Cercetătorii au descoperit cele mai vechi semințe de strugure fosilizate din emisfera vestică, datând între 60 și 19 milioane de ani. Aceste semințe au fost găsite în Columbia, Panama și Peru, iar una dintre ele este cea mai veche descoperită vreodată în această parte a lumii. Oamenii de știință consideră că proliferarea strugurilor ar fi putut fi favorizată de schimbările de mediu apărute după extincția Cretacic-Paleogen, cauzată de impactul Chicxulub.
Impactul extincției asupra plantelor
Cel mai vechi exemplu cunoscut de semințe fosilizate din familia strugurilor a fost descoperit în India și datează de acum 66 de milioane de ani, aproximativ în aceeași perioadă cu impactul care a dus la dispariția dinozaurilor non-aviari și a 76% dintre toate speciile de pe planetă. Acest eveniment catastrofal pare să fi avut un efect pozitiv asupra strămoșilor viței de vie.
„Ne gândim mereu la animale, la dinozauri, pentru că au fost cele mai mari ființe afectate, dar evenimentul de extincție a avut un impact uriaș și asupra plantelor”, a declarat Fabiany Herrera, autorul principal al studiului și curator asistent de paleobotanică la Muzeul Field din Chicago.
„Pădurea s-a resetat într-un mod care a schimbat compoziția plantelor”.
Herrera a explicat că aceste struguri fosilizați sunt cei mai vechi găsiți vreodată în această parte a lumii și sunt cu câteva milioane de ani mai tineri decât cei mai vechi descoperiți pe cealaltă parte a planetei. „Această descoperire este importantă deoarece arată că după extincția dinozaurilor, strugurii au început să se răspândească pe tot globul”, a adăugat Herrera.
Proliferarea strugurilor în lipsa animalelor mari
Echipa de cercetători crede că absența animalelor masive după extincție a fost un factor cheie în proliferarea strugurilor. Pădurile s-au schimbat, iar strugurii, alături de alte specii, au găsit oportunitatea potrivită pentru a se răspândi global.
„Animalele mari, cum ar fi dinozaurii, sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a modifica ecosistemele înconjurătoare. Credem că dacă existau dinozauri mari care cutreierau prin păduri, probabil că doborau copaci, menținând pădurile mai deschise decât sunt astăzi”, a explicat Mónica Carvalho, co-autor al studiului și curator asistent la Muzeul de Paleontologie al Universității din Michigan.
În înregistrările fosile, cercetătorii au început să observe mai multe plante care folosesc vițe pentru a se cățăra pe copaci, precum strugurii, în această perioadă. Herrera a căutat de multă vreme struguri fosilizați și această descoperire a avut loc în 2022, când Herrera și Carvalho se aflau în Anzii columbieni, iar Carvalho a zărit prețioasa fosilă.
„Ea s-a uitat la mine și a spus: ‘Fabiany, un strugure!’ Și apoi am privit-o și am spus: ‘Doamne, Dumnezeule.’ A fost atât de emoționant”, a explicat Herrera.
„Strugurii au un record fosil extins care începe acum aproximativ 50 de milioane de ani, așa că am vrut să descopăr unul în America de Sud, dar era ca și cum ai căuta un ac în carul cu fân. Am căutat cel mai vechi strugure din emisfera vestică încă din perioada când eram student”.
Această descoperire nu numai că oferă o privire fascinantă asupra istoriei evoluționare a strugurilor, dar și subliniază modul în care evenimentele catastrofale pot remodela drastic ecosistemele planetare.
