Locul din România care a fost interzis cu ani în urmă. Are o poveste impresionantă, dar puțini au auzit de el

Locul din România care a fost interzis cu ani în urmă ascunde detalii dureroase. O mulțime de oameni au murit aici, iar în urmă a rămas doar un monument. Despre ce loc este vorba, unde se află și care e povestea sa?

Locul din România care a fost interzis cu ani în urmă

Este vorba despre lagărul de muncă de sub Dealul Fetii din Hunedoara, numit și lagărul de la Crăciunești. Acesta a fost înființat la poalele dealului în cel de-al doilea război mondial. Povestea sa a rămas însă uitată.

Acum, în acest loc din România se mai găsește doar un monument masiv din piatră care a fost ridicat în anii ’60. Localnicii însă, cei mai în vârstă, își mai amintesc câte ceva despre ce s-a petrecut la acea vreme.

Locul era ocupat de prizonieri sovietici și a funcționat mai puțin de doi ani. Iar cea mai mare parte dintre cei care au ajuns aici au și murit în iarna anilor 1941 – 1942. Menționăm că este vorba despre aproape 1000 de prizonieri, atât sovietici, cât și români.

Conform relatărilor venite din partea oamenilor din sat, prizonierii au fost aduși în acest loc pentru a munci la construcția căii ferate Deva–Brad. Lucrările la calea ferată Deva Brad au început în 1939, iar planurile erau ambițioase.

Ulterior însă, ultimii 14 kilometri, între Stoieneasa și Dealul Fetii din Hunedoara au ajuns să fie finalizați abia în 1989, adică zece ani mai târziu. Din păcate însă, o alunecare de teren a dus în cele din urmă la dezafectarea căii ferate Deva – Brad.

Revenind însă la locul din România care a fost interzis cu ani în urmă, acesta a avut mai multe întrebuințări de-a lungul timpului, după cum povestesc chiar localnicii de aici.

Povestea lagărului de la Crăciunești

„Pe terenul de la poalele dealului, acum ocupat de casele unor câtorva familii de foști mineri, a fost lagăr de prizonieri de război, prin 1941 – 1942. Erau aduși să muncească la calea ferată Deva Brad și la viaductele de la Dealul Fetii din Hunedoara și cel mare, de la Luncoiu de Jos, aflat la intrarea în municipiul Brad”, își amintește fostul învățător Emil Dose, acum în vârstă de 78 de ani, conform Adevărul.

Deși oamenii din sat aveau milă de prizonieri, nimic nu putea fi făcut. Iar odată cu epidemia de holeră care a izbucnit în iarna anilor 1941 -1942, a venit și sfârșitul multora dintre aceștia. Sute de prizonieri au murit la acea vreme.

„Din cauza mizeriei în care trăiau și a faptului că nu erau hrăniți ca lumea, au început să moară câte unu – doi, apoi câte 4 – 5 pe zi. La început au fost înmormântați în cimitirul satului. Locuriele lor de veci nu se mai văd acum.

Apoi, când au început să moară tot mai mulți, au fost înmormântați, în spatele dealului. Erau depuși acolo în niște gropi comune, fără sicrie. Prin anii ’60, rușii au venit și au luat osemintele ostașilor. Apoi a fost ridicat monumentul, iar aici, pe Dealul Fetii din Hunedoara aveau loc ceremoniile unde elevii deveneau pionieri”, își amintește Emil Dose.

Odată cu această întâmplare, nimeni nu s-a mai apropiat de acest loc la acea vreme, fiind considerat interzis. Iar ulterior au fost găsiți și vinovații. Se pare că un comandat român a fost găsit vinovat pentru moartea prizonierilor de război. Acesta a fost reținut în luna aprilie 1942, iar mai apoi trimis în judecată.