Insecuritatea economică, principalul agent electoral al partidelor populiste. Ce trebuie făcut ca să nu ne cadă în cap „drobul de sare”

Insecuritatea economică, principalul agent electoral al partidelor populiste. Ce trebuie făcut ca să nu ne cadă în cap „drobul de sare”

Degradarea condițiilor de trai ale cetățenilor, în timp ce profiturile multinaționalelor și ale miliardarilor tot cresc, reprezintă una dintre cauzele care umflă electoratul partidelor populiste, gen AUR, conform unor analize recente, prezentate de cadrul universitar Aurelian Giugăl într-un nou articol pentru cititorii Libertatea.

Într-un articol intitulat „Economic Insecurity and the Demand of Populism in Europe”, publicat în august 2023, patru universitari europeni (de la Roma, Milano, Bologna, Warwick), Luigi Guiso, Helios Herrera, Massimo Morelli și Tommaso Sonno, scriu că:

Insecuritatea economică are un impact semnificativ asupra ponderii votului populist.
O consecință-cheie a insecurității economice, una în continuă creștere, o reprezintă scăderea prezenței la vot.

Prin urmare, globalizarea și migrația din secolul al XXI-lea, precum și criza financiară prelungită, toate au subminat încrederea cetățenilor, atât în ​​politicile de stânga (guvernamentale), cât și în politicile de dreapta (tributare pieței libere). Concurența pe piața globală, imigrația și robotizarea îi fac inclusiv pe cei ce cred în virtuțile pieței libere să-și schimbe opinia, dezamăgindu-i pe susținătorii partidelor tradiționale, atât cele de stânga, cât și cele de dreapta. 

Autorii încheie afirmând că viitorul ne va demonstra în ce măsură populiștii vor continua să câștige alegeri și vor pune în aplicare politici publice care vor crește insecuritatea economică, așa cum literatura de specialitate ne spune. 

Până la alegerile care vor veni ne putem uita pe „Oxfam Inequality Report”, 2024 – link aici. Iată câteva date și grafice sugestive. 

Din 2020, cei mai bogați cinci oameni ai planetei și-au dublat averea, în timp ce aproape cinci miliarde de oameni au sărăcit. 
Cei mai bogați 1% din lume dețin 43% din totalul activelor financiare.
Doar 0,4% din cele 1.600 cele mai mari și mai influente companii ale lumii sunt unele publice, iar salariile pe care acestea le plătesc sunt unele mici și foarte mici. 
Tendința către monopol: acum 25 de ani, 10 companii controlau piața mondială a semințelor (agricultură). Astăzi, piața este controlată de doar două companii. 
Pentru fiecare 100 de dolari profit generat de cele 96 de companii majore între iulie 2022 și iunie 2023, 82 de dolari s-au întors la acționari sub formă de cumpărare de acțiuni și dividende.
Impozitarea corporațiilor s-a prăbușit, în ciuda profiturilor în creștere pentru cele mai multe companii. Din 1980, rata impozitului pe profit în țările OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) s-a redus de la 48% (în 1980) la 23,1% în 2022. Această colapsare a taxării s-a produs peste tot în lume – vezi figurile 1 și 2.
Figura 1. Ratele impozitelor corporațiilor au scăzut în toată lumea: 2000 – 2023
Figura 2. Reducerea impozitelor pentru cei bogați, SUA – 1950 – 2018

O lume din ce în ce mai inegală

Înainte de pandemie, puțin peste o cincime dintre lucrătorii lumii erau săraci sau extrem de săraci și doar 327 de milioane de salariați câștigau salariul minim. Situația s-a înrăutățit odată cu pandemia, conflictele militare și inflația. 

În 2022, Organizația Internațională a Muncii (OIM) avertiza că scăderea istorică a salariilor sporește inegalitatea şi alimentează tulburările sociale. Peste 791 de milioane de muncitori din întreaga lume și-au văzut salariile diminuate, acestea neținând pasul cu inflația. 

În același an, 50% din populația planetei câștiga doar 8,5% din venitul global. În multe țări, cele mai sărace 40% din gospodării dețin doar o mică parte din venitul global, spre exemplu în Mexic (5%), Namibia (2,5%), Indonezia (3,6%) și România (10,4%).

Procentul din venitul global al celor mai săraci 40% de la bază (sursa datelor The World Bank – link aici)

Imigranții din lanțurile globale de aprovizionare se confruntă sistematic cu diferite forme de abuz și exploatare, inclusiv legi discriminatorii. De asemenea, aceștia sunt vulnerabili la exploatare din cauza statutului lor de imigranți, se confruntă cu izolarea, excluziunea și o totală lipsă a protecției muncii.

Care sunt pașii ce ar trebui urmați, conform Oxfam

1. Diminuarea inegalității

Reducerea rapidă și radicală a decalajului dintre cei mai bogați și restul societăţii este esențială pentru a asigura o viaţă mai bună pentru cât mai mulți. Ideal ar fi ca venitul total al celor mai bogați 10% din populație să nu fie mai mare decât venitul total al celor 40% de la bază. 

2. Revitalizarea statului

2a. Un stat puternic, dinamic și eficient este cea mai bună pavăză împotriva puterii corporative și un remediu pentru corectarea eșecurilor pieței. Este, de asemenea, cheia pentru direcționarea și modelarea economiei spre scopuri colective. Un stat puternic furnizează bunuri publice, reglementează sectorul privat etc.

În majoritatea țărilor, statul este principalul furnizor de (i) servicii, de la asistență medicală, educație și securitate, (ii) utilități și infrastructură, apă, energie, drumuri, telecomunicații și poștă și (iii) servicii culturale – biblioteci, muzee etc., iar lucrurile evoluează bine. 

2b. Investiții majore în transportul public, energie, locuințe și alte domenii din zona infrastructurii publice.

3. Reglementări în sectorul corporatist

3.a Corporațiile mari generează inegalități extreme. Cel mai adesea, acestea au o putere mai mare decât cea a guvernelor. Guvernele trebuie să-și folosească puterea pentru a controla puterea uriașă a corporațiilor. În ultimele decenii, multe ţări au creat măsuri legislative şi mecanisme de reducere a puterii corporațiilor – spre exemplu, legi antimonopol. 

3.b Muncă și salarii decente pentru muncitorii lumii sunt fundamentale pentru a pune capăt crizei de azi a inegalității. Standarde legale ar trebui să protejeze drepturile muncitorilor la sindicalizare și grevă. 

4. Creșterea radicală a impozitelor pentru persoanele bogate și corporații

4.a Impozitarea celor bogați din fiecare țară. Reducerea averii celor mai bogați, la pachet cu numărul celor superbogați, ar reduce influența acestora asupra politicii și a politicilor. Oxfam a calculat că un impozit pe averea milionarilor și miliardarilor lumii ar putea genera 1,8 trilioane de dolari anual.

4.b Creșterea urgentă a impozitelor pe dividende și a câștigurilor de capital.

5. Guvernele pot sprijini afaceri alternative prin:

Oferirea de sprijin financiar pentru acele întreprinderi deținute de angajați.
Utilizarea achizițiilor publice și a stimulentelor la export pentru companiile care promovează dezvoltarea durabilă. 
Nici un ajutor economic pentru companiile care plătesc salarii de mizerie sau pentru cele care se folosesc de paradisurile fiscale pentru a-și externaliza profiturile etc.

Politici pentru cei mulți

Vom vedea în ce măsură asemenea politici se vor impune sau, dimpotrivă, puterea corporațiilor va crește tot mai mult. Dacă se va întâmpla ultimul scenariu, ne vom lamenta la infinit că drobul de sare, în acest caz reprezentat de ascensiunea partidelor populiste, stă să cadă în capul copilului, lumea continuând să stea cu mâinile în sân, picotind contemplativ vizavi de degradarea vieții oamenilor. 

Vrem politici pentru cei mulți sau pentru cei puțini? aceasta-i întrebarea timpurilor noastre. Altfel, istoria este adesea cât se poate de previzibilă și ea, culmea, se repetă. 

Foto ilustrativ: 123rf

  

  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *