Fiecare persoană care lucrează în domeniul resurselor umane sau al contabilității în orice companie trebuie să cunoască legislația muncii și felul în care aceasta se schimbă mai rar sau mai des.
Fiecare persoană care este angajată în România trebuie să își cunoască, atât drepturile, cât și obligațiile stabilite prin lege pentru locul de muncă.
Indiferent de care parte a baricadei te afli, este deosebit de important să fii la zi cu informațiile care pot să te scoată din diverse probleme dacă acestea ar apărea. În acest sens îți recomandăm să participi la cursuri de legislatia muncii pentru a te pune la curent cu ce e nou pe de o parte; și pentru a afla de unde poți să îți iei resurse sau la cine să apelezi în caz de nevoie pe de altă parte.
Mai mult decât atât, aceste cursuri livrate de traineri cu experiență în domeniu îți vor aduce în față cazuri de care s-au lovit de-a lungul carierei și felul în care le-au rezolvat.
Legislația fiecărei țări este diferită, așa că, atunci când ajungi să lucrezi în orice țară din Europa și nu numai, este important să studiezi legislația de acolo pentru a-ți cunoaște drepturile.
Dar acum să vorbim despre legislația din România: tu îți cunoști drepturile și obligațiile care țin de muncă? Poate că, în mare, da, însă există anumite chichițe de care trebuie să știi în caz că uneori angajatorul încearcă să manipuleze anumite informații.
Drepturi mai puțin cunoscute din legislația muncii în România
Din păcate, nu putem să luăm fiecare articol de lege și să îl descifrăm, deoarece îți va lua mult prea mult timp să parcurgi informația, însă ce putem să facem este să luăm la puricat cele mai des întâlnite cazuri de abuz în ceea ce privește drepturile angajaților.
1. Numărul zilelor de concediu asigurat de legislație este de 21 pe an. Angajatorul însă poate să menționeze în regulamentul de ordine interioară dacă oferă mai multe zile de concediu decât cele asigurate de statul român. Dacă un angajat nu se bucură de cele 21 de zile de concediu pe an și nici în următoarele 18 luni de când anul s-a încheiat, angajatorul este obligat să îi ofere angajatului o remunerație în funcție de zilele de concediu neefectuate.
2. Dacă un angajat își ia concediu medical sau se află în perioada de probă, angajatorul nu are voie să îl dea afară în acest timp. Dacă totuși acest lucru se întâmplă, angajatorul trebuie să ofere perioada de preaviz care, în cazul concediului medical, se prelungește cu perioada acestuia.
3. Zilele lucrătoare pe săptămână adună 40 de ore. Prin lege, sâmbăta poate fi considerată zi lucrătoare, iar duminica nelucrătoare. Cu toate acestea, dacă există situații în care angajații trebuie să lucreze în aceste zile, angajatorii trebuie să ofere alte zile libere la alegere sau să ofere compensații în bani de până la 200% pe zi.
4. Concediul de maternitate și paternitate se poate oferi atât mamei, cât și tatălui. Legea spune că mama are dreptul la 126 de zile de concediu de maternitate, iar tatăl la 5. Participarea la un curs de puericultură îi prelungește tatălui concediul de paternitate la 15 zile. Cu toate acestea, există posibilitatea ca 42 de zile din concediul de maternitate să fie transferate spre cel de paternitate.
5. Persoanele cu dizabilități au dreptul la angajare la fel ca oricine altcineva. Desigur, acest lucru ține cont de specificitățile jobului și ale locului în care acesta se desfășoară. Mai mult decât atât, angajatorii primesc o serie de beneficii, facilități și subvenții dacă sunt inclusivi cu persoanele cu dizabilități și le angajează.
Legislația muncii în România este stufoasă, însă noi considerăm că fiecare angajator și fiecare angajat trebuie să își cunoască drepturile și obligațiile. Astfel, colaborările vor fi mult mai ușoare și vor fi mai puține motive de a se stârni neînțelegeri sau neconcordanțe, iar viața la birou va fi una mult mai lină.
Credite foto: unsplash.com
