Zoraya ter Beek, o tânără olandeză de 29 de ani, sănătoasă din punct de vedere fizic, dar care suferă de depresie cronică, anxietate, traumă și tulburare de personalitate, a primit aprobarea pentru a fi eutanasiată, informează The Guardian.
Tânăra a primit aprobarea finală pentru moarte asistată săptămâna trecută, după un proces de trei ani și jumătate în baza unei legi adoptate în Olanda în 2002.
Cazul ei a stârnit controverse, deoarece moartea asistată pentru persoanele cu boli psihiatrice din Țările de Jos rămâne o decizie neobișnuită, deși cifrele sunt în creștere. În 2010, au fost două cazuri care au implicat suferințe psihiatrice, iar anul trecut 138, reprezentând 1,5% din cele 9.068 decese prin eutanasie.
Conform legislației olandeze, pentru a fi eligibilă pentru o moarte asistată, o persoană trebuie să se confrunte cu „suferințe insuportabile, fără perspective de îmbunătățire”, trebuie să fie pe deplin informată și competentă pentru a lua o astfel de decizie.
Pentru Zoraya ter Beek, problemele au început încă din copilărie. Femeia suferă de depresie cronică, anxietate, traumă și de o tulburare de personalitate nespecificată. Ea a fost, de asemenea, diagnosticată cu autism. Când și-a întâlnit partenerul, a crezut că mediul sigur pe care i l-a oferit o va vindeca. „Dar am continuat să mă automutilez și să am tendințe suicidale”, spune Zoraya ter Beek.
Femeia a urmat tratamente intensive, inclusiv terapii prin vorbire, pe bază de medicamente și peste 30 de sesiuni de terapie electroconvulsivă (ECT). „În terapie, am învățat multe despre mine și despre mecanismele de adaptare, dar nu a rezolvat principalele probleme. La începutul tratamentului, începi cu speranță. M-am gândit că o să mă fac mai bine. Dar cu cât tratamentul durează mai mult, începi să-ți pierzi speranța”, a mărturisit Zoraya ter Beek.
După zece ani, nu a mai rămas „nimic” în ceea ce privește tratamentul. S-a gândit să-și ia viața, dar moartea violentă prin sinucidere a unui prietene de școală și impactul pe care l-a avut asupra familiei fetei au descurajat-o.
„Am terminat ECT în august 2020 și, după o perioadă de împăcare cu situația că nu mai există tratament, am aplicat pentru moarte asistată în decembrie acel an. Este un proces lung și complicat. Nu e ca și cum ai cere moarte asistată luni și ești mort până vineri”, povestește Zoraya ter Beek.
„Am fost mult timp pe o listă de așteptare pentru evaluare, pentru că sunt atât de puțini medici dispuși să se implice în moartea asistată pentru persoanele cu suferință psihică. Apoi trebuie să fii evaluat de o echipă, să ai o a doua opinie despre eligibilitatea ta, iar decizia lor trebuie să fie revizuită de un alt medic independent”, a continuat Zoraya ter Beek.
Tânara a relatat că nu a ezitat niciodată în privința deciziei, deși se simte vinovată pentru că-i lasă în urmă pe partenerul ei de viață, familia și prietenii.
„M-am simțit vinovată – am un partener, familie, prieteni și nu sunt oarbă la durerea lor. Și m-am simțit speriată. Dar sunt absolut hotărâtă să merg până la capăt. Fiecare medic în fiecare etapă spune: «Ești sigură? Te poți opri în orice moment». Partenerul meu a fost în cameră la cele mai multe conversații pentru a mă sprijini, dar i s-a cerut să plece, astfel încât medicii să fie siguri că vorbesc liber”, a dezvăluit Zoraya ter Beek.
Acum, după ce s-a întâlnit cu echipa medicală, tânăra se așteaptă ca moartea ei să aibă loc în următoarele câteva săptămâni. „Mă simt ușurată. A fost o luptă atât de lungă”, spune Zoraya ter Beek.
În ziua stabilită, echipa medicală va veni la casa femeii. „Vor începe prin a-mi administra un sedativ și nu-mi vor da medicamentele care îmi opresc inima până când nu voi fi în comă. Pentru mine va fi ca și cum aș adormi. Partenerul meu va fi acolo, dar i-am spus că este în regulă dacă trebuie să părăsească camera înainte de momentul morții”, a transmis Zoraya ter Beek.
„Acum a venit ideea, suntem pregătiți pentru asta și găsim o anumită pace. Și eu mă simt vinovată. Dar uneori, când iubești pe cineva, trebuie să îl lași să plece”, a conchis Zoraya ter Beek.
FOTO: X – Zoraya ter Beek
