Matei Basarab este considerat unul dintre cei mai importanți domnitori ai Țării Românești, conducând țara timp de 22 de ani.
S-a născut în anul 1580, la Brâncoveni, în județul Olt, și, prin bunicul său, Vâslan din Caracal, descindea din puternica familie a boierilor Craiovești.
Căpitan în oastea lui Mihai Viteazul
Matei Basarab a fost căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova, demonstrând încă de tânăr calități militare și de conducere.
Matei Basarab a aspirat la tronul Țării Românești încă din timpul domniei lui Leon Tomșa. Cu sprijinul lui Gheorghe Rákóczi I, principele Transilvaniei, Matei Basarab a încercat să urce pe tron.
În ciuda opoziției inițiale și a agitațiilor interne crescânde, Matei Basarab a reușit să obțină tronul în 1632, după ce Poarta Otomană a luat în considerare darurile substanțiale oferite personal de către Matei și a trecut peste intrigile grecești manevrate de bogătașul Celebi Curt.
Ajuns pe tron, domnitorul Matei Basarab a menținut o relație bună cu otomanii și a încheiat un pact de alianță și prietenie cu Gheorghe Rákóczi I, precum și cu Sfântul Imperiu Roman, Polonia și Veneția.
Aceste alianțe au contribuit la stabilitatea domniei sale, deși nu l-au ferit complet de probleme interne și de conflictele cu vecinii moldoveni.
Matei Basarab
Vasile Lupu a vrut mereu să-l detroneze
Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, a încercat în mod repetat să-l detroneze pe Matei Basarab folosind intrigi, denunțuri la Poarta Otomană și atacuri militare. În plus, au existat comploturi pentru asasinarea lui Matei Basarab, orchestrate de boieri nemulțumiți și de Vasile Lupu.
Domnia lui Matei Basarab a fost marcată de o activitate prolifică de ctitorie. Se spunea că, în timpul său, toată țara era un șantier.
A ridicat din temelie peste 30 de biserici și a refăcut multe altele, atât în țară, cât și la Muntele Athos și la sud de Dunăre, în Vidin și Sistov.
Aceasta i-a adus titlul de cel mai mare ctitor ortodox din istoria poporului român, un adevărat patron al bisericii. În plus, Matei Basarab a avut un rol esențial în promovarea culturii și ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe și sprijinind activitățile culturale și educaționale.
Tentativa de asasinare
Un episod notabil din viața sa este legat de tentativa de asasinare orchestrată de un grup de boieri trădători. În timpul unei bătălii, Matei Basarab a fost rănit la genunchi, iar rana i-a fost tratată inițial de un bărbier, care îndeplinea și rolul de medic.
Acest bărbier, aflat în slujba unei unități militare poloneze cantonată în Muntenia, a fost plătit de boieri să-l otrăvească pe domnitor.
În Cronica Ardelenească (Siebenbürgische Chronik) a sibianului Georgius Kraus (1607-1679), se descrie cum bărbierul a aplicat o oblojeală otrăvitoare pe rana lui Matei Basarab, provocându-i dureri mari și umflături.
Cu sănătatea care i se deteriora destul de rapid, Matei Basarab a fost tratat de un alt medic străin trimis de Gheorghe Rákóczi I, care a reușit să-i salveze viața.
Complotul a fost descoperit după ce medicul german, trimis de Rákóczi, a reușit să identifice și să înlăture oblojeala otrăvitoare. În urma acestei descoperiri, boierii trădători și bărbierul polonez au fost arestați și pedepsiți.
Matei Basarab
Cotribuțiile domnitorului
Matei Basarab a adus o contribuție semnificativă în înlocuirea limbii slavone cu cea română în viața oficială, religioasă și civilă.
A introdus prima legislație scrisă, cunoscută sub numele de „Pravila mică”, tipărită la mănăstirea Govora în 1640, care a fost tradusă din limba slavonă. Această legislație a reprezentat un pas important către unificarea și clarificarea normelor juridice în Țara Românească.
Domnia lui Matei Basarab s-a încheiat într-o notă de slăbire a autorității domnești, în raport cu mercenarii seimeni, o problemă care a culminat cu Răscoala seimenilor în timpul succesorului său, Constantin Șerban.
Cu toate acestea, contribuțiile sale culturale, religioase și legislative au lăsat o amprentă de neșters asupra istoriei Țării Românești și a poporului român.
Matei Basarab a murit în 1654, lăsând în urma sa o moștenire complexă, de lider vizionar, ctitor și protector al culturii și ortodoxiei.
