wilders au dat un răspuns similar atunci când au fost rugați să își explice alegerea. „Nu sunt împotriva refugiaților, deloc”, a declarat un student în vârstă de 20 de ani din Rotterdam pe nume Chess van Leeuwen. „Dar dacă devine prea mult, în vremuri de criză, trebuie să ne gândim la noi înșine”. Indiferent de ceea ce mai reprezintă Wilders, „Olanda este pe primul loc pentru el”, a adăugat el.

Ouadah, care speră să devină ofițer de poliție, a legat, de asemenea, alegerea sa politică de percepția sa că infracționalitatea a luat amploare în Franța. „Nu mai putem ieși în siguranță”, a spus el. „Uitați-vă la numărul de atacuri cu cuțitul care au loc. Avem un guvern căruia, în mod clar, nu-i pasă de francezi”. Ouadah a menționat, de asemenea, ceea ce el a numit „extremismul” afișat în timpul manifestărilor pro-palestiniene din ultimele luni ca fiind un factor care a ajutat la RN.

Un alt factor des citat: COVID și restricțiile impuse de pandemie care i-au limitat pe tineri într-un moment în care mulți trebuiau să își părăsească locuințele pentru a începe studiile universitare. Ordinele de închidere care au fost emise de lideri din întreaga Europă în decurs de câteva săptămâni în 2020 au contribuit la consolidarea ideii că elitele politice sunt autoritare și izolate de efectele politicilor lor. Astfel de nemulțumiri sunt adânc înrădăcinate în rândul alegătorilor de dreapta din multe țări europene.

Apoi, există subiectul cântecului din videoclipul filmat la Sylt. La aproape un deceniu după ce blocul comunitar și-a deschis porțile pentru un număr-record de refugiați care fugeau de războiul din Siria, migrația nedocumentată pe continent a scăzut brusc, chiar dacă migrația legală rămâne ridicată. Cu toate acestea, imigrația rămâne de departe problema numărul unu pentru alegătorii de dreapta, amestecată acum cu teama de o „Mare Înlocuire” a europenilor albi de către imigranții cu pielea închisă la culoare, în principal musulmani din afara blocului UE – un termen inventat de intelectualul francez Renaud Camus, care pătrunde acum în „meme-o-sfera” de dreapta.

Valul de extremă dreapta este aici pentru a rămâne

În multe privințe, valul de susținere din partea tinerilor este deconectat de realitate. După ce a atins un maxim de peste 10% în octombrie 2022, rata inflației în Europa a revenit acum la 2%. Același lucru este valabil și pentru șomaj, care, la 6 la sută în medie în UE, potrivit Eurostat, este cu mult sub rata medie a șomajului de 12,2 la sută atinsă în 2013.

Cu alte cuvinte, în ceea ce privește economia, migrația și efectele pandemiei, Europa a trecut deja de cea mai mare parte a furtunii. Dar efectele persistente ale acestor convulsii modelează politica de astăzi și, probabil, pentru mulți ani de acum încolo.

Provocarea cu care se confruntă astăzi elitele europene este de a evalua consecințele deplasării spre dreapta a blocului condus de tineri. În Franța, generația Bardella se va întoarce la urne pentru a vota un nou parlament național în cadrul unor alegeri în două tururi, la 30 iunie și 7 iulie. Alegerile anticipate, convocate de Macron, vor arăta dacă performanța șocantă a RN de duminica trecută a fost o izbucnire a votului de protest sau o schimbare seismică în politica țării, care va cimenta partidul de extremă dreapta ca forță politică de prim rang.

În timp ce, potrivit sondajelor, este puțin probabil ca alegătorii să îl instaleze pe Bardella drept cel mai tânăr prim-ministru din istoria țării sale, RN și-ar putea mări numărul de locuri în Adunarea Națională, deschizând calea pentru o nouă încercare fie a lui Le Pen, fie a lui Bardella însuși, de a câștiga președinția franceză în 2027.

Înaintea votului, performanța extremei drepte zguduie deja peisajul politic al țării. Eric Ciotti, liderul partidului conservator Les Républicains, a încălcat un tabu de lungă durată, anunțând că va căuta alianțe locale cu RN – doar pentru a fi denunțat de mai mulți grei ai partidului său.

În Germania, performanțele abisale ale celor trei partide din coaliția de guvernare a lui Olaf Scholz nu au declanșat alegeri anticipate, dar este posibil să fi semnat condamnarea la moarte a guvernului. Deși cancelarul a exclus convocarea de alegeri, el ar putea fi supus unui vot de încredere care ar putea duce la înlocuirea sa, eventual fără alegeri. Dacă Scholz pleacă, cel mai probabil următorul lider al țării ar fi Friedrich Merz, un membru conservator al Uniunii Creștin-Democrate, al cărui partid a obținut cele mai multe voturi la alegerile din 9 iunie.

Oricare ar fi răsturnările de situație din următoarele săptămâni și luni, tinerii alegători de extremă dreapta vor modela politica europeană pentru anii, dacă nu chiar deceniile următoare. Loialitățile politice forjate la vârsta adultă tânără tind să dureze o viață întreagă.

Generația „Afară cu străinii” din Europa poate că a sosit în valuri; este puțin probabil să se retragă prea curând.