Ministrul polonez de externe cere reînarmarea pe termen lung a Europei și susține includerea Marii Britanii în structurile de apărare ale UE

O reînarmare pe termen lung a Europei, în care Marea Britanie să joace cel mai apropiat rol posibil, este necesară pentru a învinge ambițiile imperiale ale Rusiei, a declarat Radosław Sikorski, ministrul polonez de externe, într-un interviu pentru The Guardian.

Radosław Sikorski a cerut, de asemenea, un vot majoritar pentru impunerea sancțiunilor UE și pentru o brigadă mecanizată a UE de 5.000 de oameni și a declarat că Polonia este dispusă să susțină un program la nivelul Uniunii pentru a stimula persoanele care se sustrag de la încorporare în Ucraina să se întoarcă în țara lor.

Șeful diplomației de la Varșovia a declarat că Polonia susține dreptul Ucrainei de a lovi ținte militare din interiorul Rusiei, argumentând că Occidentul trebuie să înceteze să se mai limiteze constant în ceea ce face pentru a sprijini Ucraina. Consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, s-a opus ca Ucraina să folosească arme americane pe teritoriul rusesc.

Sikorski, care a studiat la Universitatea din Oxford alături de David Cameron, fost premier britanic și actual ministru de externe, s-a aflat la Londra pentru o întâlnire bilaterală cu omologul său britanic. Radosław Sikorski a fost o figură importantă în readucerea Poloniei în centrul politicii externe europene de când alegerile din octombrie anul trecut au dus la formarea unui nou guvern de coaliție și la sfârșitul a opt ani de guvernare a partidului naționalist de dreapta Lege și Justiție.

Înaintea vizitei la Londra, Sikorski a participat la o întâlnire la Berlin cu miniștrii de externe ai Franței și Germaniei, în așa-numitul format al triunghiului de la Weimar, o grupare considerată în prezent ca fiind noua forță politică a Uniunii Europene.

Deși a declarat că Rusia obține în principal victorii mici, nu foarte importante, pe frontul din Ucraina, grupul de la Weimar susține o încercare generală de a umple marile lacune în capacitățile de apărare ale UE, formate la sfârșitul Războiului rece.

Polonia cheltuiește 4% din PIB pentru apărare, iar Sikorski a declarat că alte țări trebuie să recupereze decalajul. El a spus că acest lucru necesită o reorientare militară, adăugând că, în perioada „dividendelor păcii și a războiului expediționar, ne-am concentrat pe platforme și arme de mare valoare și de înaltă tehnologie. Abia acum redescoperim că, de fapt, avem nevoie doar de milioane de obuze. E nevoie și de volume mari de arme de joasă tehnologie”.

El a spus: „Am permis ca toate aceste facilități de producție să fie închise după încheierea Războiului rece. Costă bani să convingi companiile să păstreze liniile de producție ca rezervă. Noi pur și simplu nu am plătit. Privind retrospectiv, pare o greșeală. Este evident că Europa a rămas în urmă, iar baza de apărare, tehnologică și industrială a UE suferă din cauza anilor de lipsă de investiții”.

Sikorski recunoscut că producătorii europeni din domeniul apărării încă nu consideră că procesul de reînarmare este permanent și a declarat că Vladimir Putin cheltuiește 40% din PIB pentru apărare și că, în cele din urmă, liderul rus își va falimenta țara prin faptul că armata este atât de avidă de resurse. Rusia are 3,5 milioane de oameni în complexul militar industrial. În schimb, „Europa nu doar că s-a dezarmat, ci s-a dezindustrializat în domeniul apărării”, a spus Sikorski.

Oficialul polonez a mai spus: „Companiile îmi spuneau «Citim în ziare că există toată această cerere de armament, dar noi nu obținem contracte pe termen lung. Și dacă nu avem un contract pe 10 ani, suntem responsabili în fața acționarilor noștri. Nu putem face investiții». Așadar, este vorba de a le garanta că nu este vorba doar de mâine, ci de o reînarmare pe termen lung și de o schimbare în materie de securitate”.

În ceea ce privește stabilirea sancțiunilor, el a declarat că la reuniunea de la Weimar s-a convenit să pledeze pentru ca UE să își asume un rol de coordonare mai deplin. „Ar trebui să renunțăm la principiul unanimității în materie de sancțiuni. Unele dintre ele au fost întârziate din cauza blocării lor de către un stat membru. Și, de asemenea, ar trebui ca încălcarea sancțiunilor UE să fie o infracțiune a UE și, prin urmare, să poată fi urmărită penal de procuratura europeană”.

Sikorski, un student de lungă durată al metodelor rusești, a avertizat că Vladimir Putin încearcă să curteze dreapta din Europa și SUA prin folosirea ca armă a tradiționalismului. „El este un lider absurd al conservatorismului internațional. Vorbim despre un colonel KGB, pentru numele lui Dumnezeu. Cred că rușii, în urmă cu aproximativ 15 ani, au făcut niște sondaje, sau poate că au observat pur și simplu că în anumite probleme, cum ar fi atitudinea față de homosexualitate, față de identitatea de gen, față de tot felul de identități, poți să provoci disensiuni în societățile noastre. În această privință, de exemplu, Europa Centrală era cu 10, 15 ani în urma Europei de Vest în ceea ce privește atitudinile”.

Deși a afirmat că triunghiul de la Weimar s-ar fi extins la un cvartet dacă nu ar fi existat Brexit, Sikorski a spus că Polonia este în favoarea „includerii cât mai profunde a Regatului Unit în structurile de securitate și apărare ale UE, dacă doriți”.

El a spus: „Sunteți o insulă, dar sunteți o insulă europeană. Poate că aveți aventuri în altă parte, dar pentru noi sunteți căsătoriți. Cooperarea dintre UE și Regatul Unit în materie de securitate și apărare trebuie revitalizată și susținută de un cadru mai metodic.

„Mi-aș putea imagina Marea Britanie ca fiind un invitat permanent la Consiliul Afaceri Externe. Adică, îmi pot imagina asta. Da. Dacă Marea Britanie ar vrea sau nu, este o altă problemă”.

În ceea ce privește ideea unui tratat de externe și de apărare complet, el a spus: „Guvernul dumneavoastră trebuie să decidă ce doriți. Cred că inițiativa trebuie să vină de la dumneavoastră și puteți conta pe faptul că Polonia este foarte receptivă la aceste idei”.

Domeniile de cooperare pe care le-a enumerat ulterior au inclus un dialog structurat privind dimensiunea euro-atlantică a dezvoltării capacităților militare, forțele de reacție rapidă, reziliența, contramăsurile hibride cibernetice și de dezinformare, precum și cooperarea europeană în domeniul industriei de apărare.

În ceea ce privește problema ucrainenilor care evită recrutarea, Sikorski a declarat: „Ucraina trebuie să ne spună ce vrea să facem cu cetățenii lor. Ceea ce cu siguranță nu cred este că există un drept al omului de a primi ajutor social pentru că a fost scutit de recrutare. Acei oameni care luptă pe front au, de asemenea, drepturi”.

El a spus că orice sistem de restricționare a beneficiilor sociale trebuie să fie la nivel european, altfel cei care evită recrutarea ar începe să cumpere beneficii în toată Europa.

El a spus că Europa trebuie să învețe să practice mai bine jocul escaladării, lăsându-l pe Putin să ghicească intențiile sale. Întrebat dacă este permis ca Ucraina să lovească obiective militare din interiorul Rusiei, el a spus: „Rușii lovesc rețeaua electrică ucraineană și terminalele lor de cereale și capacitatea de stocare a gazului, infrastructura civilă. Operațiunea rusă este condusă de la cartierul general de la Rostov pe Don. În afară de faptul că nu folosește arme nucleare, Rusia nu se limitează prea mult”.

În sens mai larg, a susținut el: „Declarând mereu care este propria noastră linie roșie nu facem decât să invităm Moscova să își adapteze acțiunile ostile la limitările noastre autoimpuse, aflate în continuă schimbare”.

El a fost sceptic în ceea ce privește amenințările Rusiei de a folosi arme nucleare, spunând: „Americanii le-au spus rușilor că, dacă detonați o bombă nucleară, chiar dacă nu omoară pe nimeni, vă vom lovi toate țintele [pozițiile] din Ucraina cu arme convenționale, le vom distruge pe toate”.

„Cred că este o amenințare credibilă. De asemenea, chinezii și indienii au transmis Rusiei actul de revoltă. Și nu este o joacă de copii, pentru că dacă și acest tabu ar fi încălcat, ca și tabuul de a nu schimba granițele prin forță, China știe că Japonia și Coreea ar deveni nucleare și, probabil, nu își doresc acest lucru”.