O echipă de oameni de știință din Franța și Germania a propus o teorie nouă despre originile lui Phobos, una dintre cele două luni ale planetei Marte.
Aceștia sugerează că Phobos ar fi fost format dintr-o cometă și nu dintr-un impact uriaș sau din capturarea unui asteroid, așa cum se credea anterior.
Teoria cometei capturate
Conform studiului lor, publicat ca preprint în publicatia jurnalul Astronomy and Astrophysics, cercetătorii au analizat imagini ale lui Phobos realizate între 2004 și 2022 de sonda spațială Mars Express, o misiune comună între NASA, Agenția Spațială Europeană și Agenția Spațială Italiană.
Prin analizarea detaliilor și a datelor din aceste imagini, oamenii de știință au descoperit că Phobos are anumite proprietăți privind modul în care reflectă lumina solară și suprafața sa poroasă, asemănătoare cu cea a cometelor ale căror orbite sunt puternic influențate de Jupiter.
Aceste observații sugerează că Phobos este, de fapt, o cometă capturată de câmpul gravitațional al lui Marte în trecutul îndepărtat. Aceasta ar putea însemna că și Deimos, cealaltă lună a lui Marte, provine din aceeași cometă, care ulterior s-a dezintegrat.
Misiunea de explorare a lunilor marțiene
Pentru a afla mai multe despre originile acestor luni, Japonia planifică lansarea misiunii Martian Moons eXploration (MMX) în acest deceniu. Această misiune va fi dedicată studierii celor două luni neregulate ale lui Marte.
Inițial, sonda MMX va orbita în jurul lui Phobos și va efectua studii observaționale asupra acestei luni, înainte de a se muta la Deimos și Marte. Apoi, va încerca să aterizeze pe suprafața lui Phobos și să colecteze mostre de pe lună pentru a le aduce înapoi pe Pământ.
Studierea acestor mostre va dezvălui, sperăm, o mulțime de informații, cum ar fi compoziția chimică a lui Phobos. Dar, poate cel mai incitant, ar putea oferi un răspuns la originile misterioase ale lui Phobos și Deimos.
În cazul în care teoria cometelor capturate se dovedește a fi corectă, ar schimba radical modul în care înțelegem formarea și evoluția sateliților naturali ai planetelor din sistemul nostru solar. Aceasta ar deschide noi perspective asupra proceselor cosmice care modelează corpurile cerești și ar putea influența în mod semnificativ viitoarele studii și explorări spațiale.
