Emmanuel Macron a pierdut pariul și Franța face un salt în necunoscut, scrie presa internațională după victoria zdrobitoare a extremei drepta în primul tur al alegerilor legislative anticipate.
”Emmanuel Macron a pierdut țara pe care pretindea că o modernizează, o reformează și o transformă eliminând clivajele dintre stânga și dreapta politică. Aceasta este concluzia primului tur al alegerilor legislative anticipate, care a adus victoria clara a Rassemblement National și a aliaților săi”, scrie cotidianul elvețian Blick.
Estimările arată că Rassemblement National a obținut circa 33,5% din voturi, urmat de Noul Front Popular (umbrela sub care candidează Partidul Socialist, Franța Nesupusă, Partidul Ecologist și Partidul Comunist Francez), cu circa 28%, și de Ensemble, partidul lui Emmanuel Macron, cu circa 21%.
”În ultimele decenii, sistemul de vot în două tururi a funcționat împotriva partidelor de la extremele eșichierului politic, încurajând alegătorii să se exprime liber în primul tur și apoi să se regrupeze în jurul candidatului sistemului”, scrie The Wall Street Journal. De această dată a fost altfel. Duminică, ”extrema dreaptă a Marinei Le Pen a obținut prima victorie în primul tur de scrutin”.
Prezența mare la vot (cea mai mare de după 1981) a făcut ca, în multe circumscripții, în turul al doilea al alegerilor să se califice mai mult de doi candidați. Acum vor fi peste 120 de circumscripții în care turul al doilea va avea loc cu trei candidați, față de doar 8 la alegerile din 2022. Ca întotdeauna președintele a făcut apel ca, în turul al doilea, francezii să voteze cu candidații care sunt ”în mod clar republicani și democrați”. Doar că, potrivit declarațiilor recente ale lui Emmanuel Macron, asta îi exclude nu numai pe candidații Rassemblement National, ci și pe cei ai Franței Nesupuse, care candidează sub umbrela Noului Front Popular. Mai grav pentru Macron este că partidul său a fost zdrobit la alegerile europarlamentare și în primul tur al anticipatelor tocmai pentru că francezii s-au săturat de candidații care sunt „în mod clar republicani și democrați”. Dovadă este faptul ca un fost ministru al lui Emmanuel Macron a pierdut alegerile în circumscripția sa chiar din primul tur, în fața contracandidatului Rassemblement National.
Francezii s-au săturat și de stânga radicală. Secretarul general al Partidului Comunist a pierdut și el alegerile din primul tur, tot în fața unui candidat al așa-zisei extreme dreapta. A mai căzut și capul unui deputat socialist, fost ministru al președintelui Francois Hollande.
Președintele Macron a făcut apel al un ”front republican” împotriva partidului Marinei Le Pen, însă propriul său partid, Ensemble, nu pare să joace corect. În vreme ce coaliția stângii a arătat că-și va retrage candidații clasați pe locul al treilea, pentru a spori șansele partidului prezidențial, această din urmă formațiune nu a precizat la fel de clar dacă va face sau nu același lucru în favoarea stângiștilor.
Poate cel mai important sondaj este cel care indică partidul pe care cei mai mulți francezi își doresc să-l blocheze în turul al doilea. Nu este Rassemblement National, partidul împotriva căruia Macron face apel la un „front republican”. Un sondaj Odoxa arată că francezii consideră că pericolul cel mai mare este coaliția stângii – 47% intenționează să voteze împotriva ei. 44% vor să blocheze partidul prezidențial Ensemble. Doar 41% ar bloca Rassemblement National. Cât îi privește pe alegătorii lui Macron, doar 62% din trei vor să blocheze Rassemblement National în turul al doilea (față de 87% dintre alegătorii stângii radicale).
The New York Times scrie că, pentru președintele Macron, ”rezultatul este un recul grav, după ce a pariat că victoria Rassemblement National la alegerile europene nu se va repeta la legislativele din Franța”. ”Primul tur de scrutin sugerează că cele mai probabile rezultate sunt fie o majoritate absolută pentru Rassemblement National, fie o Adunare Națională cu care nu se va putea guverna”. ”În cel din urmă scenariu, ar urma să avem două mari blocuri – de dreapta și de stânga – care i se opun lui Macron și partidului sau de centru, mult redus și prins între cele două extreme”.
”Această duminică de iunie va rămâne fără îndoială în istorie ca un preludiu al triumfului extremei dreapta franceze”, scrie La Libre Belgique. ”După ce, în 2017, a făcut ca eșichierul politic să explodeze, Emmanuel Macron a dinamitat și ceea ce a mai rămas”, mai scrie cotidianul Belgian.
”Potrivit institutelor de sondare, cea mai bună situație la care poate spera Macron este un Parlament fără o majoritate, care nu va putea forma un guvern, și o Franță care se va confrunta cu luni întregi de impas legislativ și haos politic”, scrie The Times.
”Întrebarea care se pune acum este legată de modul în care ar putea fi blocați candidații Rassemblement National în al doilea tur, având în vedere că vor fi multe curse cu trei candidați, o configurație care nu oferă de obicei multe șanse extremei drepte”, scrie Le Temps.
”Frontul republican” dorit de Emmanuel Macron pentru a se opune extremei dreapta ”va părea artificial și de circumstanță, câtă vreme programele și ambițiile unora și altora sunt foarte diferite”, scrie amintita publicație Blick. ”Acest front republican a întâmpinat deja numeroase dificultăți, pentru că este imposibil pentru tabăra lui Macron să susțină Noul Front Popular. Anumiți alegători de centru și ai dreptei moderate pun pe picior de egalitate partidul lui Marine Le Pen cu cel al lui Jean-Luc Melenchon, liderul Franței Nesupuse”, scrie El Pais.
”Înaintea turului doi, republica pare rănită, cu multe sciziuni”, scrie The New York Times. ”Se anunță o săptămâna cu mari tensiuni. Încep noi alegeri. Francezii trebuie să aleagă și să-și asume spre ce regim înclină, cu riscul unui mare salt în necunoscut”, scrie La Libre Belgique.
A doua economie din UE ar urma să fie condusă de un puști de 28 de ani, dacă partidul Marinei Le Pen va câștiga majoritatea absolută în turul al doilea al alegerilor. Liderul partidului, Jordan Bardella, are doar 28 de ani. El a exclus varianta unui guvern minoritar. Rassemblement National va avea nevoie de majoritate în Parlament, pentru că partidul prezidențial și alianța stângii au exclus să intre într-o coaliție de guvernare cu Bardella.
Cât de ”extremist” este Bardella și mai cu seamă partidul său? La momentul apariției, în 1972, sub denumirea Frontul Național, partidul era plin de colaboraționiști ai regimului nazist, de radicali care se opuneau independenței Algeriei și antisemiți. Era condus de Jean-Marie Le Pen, și el un antisemit, o sperietoare pentru majoritatea electoratului francez. În 2002, când a ajuns în turul al doilea al prezidențialelor, Le Pen a primit doar 18% din voturi. Însă fiica sa, Marine Le Pen, a muncit vreme de 15 ani pentru a ”dediaboliza” partidul.
Și astfel s-a ajuns ca sondajele să arate că doar 46% din evreii din Franța consideră că Rassemblement National contribuie la ascensiunea antisemitismului, în comparație cu 92% care arată cu degetul către Franța Nesupusă (stânga a fost în fruntea protestelor care susțin cauza palestiniană). Așa se face că Rassemblement National nu mai are imaginea unui partid apropiat și finanțat chiar de regimul Putin; nu este chiar un aliat al Kievului, însă nu s-a opus niciunui pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Așa se face că Rassemblement Nationa s-a opus doar la nivel retoric reformei pensiilor realizată de Macron, câtă vreme programul potențialului premier Bardella nu aduce decât niște modificări pur cosmetice acestei reforme urâte de majoritatea francezilor. Așa se face că imigrația ilegală este abia pe locul trei în topul programului de guvernare al acestui partid ”extremist”, pe primul loc fiind economia. Apoi, partidul a promis că va scoate Franța din piața europeană a energiei, însă acum susține că nu mai urmărește decât reducerea TVA-ului la energie, iar asta doar după ”negocieri cu Bruxellesul”. În plus, urmașii Frontului National au renunțat la ideea de a acorda cetățenie franceză doar celor care au legături de sânge cu Franța.
După această schimbare la față, Rassemblement National nu mai este văzut de electoratul francez ca un partid ”extremist”, ci ca un partid ”normal”, de unde si tendința de a nu face acel front republican împotriva oamenilor lui Le Pen. Este un partid oportunist, cu o ideologie suficient de confuză cât să permită o mulțime de compromisuri politice și să reducă isteria împotriva sa în Franța și în afara țării, însă suficiente compromisuri și pentru a-și dezamăgi grav electoratul tradițional, așa cum se întâmplă cu partidul premierului Giorgia Meloni, în Italia.
The post Macron mai speră doar la impas legislativ și haos politic appeared first on Cotidianul RO.
